Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 522/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 522
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina JUDECĂTOR 2: Viziteu Camelia
- - - - JUDECĂTOR 3: Pîrjol
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursurile civile promovate de recurenta-reclamantă, recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr.154 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului și văzând că în cauză a fost solicitată judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare atât pe excepție cât și pe fondul cauzei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 154 din 12.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul nr- a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea pentru perioada 01.05.2004 - 15.06.2005.
S- admis acțiunea civilă, având ca obiect "drepturi bănești" formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru perioada 16.06.2005 - 31.12.2006.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, reactualizate la data plății efective în funcție de rata inflației.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării drepturilor de mai sus.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
n ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor- Art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002 prevede faptul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele asigurate prin bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar anual și pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 în îndeplinirea funcțiilor sale Ministerul Economiei și Finanțelor are în principal următoarele atribuții - elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând modificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
Urmează pe aceste considerente să se rețină calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune- Sunt incidente dispozițiile art.8 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă conform cărora "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea".
În speță, data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască coincide cu data intrării în vigoare a nr.OG83/2000 care a înlăturat sporul de 50% pentru magistrați și l-a reglementat în favoarea controlorilor financiari.
În raport de data introducerii acțiunii - 16.06.2008 (conform datei de pe plicul aflat la dosar fila 9) și în considerarea prevederilor legale sus-menționate, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a constatat prescrisă acțiunea pentru perioada 01.05.2004 - 15.06.2005.
În ce privește fondul cauzei, reclamanta - așa cum rezultă din adresa nr.2079/2008 emisă de Tribunalul Neamț (fila 12) - a fost încadrată începând cu 01.05.2004 ca judecător în cadrul Judecătoriei Roman.
S-a constatat că la data de 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile unite a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Conform dispozițiilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Plata despăgubirilor cuvenite reclamantei se va face în funcție de indicele de inflație, conform art.1084 Cod civil. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanta este îndreptățită să o pretindă pentru repararea pagubei suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație.
Împotriva sentinței civile mai sus arătate a declarat în termen legal recurs reclamanta și pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că în cauza de față nu putea opera prescripția extintivă întrucât dreptul subiectiv a fost abrogat prin OG83/2000, aprobată prin legea nr.334/2001, iar instanța trebuia să dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat nelegalitatea sentinței întrucât nu are calitate procesuală pasivă.
Analizând sentința civilă recurată, instanța reține următoarele:
Reclamanta este judecător la Judecătoria Iași, în cererea de chemare în judecată a indicat domiciliul ales la Judecătoria Iași, secția civilă,-, -heorghe - I, unitatea la care aceasta își desfășoară activitatea.
Instanța de recurs la termenul din 13.04.2009 a pus în discuție motivul de ordine publică prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă cu referire la art.284 al.2 Codul muncii.
Potrivit textului legal anterior arătat, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripții reclamantul își are domiciliul, reședință sau sediul, după caz.
Așa fiind, sub aspect teritorial, dacă dreptul comun în art.5 Cod procedură civilă stabilește competența în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința pârâtul, în materia soluționării conflictelor de muncă, competența teritorială aparține instanței în a cărei circumscripție își are sediul, domiciliul sau reședința reclamantul ( art.284 al.2 Codul muncii ).
Excepția necompetenței teritoriale, dacă nu a fost ridicată de părți, va trebui să fie pusă în discuția părților din oficiu de către instanța de judecată, întrucât în ceea ce privește conflictele de muncă competența teritorială este exclusivă și pe cale de consecință nici părțile și nici instanța nu o pot înlătura.
Pentru motivele mai sus reținute, instanța de recurs, în temeiul art.304 al.3 și art.312 al.3 și 6 Cod procedură civilă, va admite excepția necompetenței teritoriale și pe cale de consecință va admite recursurile, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza pentru judecare în primă instanță Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței.
Admite recursurile civile promovate de recurenta-reclamantă și recuentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr.154 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza pentru judecare în primă instanță la Tribunalul Iași.
Cu opinia separată a domnului judecător care consideră că se impunea soluționarea recursului pe fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red.sent.- /
red.dec.rec. -
Tehn.- BC/ 3 ex/ 4.06.2009.
C OPINIA SEPARATĂ
a domnului judecător
Consider că soluția corectă era de soluționare a recursului pe fond și în sensul că se impunea analizarea legalității sentinței recurate doar din perspectiva motivelor de recurs invocate de părțile în litigiu.
Motivul de recurs de ordine publică invocat de instanță, din oficiu, este în opinia noastră nefondat pentru considerentele ce succed:
Este de principiu că normele care reglementează competența teritorială au în principiu caracter dispozitiv și deci părțile pot deroga de la ele. În mod excepțional sunt reglementate de norme cu caracter imperativ normele care stabilesc competența teritorială în materie de stare și capacitate a persoanelor, în cazurile prevăzute de art.13-16 Cod procedură civilă și în unele situații prevăzute de norme speciale.
În cazul Codului muncii competența teritorială este alternativă și nu imperativă deoarece dispoziția care stabilește instanța competentă ca fiind cea de la domiciliul reclamantului este o dispoziție in favorem, urmând să protejeze în principal interesul angajatului.
Fiind o normă in favorem reclamantul poate renunța la ea și se poate adresa instanței de la domiciliul pârâtului conform art.5 din Codul d e procedură civilă.
Rezultă deci că era competentă atât material cât și teritorial Curtea d e APEL BACĂU să soluționeze cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
JUDECĂTOR,
red.op.sep. -
11.06.2009
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Viziteu Camelia, Pîrjol
