Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 542/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 542
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice -prin B, cu sediul în municipiul B,-, împotriva sentinței nr. 14 din 07 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți, pârâților-intimați Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamanții intimați, -, C, G, -, -, G, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
C U RT E
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr- din 10 octombrie 2007, reclamanții -, -, C, -, G, -, -, - -, -, -, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, obligarea acestora la plata despăgubirilor egale cu diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2 % începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie, diferențe actualizate în funcție de indicii de inflație.
De asemenea, reclamanții au chemat în judecată și pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestuia la alocarea către Ministerul Publica sumelor necesare efectuării acestor plăți.
Totodată, față de motivele de fapt și de drept al acțiunii, s-a cerut judecata în contradictoriu și cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În fapt, reclamanții au arătat că au calitatea de procurori și deși în luna ianuarie 2007 Guvernul României a adoptat o serie de ordonanțe prin care a prevăzut creșterile salariale în procentele susmenționate pentru fiecare dintre categoriile de funcționari publici, personal contractual bugetar și demnitari publici, cu toate acestea pentru magistrați de la nivelul curților de apel, tribunale și judecătorii nu s-a reglementat o asemenea majorare, creându-se astfel discriminare a acestora.
De altfel, discriminarea ar exista și în raport cu magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție cei ai Curții Constituționale, procurorul general al României și adjuncții săi, cărora, ( întrucât anterior fuseseră salarizați conform anexelor la Legea 154/1998), li s-a aplicat una dintre ordonanțele privind creșterea salarială și anume OG 10/2007.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 16 și 20 din Constituția României, art. 1 și urm din OG 137/2000, art. 5 Codul muncii, art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor omului, OG 10/2007, OG 16/2007, OG 27/2007 și Legea 232/2007.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția de necompetență materială completului specializat în judecarea litigiilor de muncă, precum și excepția de netimbrare, apreciind că potrivit art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 cererea de acordare de despăgubiri pentru discriminare poate fi formulată "potrivit dreptului comun", deci numai în fața judecătorilor.
Pe fondul cauzei a arătat că reclamanții nu sunt subiecți ai OG 10/2007, nefăcând parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică (categorie în care se încadrează doar procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin adjunctul și adjunctul acestuia) iar susținerea reclamanților în sensul discriminării prin neaplicarea acestor creșteri salariale și pentru salariile magistraților este "" deoarece în cauză nu ar fi incidente disp. art. 2 alin. 2 din OG 137/2000 privind discriminarea, neexistând nici unul dintre criteriile de discriminare prevăzute de alinatul 1. În plus, dispozițiile legale pretinse a fi discriminatorii au un scop legitim, respectiv combaterea corupției, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop - respectiv acordarea unor astfel de creșteri salariale - sunt adecvate și necesare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât obligația de stabilire a salariilor, respectiv a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal revine ordonatorului de credite bugetare și anume Ministerului Public.
Tribunalul Botoșani - secția civilă - prin sentința nr. 14 din 7 ianuarie 2008 a hotărât următoarele:
- a respins excepția de necompetentă materială a instanței, excepția de netimbrare a cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B;
- a admis acțiunea formulată de reclamanții -, -, C, -, G, -, -, - -, -, -, G, în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B;
- a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă J și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților despăgubiri egale cu diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006; aplicarea majorărilor salariale de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007; aplicarea majorărilor salariale de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă;
- a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce Ministerului Public sumele necesare efectuării plăților susmenționate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Privitor la excepția necompetenței materiale a instanței și a excepției de netimbrare a cererii s-a constatat că sintagma dreptul comun din cuprinsul art. 27 din OG 137/2000 republicată, are în vedere formularea acțiunilor pentru acordarea de despăgubiri "potrivit dreptului comun". Deci, legiuitorul a avut în vedere dreptul comun în materie, în cazul de față materia dreptului muncii, și nu instanța de drept comun, care este conform art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, judecătoria.
De asemenea, în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a avut în vedere că potrivit art. 15 din OG 83/2005 instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției finanțate de la bugetul de stat. Articolul 118 din Legea 304/2004, stipulează că activitatea instanțelor și parchetului este finanțată de la bugetul de stat, iar art. 19 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Totodată, instanța a constatat că potrivit art. 3 alin.1 pct. 2 din HG nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale are în principal următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetar anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare"
Prin urmare rolul pârâtului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și la elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. În lipsa aprobării rectificării bugetelor cu sumele necesare, ordonatorii de credite sunt în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata drepturilor bănești stabilite prin hotărârile judecătorești.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de procurori al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, și susțin că au fost discriminați în raport cu toți ceilalți salariați bugetari precum și cu demnitarii publici întrucât în anul 2007 nu li s-au acordat și lor creșteri salariale.
Salarizarea tuturor magistraților, inclusiv a judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție (J) a procurorilor de la Parchetul de pe lângă s-a reglementat în mod unitar, la 29 martie 2006, prin OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Potrivit art. 3 alin. 1 al acestei ordonanțe, indemnizația de încadrare brută lunară este stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa la ordonanță.
Totodată, s-a prevăzut (art. 38) că pentru anul 2006 valoarea de referință sectorială se majorează la 1 aprilie și la 1 septembrie 2006, instituindu-se deci, astfel, o creștere salarială pentru toți magistrații indiferent de funcția deținută și de nivelul instanței, pentru anul 2006.
După aproximativ un an, la 24 ianuarie 2007, guvernul a emis o serie de ordonanțe prin care a dispus pentru anul 2007, acordarea de creșteri salariale după cum urmează: pentru funcționarii publici (prin stabilirea în anexele la OG 6/24 ianuarie 2007 de salarii de bază diferite majorate la 1 ianuarie, 1 aprilie și 1 octombrie 2007), pentru personalul auxiliar din justiție (prin mărirea coeficientului de multiplicare - art. 3 alin. 3 din OG 8/24 ianuarie 2007), pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru demnitari (art. 1 din OG 10/24 ianuarie 2007), pentru personalul din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și din misiuni diplomatice, oficii consulare, instituții culturale din străinătate (art. 1 din OG 16/2007), pentru controlorii financiari (art. 2 din OG 27/2007).
Prin toate aceste ordonanțe s-au prevăzut aceleași creșteri salariale, în aceeași proporție (5%, 2% și 11%) și la aceleași date (1 ianuarie, 1 aprilie și 1 octombrie 2007), creșteri salariale rezultate (de la caz la caz) fie prin majorarea valorii de referință sectorială, fie prin creșterea coeficienților de multiplicare, ori în mod direct prin prevederea în anexele actelor normative respective a unor salarii de bază distincte, majorate progresiv în proporția susmenționată, la cele trei date calendaristice.
Prin urmare, este evident că la începutul anului 2007 Guvernul a prevăzut o creștere salarială identică pentru toți salariații remunerați de la bugetul de stat, mai puțin însă pentru magistrați.
Pe de altă parte, întrucât anterior OUG 27/2006, toți magistrații J, ai Curții Constituționale și procurorul general precum și adjuncții acestuia erau salariați conform valorii de referință sectoriale și coeficientului de multiplicare prevăzuți în anexa 2/2 la Legea 154/1998, iar OG 10/2007 creșterile salariale se referă și la personalul salarizat conform acestei anexe, acești magistrați au beneficiat de majorările respective.
Așadar, deși și magistrații respectivi ( ai instanței supreme, ai Curții Constituționale, procurorul general și adjuncții) sunt salarizați alături de ceilalți magistrați din sistemul de justiție prin OUG 27/2006, guvernul a aplicat un tratament diferențiat în privința creșterilor salariale, neprevăzându-le și pentru restul magistraților.
Susținerea pârâtului Ministerul Public că prin OUG 27/2006 privind salarizarea magistraților s-ar fi prevăzut indexarea periodică a valorii de referință sectorială este nefondată întrucât actul normativ respectiv prevede majorarea valorii de referință sectoriale doar pentru anul 2006 nu și pentru viitor.
Așa fiind, instanța a apreciat că reclamanții în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani - au fost discriminați în anul 2007 în raport cu procurorul general și adjuncți și cu judecătorii J, în condițiile în care fac parte din aceeași categorie socio - profesională (respectiv cea a magistraților) iar salarizarea acestora (inclusiv a celor din Parchetul General și Înaltei Curți de Casație și Justiție) este reglementată unitar, prin intermediul OUG 27/2006, fiind deci într- situație similară.
Aplicarea creșterii salariale și în privința celorlalți magistrați de la instanțele și parchetele inferioare nu poate conduce - așa cum susține pârâtul - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - la "uniformizarea" salariilor magistraților. Aceasta întrucât conform art. 3 din OUG 26/2007 indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și procurorilor este stabilită diferit, în funcție de nivelul instanțelor și al parchetelor, în anexa la ordonanță prevăzându-se în acest sens valori de referință și coeficienți de multiplicare distincți.
Așa fiind, în temeiul art. 27 și art. 2 din OG 137/2000, art. 5 alin. 1 și 3 din Codul muncii și art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, instanța a admis acțiunea dispunând obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani la plata despăgubirilor cauzate prin discriminare.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a acestor sume, având în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, pârâții au fost obligați și la plata sumei ce reprezintă actualizarea în funcție de indicii de inflație a despăgubirilor, de la data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă.
În temeiul art. 19 din Legea 500/2002, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce Ministerului Public sumele necesare efectuării plăților susmenționate, revenindu-i atribuții privind pregătirea legilor de rectificare bugetară.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice - prin
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 4, 9 Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea competenței altei instanțe, reținând greșit că litigiul vizează executarea obligațiilor în cadrul raportului de muncă al reclamanților. Cum aceștia și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ sunt de competența judecătoriei.
Fiind o acțiune în pretenții se impune a fi timbrată la valoare, conform dispozițiilor Legii 146/1997.
Pe fond, a arătat că nelegal a fost obligată la plata drepturilor bănești reprezentând majorări în cuantum de 2%, 5% și 11% din salariul de bază prevăzut de OG 10/31 ianuarie 2007, dispoziții aplicabile personalului bugetar salarizat potrivit OUG 24/2004, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea reclamanților fiind inadmisibilă.
Prin acordarea acestor majorări reclamanților procurori, instanța a adăugat la legea specială de salarizare a magistraților (OG 27/2006 aprobată prin Legea 45/2007) în considerarea faptului că au fost discriminați prin prevederile OG10/2007 și OG16/2007, schimbând în acest fel sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor.
Nu poate fi vorba de discriminarea invocată de instanța de fond în raport de alte categorii de personal, în cazul de față lipsind orice dispoziție imperativă cuprinsă într-o normă privind acordarea majorărilor respective magistraților, existând o diferențiere radicală între veniturile lor nete lunare și cele ale altor categorii de personal care beneficiază de aceste majorări, respectiv personalul contractual din sectorul bugetar și personalul care ocupă funcții de demnitate publică, categorie din care reclamanții nu fac parte.
Recurentul a criticat sentința și sub aspectul obligării la plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație, întrucât fiind o instituție bugetară nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală, invocând în acest sens fiind invocate dispozițiile art. 14 al. 2, 29 al. 3 și 47 din Legea 500/2002.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă în ce privește obligarea sa de a pune la dispoziție fondurile necesare plății drepturilor salariale la care ceilalți pârâți au fost obligați cât timp, nu are calitatea de ordonator principal de credite, revenindu-i, potrivit legii, doar obligarea de a aproba statele de plată astfel întocmite.
Nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea sa la alocarea fondurilor, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de alți ordonatori de credite, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând nici o răspundere pentru garantarea acestor drepturi.
S-a mai arătat că rectificarea bugetară se face la inițiativa ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Public.
Analizând recursurile în raport de actele și lucrările dosarului, curtea constată următoarele:
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Public, curtea reține că sentința atacată a fost pronunțată de instanța competentă, acțiunea reclamanților fiind întemeiată nu doar pe dispozițiile OG137/2000 ci și pe temeiul dispozițiilor art. 5 din Codul muncii, art. 14 din CEDO, OG10/2007, OG16/2007, OG27/2007 și Legea 322/2007, obiectul acesteia vizând neacordarea unor drepturi salariale, deci executarea unor obligații în cadrul raporturilor lor de muncă, competența revenind în primă instanță tribunalului potrivit art. 2 pct. 1 lit.c Cod procedură civilă. Aceste acțiuni fiind scutite de taxa judiciară de timbru, conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997, justificat excepția de netimbrare a acțiunii a fost respinsă de prima instanță.
Privitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, se constată că în cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, instanța analizând acțiunea recurenților atât prin raportare la prevederile OG 137/2000 dar și la dispozițiile art. 5 din Codul muncii care stabilesc drepturile la plată egală pentru muncă egală în favoarea salariaților, precum și în conformitate cu art. 14 din CEDO care prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe rasă, sex, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Pe fondul cauzei este de reținut că nr.OG 10/2007 a stabilit prin art. 1 majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică, potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale), după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, de la aplicarea acestor prevederi fiind excluși așadar ceilalți magistrați.
Acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației și nicidecum atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte.
Nu pot fi primite apărările pârâtului Ministerul Public, în sensul că eventualele "discriminări" cauzate de legiuitor nu ar face obiectul nr.OG 137/2000, câtă vreme, în speță, prin acordarea diferențiată a majorărilor salariale prevăzute de OG10/2007 se încalcă prevederile art. 5 alin. 1, 3 și 6 din Codul muncii. Aceste reglementări sunt în concordanță și cu prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, dispoziții pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Conform dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, drepturile persoanelor încadrate în muncă sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Totodată, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, dreptul la acordarea indexărilor legale, ca urmare a ratei inflației nu putea fi înlăturat, în cauză având incidență și disp. art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți putând fi restrâns numai prin lege neputând aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Totodată, prin art. 1 privind interzicerea generală a discriminării astfel cum a fost reglementat prin Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - protocol ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în 375/2006, "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare, bazată în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație", textul alin. 2 al art. 1 stabilind în mod expres că "nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1".
Pe de altă parte, acordarea indexărilor salariale a constituit o măsură de protecție socială a muncii, garantată prin Constituție, justificată de necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal, pentru a se atenua efectele inflaționiste, înregistrate în economie, acestea fiind stabilite pentru toate categoriile de salariați, situație confirmată și prin adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. 21/C/31.01.2007 adresată Ministerului Economiei și Finanțelor prin care se califică neacordarea indexărilor magistraților și personalului din justiție ca un tratament diferențiat nejustificat.
Nici critica privitoare la obligarea recurentului la plata drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație nu poate fi primită fiind necesar a se asigura astfel îndeplinirea exactă a obligației conform principiului reparării integrale și efective a prejudiciului.
Cât privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, prin B se constată că acesta a fost obligat prin sentința recurată la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate.
Această unitate are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât potrivit art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, elaborează bugetul de stat, legea bugetelor anuale precum și proiectul de rectificare bugetară astfel încât față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, în mod corect s-a reținut calitatea procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 131 al. 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, parchetele sunt instituții finanțate de la bugetul de stat.
Față de aceste motive, recursurile vor fi respinse ca nefondate, în temeiul dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Ministerul Finanțelor Publice -prin B, împotriva sentinței nr. 14 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/02.06.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Grapini Carmen
