Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 535
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamanții împotriva sentinței civile nr. 108/23.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru intimatul - pârât Parchetul de pe lângă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței consilier juridic arată că nu reprezintă și intimatul - pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru intimatul - pârât Parchetul de pe lângă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea sentinței civile nr. 108/2008 ca temeinică și legală. Arată că decizia Curții Constituționale s-a constatat că instanțele judecătorești au competența să dispună respingerea unor acte normative în ce privește aplicarea indemnizațiilor din cadrul DIICOT.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 108/2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL BACĂU, sub incidența nr.OUG 75/2008, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile privind lipsa de calitate procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor și cea privind necompetența materială a instanței.
A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă având ca obiect "calcul drepturi salariale" formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
In motivarea sentinței instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată sub nr.5809/110/23.10.2007 la Tribunalul Bacău, reclamanții, și procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestora la plata unor indemnizații corespunzătoare celor acordate procurorilor din cadrul DIICOT și plata diferențelor salariale în raport de această indemnizație, începând cu 1.01.2005 și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să acorde sumele necesare plății despăgubirilor solicitate.
În motivarea cererii reclamanții, raportat la atribuțiile specifice activității desfășurate, au invocat discriminarea față de procurorii din cadrul DIICOT și și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art.1 alin.2 lit.c pct.1 din nr.OG137/2000.
Prin încheierea din 18 iulie 2008, Tribunalul Bacău, în temeiul art.I - II din nr.OUG75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea spre soluționare la Curtea de APEL BACĂU.
Prin întâmpinările formulate, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepțiile privind necompetența materială a instanței, în raport de prevederile art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, iar Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa sa de calitate procesuală pasivă, motivat de lipsa unor raporturi juridice cu reclamanții, în temeiul cărora să fie datorate drepturile bănești solicitate.
Analizând acțiunea formulată și excepțiile invocate, Curtea a reținut următoarele:
Acțiunea dedusă judecății reprezintă un litigiu de muncă, drepturile bănești solicitate decurgând din raporturile de muncă ale reclamanților, iar competența materială de soluționare este cea stabilită de nr.OUG75/2008.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta rezultă din atribuțiile legale ale acestui pârât în ce privește stabilirea bugetului necesar și alocarea fondurilor necesare plății despăgubirilor solicitate.
În consecință, cele două excepții invocate prin întâmpinările formulate au fost respinse ca neîntemeiate.
Cu privire la fondul litigiului, se reține că acțiunea formulată este nefondată, având în vedere decizia Curții Constituționale nr.818/3.07.2008 prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 nr.OG137/2000, în măsura în care acestea ar fi interpretate în sensul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative sau să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Astfel, prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat să fie remunerați prin acordarea acelorași indemnizații ca și cele acordate procurorilor din cadrul DIICOT. Reclamanții solicită astfel să le fie aplicat un alt cadru legal în privința salarizării, invocând discriminarea tocmai în sensul în care Curtea Constituțională a reținut caracterul neconstituțional al dispozițiilor nr.OG137/2000.
În consecință, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au promovat recursul reclamanții care au criticat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate în raport de art. 1 al. 2 lit. c, pct. 1 din nr.OUG 137/2000, republicată, Protocolul nr. 12 la. art. 14. și Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politică.
Au mai invocat recurenții faptul că în mod greșit s-a procedat la aplicarea dec. nr. 818/2008 a Curții Constituționale, în condițiile în care, au solicitat drepturile cuvenite ca urmare a instituirii stării de discriminare, cu titlu de despăgubiri.
Ca temei juridic al recursului au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 cod pr.civilă.
In susținerea cererii recursului au depus practică judiciară pe care o apreciază ca susținându-le punctul de vedere argumentat în motivarea recursului.
Prin întâmpinare Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Acțiunea recurenților - reclamanți a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 al.1 lit. c pct. 1, art. 2, art. 27 cod pr.civilă, Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin mai multe decizii succesive, respectiv 818 - 821, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 al.3, art. 27, în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin decizia nr. 1325/2008 Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale toate dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare în măsura în care se desprind același înțeles detaliat în deciziile precedente ( dec. 818 - 821), inclusiv cele referitor la acordarea de despăgubiri, astfel cum le pretind recurenții _ reclamanți.
Pe cale de consecință, în condițiile în care deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii conform art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992 în mod corect, instanța de fond la pronunțarea sentinței, a avut în vedere decizia 818/2008 a Curții Constituționale, prin deciziile ulterioare ( 819 - 821, 1325) această instanță menținându-și jurisprudența.
Pe de altă parte, jurisprudența a relevat în mod constant faptul că diferența de tratament devine discriminare ( astfel cum susțin recurenții) numai dacă această intervine în cazuri identice sau similare, în situația discriminării cuvenindu-se despăgubirile menite a repara prejudiciul suferit prin instituirea unui tratament discriminatoriu.
Indiferent de nivelul studiilor, importanța, complexitatea și atribuțiile de serviciu, funcția îndeplinită, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, ramura, domeniul sau nivelul de activitate, cuantumul ( indemnizației) de bază ale unui salariat trebuie să i se acorde acestuia aceleași drepturi dacă lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege pentru acordarea acestor drepturi.
In considerarea unora dintre condițiile anterior menționate, dintre care cu prevalentă, rolul, răspunderea, complexitatea atribuțiilor de serviciu ale diferitelor posturi, funcții și activități, legiuitorul poate stabili drepturi de salarizare diferite pentru anumite categorii de personal, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere egalității cu drepturi prevăzute de art. 16 din Constituție, câtă vreme activitatea se desfășoară în condiții diferite.
Ori, în cauză, recurenții - reclamanți solicită acordarea de despăgubiri la nivelul indemnizațiilor primite de procurorii din cadrul DIICOT, în considerarea atribuțiilor specifice ale acestora și a nivelului parchetului, în funcție de care primesc drepturile salariale specifice conform legii ( Parchetul de pe lângă ).
Pe cale de consecință, recurenții - reclamanți, neaflându-se într-o situație identică sau similară procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT, în speță, nu se poate reține situația de discriminare invocată pentru a se justifica acordarea de despăgubiri.
Pe cale de consecință apreciind, în raport de motivele invocate că în cauză, nu se impune modificarea hotărârii atacate, instanța, în temeiul art. 3121cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU,-, jud. B împotriva sentinței civile nr. 108 din 22.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent..
Red.
.ct/2 ex.
10.06.2009.
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
