Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 514/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 514
Ședința publică din 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în Municipiul B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S cu sediul în municipiul S, str. - nr. 2 împotriva sentinței nr. 77 din 11 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit pârâții recurenți Ministerul Justiției și Libertăților B, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, pârâtul intimat Tribunalul Suceava și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 417 din 14 octombrie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată, în raport cu indicele de inflație calculat la data plății, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 % din salariul de bază lunară, începând cu data de 1 iulie 2000 și până la 1 martie 2005, precum și de la data de 21 aprilie 2008 până la 1 iulie 2008. De asemenea, a solicitat ca ultimul pârât să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților de către primii doi pârâți.
În susținerea cererii reclamantul a arătat că fost asistent judiciar la Tribunalul Suceava în perioada 1 iulie2000-1 iulie 2008 și că prin sentința civilă nr. 859 din 21 aprilie 2008, Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava au fost obligați să- plătească despăgubiri constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 1.03.2005-21.04.2008, actualizate în funcție de inflație la data plății. Având în vedere dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, în vigoare și după emiterea nr.OG 83/2000 s-a considerat îndreptățit să solicite acest spor și pentru celelalte perioade în care a îndeplinit funcția de asistent judiciar.
Prin sentința civilă nr. 77 din 11 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, după ce a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea, în sensul că a obligat pe pârâii Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentate de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, actualizat la rata inflației, pentru perioadele cuprinse între 1 iulie 2000-1 martie 2005 și 21 aprilie-1 iulie 2008. Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale enunțate.
Soluționând excepția instanța a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care ordonează activitățile legate de sistemul bugetar și că în conformitate cu art. 16 lit. a, art. 18 pct. 2 lit. b, art. 19 și art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, el constituie unicul organ care prin legea de rectificare bugetară asigură utilizarea fondurilor destinate finanțării altui ordonator de credite. Totodată instanța a avut în vedere că potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de bugetul de stat și că potrivit art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor bugetare se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora cu titlu de cheltuieli.
Cât privește fondul cauzei instanța a reținut că art. 2 din nr.OUG 20/2002, stabilește că magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996, iar magistrații consultanți care nu îndeplinesc condiția de vechime în specialitate prevăzută de art. 697 alin. 1 sunt menținuți în funcție, fiind salarizați cu indemnizația prevăzută de lege pentru magistrații stagiari în raport cu vechimea în specialitate juridică pe care o posedă, până la împlinirea vechimii stabilite de lege. Aceeași dispoziție prevedea că această indemnizație este unica formă de remunerare a magistraților consultanți.
De asemenea, art. 3 din nr.OUG 179/1995 prevede că asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecător stagiar I - II.
Prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
De dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 trebuie să beneficieze implicit și asistenții judiciari, având în vedere faptul că au fost salariați cu coeficientul de salarizare corespunzător prevederilor cu vechime de 1 - 2 ani, iar la acordarea sporului de 50% au fost avute în vedere condițiile de muncă, condiții comune tuturor salariaților din sistem.
Pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S au declarat recurs împotriva acestei sentințe.
Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că prima instanță nu a verificat incidența prescripției conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958 și nu a observat că s-a depășit termenul de 3 ani prevăzut de acest act normativ cât și de art. 283 din Codul muncii, prin raportare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Pe fond a susținut că apărările sale, în conformitate cu care nu există temei legal ca asistenții judiciari să beneficieze de sporul de risc și suprasolicitare, au fost respinse în mod greșit.
Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința arătând că nu are calitate de ordonator de credite, astfel că nu poate iniția rectificarea de buget, nu poate stabili salarii, cheltuieli de personal și nici nu poate acorda drepturi bănești cuvenite unor persoane. Pe cale de consecință obligația impusă este nelegală.
Recursurile, ce pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, se dovedesc a fi neîntemeiate după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică din salariul(indemnizația) de bază brut (brută)lunar. Prin decizia nr. XXI din 10 martie 2008, dată în recurs în interesul legii, Înalta curte de Casație și Justiție a stabilit că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Dispozițiile mai sus enunțate sunt aplicabile și asistenților judiciari, așa cum a stabilit și prima instanță, câtă vreme această categorie de personal desfășoară în cadrul instanțelor judecătorești activitate de specialitate juridică și este asimilată din punctul de vedere al salarizării cu judecătorii și procurorii, conform Legii nr.303/2004, republicată, OUG nr. 177/2002, OUG nr. 20/2002 și OUG nr. 27/2006. În acest sens prin art. 2 din OUG nr. 20/2002 s-a stabilit că magistrații consultanți beneficiază în raport cu vechimea în specialitatea juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996, iar cei care nu îndeplinesc această condiție de vechime sunt menținuți în funcție cu indemnizația prevăzută de lege pentru magistrații stagiari, până la împlinirea vechimii stabilite de lege.
Dreptul de a pretinde acest spor nu este afectat de prescripția prevăzută de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, în conformitate cu care cererile pentru soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, atât timp cât în cauză au intervenit mai multe întreruperi ale cursului prescripției, conform art. 166 alin. 2 din Codul muncii și art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, cu consecința ștergerii prescripției începute înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-
Astfel, prin diferite acte emise de Ministrul Justiției, cum sunt Ordinul nr. 903/C din 18 martie 2003 prin care s-a constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială a magistraților și Ordinul nr. 3/C din 11 ianuarie 2005 prin care s-a dispus calcularea și centralizarea sumelor datorate magistraților din cadrul organelor autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii, au intervenit recunoașteri din partea debitorului Ministerul Justiției, cu privire la drepturile salariale sau cele derivând din plata salariului.
Totodată, prin nr.HG 232/2005 a fost aprobată Strategia de reformă a sistemului judiciar pe anii 2005-2007 și planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă pentru aceeași perioadă, iar în Capitolul VI pct. 3.2 din anexa 2 s-a stabilit măsura plății drepturilor salariale restante și diminuarea discriminărilor salariale pentru personalul din domeniul autorității judecătorești, inclusiv pentru cei ce nu dețineau titluri executorii. Măsura a fost preluată și în Angajamentul perfectat cu ocazia negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, constituind o prioritate în planul de acțiune pentru anii 2005-2007.
În acest context prescrierea dreptului la acțiune nu se confirmă.
Așa fiind și pentru că, după cum s-a mai arătat, fondul cauzei a fost rezolvat printr-o corectă aplicare a legii, curtea va respinge recursul Ministerului Justiției și Libertăților, ca nefondat.
Aceeași soluție se impune și asupra recursului pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, întrucât această parte a fost chemată în judecată pentru a fi obligată să aloce fondurile necesare plății efective a drepturilor pretinse de reclamant. Ministerul Finanțelor Publice este instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară, astfel că are calitatea de a sta în acest proces și de a fi obligat în limitele atribuțiilor sale.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în Municipiul B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S cu sediul în municipiul S, str. - nr. 2 împotriva sentinței nr. 77 din 11 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru jud. -
pensionată, semnează
președintele instanței
Red.
Tehnored.
2 ex./29.05.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela
