Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 540/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 540
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin S, cu sediul în municipiul S,-, împotriva sentinței nr. 82 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurenților, pârâților-intimați Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și reclamanții intimați, -, -, -, a, a, -, a, -, a și intervenienții intimați, G și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Reclamanții, -, -, -, a, a, -, a, -, și a au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, solicitând "plata sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.09.2004 și până la 1 februarie 2007, dată la care au fost abrogate dispozițiile Legii 50/1996 prin intrarea în vigoare a OG8/2007; plata reactualizată la zi a sumelor cuvenite la data plăților efective, avându-se în vedere indicele de inflație, precum și indexările semestriale cu indicele prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare, comunicat de către Comisia Națională pentru Statistică, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea 142/1998; obligarea de a face mențiunile cu privire la aceste sume în cărțile de muncă".
În motivare, relevă că au calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate la unitățile de parchet de pe raza județului
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin dispozițiile art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, au fost abrogate și dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare care a fost înlăturată prin art. 41 din OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Potrivit art. 30 lit. a din OG8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției "la data intrării în vigoare, se abrogă: Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Of. partea. I, nr. 563 din 18.11.1999, cu modificările și completările ulterioare".
Potrivit art. 41 din OUG27/2006 "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se abrogă: a) OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Of. al României, partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea 347/2003, cu modificările și completările ulterioare".
S-a ajuns la această concluzie dat fiind faptul că, în timp ce OUG177/2002 prevedea în mod expres, în art. 50, că se abrogă și Legea nr. 50/1996, în art. 41 din OUG27/2006 se prevede în mod expres că se abrogă numai OUG177/2002, nu și Legea nr. 50/1996.
În atare situație, apreciază că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care-l reglementa și, pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare magistraților și personalului auxiliar de specialitate, lucru ce nu s-a întâmplat.
Prin art. I pct. 42 din OG83/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se prevede că se abrogă articolul 47 din Legea nr. 50/1996. Abrogarea nu poate produce efecte juridice, întrucât OG83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică, conform art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție.
Prin întâmpinare, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, întrucât are incidență art. 36 alin. 2 din nr.OUG 27/2006, competența ratione materiae aparținând Curții de Apel București, iar pe de altă parte, admiterea acțiunii ar echivala cu depășirea puterii autorității judecătorești.
Totodată, a chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice), solicitând ca, în ipoteza admiterii cererii reclamanților, acesta să fie obligat a lua act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă alocarea sumelor cu titlul respectiv.
Ministerul Economiei și Finanțelor a ridicat excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție.
Ulterior, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, G și, procurori pensionari, care au solicitat aceleași drepturi salariale.
Tribunalul Suceava - secția civilă, prin sentința nr. 124 din 17 ianuarie 2008, admis în parte acțiunea și cererea de intervenție (cu încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței, din 4 martie 2008).
Recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, care, prin decizia nr. 789 din 10 iunie 2008, casat sentința menționată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare, întrucât a omis a se pronunța cu privire la cererea de chemare în garanție, precum și asupra celorlalte excepții ridicate de pârâți.
Cum a intrat în vigoare art. I alin. 1 din nr.OUG 75/2008, Curtea de Apel Suceavaa fost învestită ope legis cu soluționarea acestei cauze în primă instanță.
Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința nr. 82 din 17 decembrie 2008 a hotărât următoarele:
- a respins, ca nefondate, excepțiile necompetenței materiale și inadmisibilității acțiunii ridicate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
- a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava;
- a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 septembrie - 19 septembrie 2004, ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, pe cale de consecință, a respins, ca prescris, dreptul reclamanților pentru această perioadă;
- a admis în parte acțiunea civilă cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, formulată de reclamanții:, -, -, -, a, a, -, a, -, și a, precum și cererea de intervenție formulată de intervenienții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava,Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava i cu Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de garant;
- a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava,să plătească reclamantului - un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară pentru perioada 8 mai 2006 - 1 februarie 2007, actualizat cu indicele de inflație de la data plății efective, iar celorlalți reclamanți să le plătească același spor actualizat pentru perioada 19 septembrie 2004 - 1 februarie 2007;
- a obligat pe aceiași pârâți să plătească intervenienților în interes propriu același spor actualizat pentru o perioadă, astfel după cum urmează:
- - 24 octombrie 2004 - 1 aprilie 2005;
- G - 24 octombrie 2004 - 1 decembrie 2005;
- - 24 octombrie 2004 - 1 ianuarie 2006.
- a respins, ca nefondat, capătul de cerere cu privire la indexarea semestrială cu indicele prețurilor de consum, înregistrat la mărfurile alimentare;
- a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, ridicată de Ministerul Economiei și Finanțelor;
- a admis cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
- a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să pună la dispoziția Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sumele necesare efectuării plății acestor drepturi salariale;
- a respins, ca nefondat, capătul de cerere pentru obligarea pârâților la înscrierea în carnetele de muncă a mențiunilor legate de plata acestor despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Privitor la excepția de necompetență ratione materiae, ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a apreciat a fi nefondată, întrucât este vorba de un conflict de muncă, iar instanța competentă este cea prevăzută de art. 284 din Codul muncii, nicidecum cea prevăzută de art. 36 alin. 2 din nr.OUG 27/2006, iar referitor la excepția de inadmisibilitate, ridicată de același pârât, s-a constatat că nu este vorba de depășirea puterii autorității judecătorești, după cum pe larg a argumentat Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Unite, prin decizia XXI din 10 martie 2008, pronunțată într-un recurs în interesul legii (publicată în Of. partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008).
De asemenea și excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a fost apreciată ca nefondată, de vreme ce are și calitatea de ordonator secundar de credite, iar reclamanții figurează angajați ai acesteia ( 77 dosar fond).
Dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care respectivele drepturi salariale erau datorate (art. 166 alin. 1 și art. 283 alin. lit. c din Codul muncii ).
Cum cererea de chemare în judecată a fost promovată pe data de 19 septembrie 2007, însemnând că excepția prescripției dreptului la acțiune (pentru perioada 1 septembrie - 19 septembrie 2004), ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este întemeiată pe cale de consecință, a fost respins ca prescris dreptul la acțiune al reclamanților pentru această perioadă.
A mai reținut prima instanță că reclamantul - figurează procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului de la 8 mai 2006 până la 1 septembrie 2008 ( 143 dosar fond), iar ceilalți reclamanți, fie procurori, fie personal auxiliar de specialitate în intervalul de timp menționat în acțiune.
Intervenienții în interes propriu au promovat cererea pe data de 24 octombrie 2007, iar calitatea de procurori au avut-o, astfel după cum urmează:
- - 1 aprilie 2005;
- G - 1 decembrie 2005;
- - 1 ianuarie 2006.
Potrivit deciziei nr. XXI din 10 martie 2008, menționată anterior, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, admițând recursul în interesul legii, declarat de Procurorul general al a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 fraza finală pr. civ. instanța a constatat întemeiată în parte acțiunea în sensul obligării pârâților de a plăti reclamantului - un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară pentru perioada 8 mai 2006 - 1 februarie 2007, actualizat cu indicele de inflație de la data plății efective, iar celorlalți reclamanți, aceiași pârâți să le plătească același spor actualizat (cu indicele de inflație) pentru perioada 19 septembrie 2004 - 1 februarie 2007.
Totodată, pârâții au fost obligați să plătească intervenienților în interes propriu același spor actualizat pentru o perioadă astfel după cum urmează:
-, 24 octombrie 2004 - 1 aprilie 2005;
- G, 24 octombrie 2004 - 1 decembrie 2005;
-, 24 octombrie 2004 - 1 ianuarie 2006.
Actualizarea creanței cu indicele de inflație de la data efectuării plății s-a constatat a fi datorată potrivit art. 161 alin. 4 (final) din Codul muncii.
Capătul de cerere cu privire la indexarea semestrială cu indicele prețurilor de consum, înregistrat la mărfurile alimentare, a fost respins ca neîntemeiat, deoarece a fost o dată actualizată creanța cu indicele de inflație de la data efectuării plății, altfel ar însemna o îmbogățire fără justă cauză.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice), ridicată de acesta a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că potrivit art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului, cât privește bugetul de stat, iar conform art. 3 din nr.OG 22/2002 trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
În consecință, condițiile prevăzute de art. 60 alin. 1. pr. civ. sunt îndeplinite.
Prin urmare, din considerentele arătate a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta fiind obligat să pună la dispoziția Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sumele necesare efectuării plății acestor drepturi salariale.
Capătul de cerere cu privire la obligarea pârâților la înscrierea în carnetele de muncă a mențiunilor legate de plata acestor drepturi a fost respins ca nefondat, deoarece este vorba de despăgubiri care derivă din necorelări legislative și nu intră sub incidența art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976, raportat la art. 296 din Codul muncii.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin mandatar
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică, instanța urmând să aibă în vedere dispozițiile deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și să constate că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Din dispozițiile art. 14 al. 2 și 29 al. 3 din Legea 500/2002 reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, Ministerul Public neavând alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumele reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Motivând recursul, Ministerul Economiei și Finanțelor, a susținut că greșit s- admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public, între reclamanți și Ministerul Finanțelor neexistând un raport juridic obligațional. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de ordonator principal de credite, astfel că nu are obligația decât să aprobe statele de plată întocmite de ordonatorii de credite. Deși răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, nu înseamnă că răspunde și pentru neacordarea drepturilor salariale cuvenite celor care lucrează în instituțiile publice finanțate de la bugetul de stat, obligația revenind ordonatorilor principali de credite care, potrivit legii, elaborează propriile bugete.
Examinând recursurile, Curtea constată că nu sunt întemeiate, din următoarele motive:
Recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, vizează soluționarea capătului de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale cerute de reclamanți, solicitându-se totodată a se avea în vedere Decizia 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea Secțiilor Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General, a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. Articolul 329 al. 3 Cod procedură civilă, prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanța inferioară, încât pentru perioada pentru care s-a solicitat sporul, situația a fost tranșată de instanța supremă.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a acestor drepturi conform principiului reparării integrale și efective a prejudiciului, se justifică obligarea pârâților la achitarea actualizată a sumelor datorate, motivat de deprecierea monedei naționale prin inflație, din necesitatea corelării salariului real cu salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor.
Cu privire la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, se constată că obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale neacordate către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care este ordonator principal de credite, derivă din răspunderea sa în legătură cu elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și în legătură cu elaborarea proiectelor de rectificare a respectivelor bugete.
Potrivit Legii 500/2002 și HG208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, iar potrivit art. 1 din OG22/2002 aprobată prin OG288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează respectivele obligații.
În raport de dispozițiile legale menționate, justificat instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, pe cale de consecință, a fost respinsă ca nefondată, excepția inadmisibilității acestei cereri, ridicată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Față de cele reținute, recursurile găsindu-se nefondate, vor fi respinse ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin S, împotriva sentinței nr. 82 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/26.05.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Grapini Carmen
