Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 510/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 510
Ședința publică din 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în Municipiul B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 6 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților B, pârâții intimați Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și reclamanții intimați,. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 4.06.2008, înregistrată sub nr-, reclamantele și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților la plata sporului de vechime în muncă datorat pentru perioada noiembrie 2000 - 30 septembrie 2003, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 s-a prevăzut că sporul de vechime nu se acordă magistraților, prin completarea adusă art. 33 alin. 3, însă, prin această dispoziție a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale cât și dispozițiile Codului muncii și ale OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Au mai arătat că pârâtul Ministerul Justiției a inclus ca măsură în Strategia de reformă a sistemului judiciar și în Planul de acțiune aprobat prin HG nr. 232/2005 eliminarea discriminărilor salariale în domeniul salarizării magistraților.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, motivat de faptul că pretențiile reclamantelor trebuie examinate și admise numai pentru perioade de 3 ani, anterior introducerii acțiunii.
Precizează pârâtul că în speță dreptul la acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale restante este supus termenului de 3 ani aplicabil în materia conflictelor de muncă reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Prin încheierea de ședință din 23.06.2008, Tribunalul Suceavaa scos cauza de pe rol și a trimis-o Curții de APEL SUCEAVA spre competentă soluționare în baza dispozițiilor art. II al. 2 din OUG nr. 75/2008.
Prin sentința civilă nr. 6 din 11.09.2008, Curtea de APEL SUCEAVAa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de vechime pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 30 septembrie 2003, actualizate funcție de indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în speță nu este dată excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât, deși prin art. 33 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, s-a prevăzut că aliniatele 1 și 2 din textul de lege privind acordarea sporului de vechime de până la 25% personalului din organele autorității judecătorești, nu sunt aplicabile magistraților, prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, astfel că termenul de 3 ani impus de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c se calculează de la data pronunțării acestei decizii, cu atât mai mult cu cât reclamantelor nu li se poate imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa.
Pe fondul cauzei instanța a reținut incidența deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din OG83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 al. 1 din OUG160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege și că art. 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, care, a criticat soluția ca fiind nelegală sub aspectul respingerii excepției prescrierii dreptului material la acțiune în raport de dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, coroborate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, nefiind posibilă formularea unor acțiuni anterior pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, deși are caracter obligatoriu pentru instanțe, nu poate paraliza aplicarea unor instituții de ordine publică, cum este prescripția extinctivă.
Arată pârâtul că motivele de suspendare a prescripției extinctive sunt strict prevăzute de lege, iar conform art. 19 al. 2 din Decretul 167/1958 cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de 1 lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivului invocat, ce se încadrează în art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, Curtea constată că nu este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 33 al. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25% calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în programul normal de lucru, spor de vechime ce se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă.
Aceste dispoziții, însă, nu erau aplicabile magistraților, în considerarea OG83/2000 art. 1 pct. 32.
Prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, astfel că termenul de 3 ani impus de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c se calculează de la data pronunțării acestei decizii, cu atât mai mult cu cât reclamantelor nu li se poate imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa.
Se constată astfel că, în această perioadă, titularul dreptului la acțiune, în speță reclamantele, nu a avut posibilitatea reală de a acționa respectiv de a se adresa instanței pentru protecția dreptului pretins, în condițiile în care, până la pronunțarea deciziei prin care s-a soluționat recursul în interesul legii, o astfel de acțiune era prohibită.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 1 și 12 din Decretul 167/1958 și respectiv dispozițiile art. 283 al. 1 lit. c din Codul muncii potrivit cărora cererile pentru soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația conflictelor de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, trebuie coroborate cu dispozițiile art. 166 al. 2 din Codul muncii, care stabilește expres că termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau cele derivând din plata salariului, ori în speță, au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției emise de Ministerul Justiției, respectiv Ordinul nr. 903/C din 18.03.2003 prin care s-a constituit Comitetul Mixt de soluționare a problemelor de natură salarială a magistraților, Ordinul nr. 3/C din 11.01.2005 prin care s-a dispus calcularea și centralizarea sumelor datorate magistraților, cât și HG nr. 232/2005 de aprobare a Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe anii 2005 - 2007.
În considerarea celor reținute, apreciind că legal instanța de fond a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECI D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în Municipiul B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 6 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru jud. -
pensionată, semnează
vicepreședintele instanței
Red.
Tehnored.
2 ex./27.05.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela
