Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 545/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 545
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin, cu sediul în municipiul S,-, împotriva sentinței nr. 27 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți, pârâților-intimați Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Guvernul României, Tribunalul Suceava și reclamanții-intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava ș i înregistrată sub nr. 422/86/24.01.2008, reclaman ț ii, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâ ț ii Guvernul României, Ministerul Justi ției, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei ș i Finan țelor ș i Consiliul Na ț ional pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâ ț ilor la acordarea cre șterilor salariale prevăzute de OG10/2007 al. 1, astfel:
- cu 2% începând cu data de 1.04.2007, fa ță de nivelul din luna martie 2007;
- cu 11% începând cu data de 1.2007, fa ț ă de nivelul din luna septembrie 2007, actualizate în raport de indicele de infla ț ie la data plă ții.
Au mai solicitat reclaman ț ii obligarea pârâtului Tribunalul Suceava să efectueze men ț iunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclaman ților.
În motivarea cererii, reclaman ții au arătat că prin Ordonanțele Guvernului nr. 6, 10, 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, personalului salarizat potrivit nr.OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Așadar, prin toate aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, astfel că, prin excluderea lor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar s-a creat un caz de discriminare.
De precizat faptul că, prin Ordonanța nr. 8 din 24 ianuarie 2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și în cadrul altor unități din sistemul justiției, Guvernul nu a făcut altceva decât să reglementeze salarizarea și alte drepturi ale personalului de specialitate criminalistică și ale personalului care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, precum și ale personalului de instruire fără specialitate juridică și ale personalului care ocupă funcții auxiliare din cadrul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri, prin inițierea unei modalități de salarizare, aprobată ulterior prin lege, fapt ce a făcut să abroge în totalitate Legea 50/1996, cu modificările ulterioare, lege ce reglementa salarizarea personalului sus-amintit.
În concluzie, Ordonanța nr. 8 stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pe baza valorii de referință sectorială cuprinsă în art. 39 din nr.OUG 27 din 29.03.2006, în cuantum de 280,64 RON, nemodificată până în prezent și a coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul stadiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului, astfel modificându-se doar coeficienții de multiplicare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 27 al. 1 din OG137/2000 și art. 14 din ția Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedirea cererii, reclaman ț ii au depus la dosar, în copie, certificat de pe dispozitivul sentin ț ei civile nr. 784/CM/21.XI.2007, pronun ț ată de Tribunalul Arge ș în dosarul - ( 3-4).
Pârâtul Ministerul Justi ț iei, prin întâmpinare, a solicitat respingerea ac ț iunii, ca nefondată, motivat de faptul că legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate cre șteri salariale pentru anul 2007.
Pârâtul Guvernul României a invocat excep ț ia necompeten ț ei materiale a instan ț ei, precizând că instan ț a de contencios administrativ a Cur ț ii de Apel este competentă să solu ționeze prezentul litigiu.
Totodată, a mai invocat excep ț ia lipsei calită ții procesuale pasive, deoarece acest organ colegial nu are capacitate juridică civilă ș i nu poate figura ca parte în litigiul dedus judecă ț ii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ac țiunii, ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Economiei ș i Finan ț elor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excep ț ia lipsei calită ții procesuale pasive, cu motivarea că nu are calitate de ordonator de credite ș i, în subsidiar, a solicitat respingerea ac țiunii, ca nefondată.
Prin încheierea din data de 23.06.2008 dată în dosarul -, în temeiul dispozi ț iilor art. II al. 2 din OUG75/2008, cauza a fost trimisă Cur ț ii de Apel Suceava spre competentă solu ționare.
La Curtea de Apel Suceava, cauza a fost înregistrată sub nr. 122/86/2.07.2008.
Curtea de Apel Suceava - prin sentința civilă nr. 27 din 17 noiembrie 2008 a espins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Guvernul României;
- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României și a respins acțiunea formulată de reclamanții, și;
- a admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării;
- a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate din neacordarea majorărilor salariale de 2% începând cu 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății;
- a obligat pârâtul Tribunalul Suceava să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut sub aspectul excepțiilor invocate următoarele:
Excep ț ia lipsei calită ții procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei ș i Finan ț elor nu este dată în cauză, câtă vreme, în conformitate cu dispozi ț iile art. 19 din Legea 500/2002 privind finan țele publice, Ministerul Economiei ș i Finan ț elor coordonează ac țiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare ș i ale legilor privind aprobarea contului general anual de crean țe, iar potrivit art. 3 al. 1 pct. 2 din HG208/2005, Ministerul Economiei ș i Finan ț elor este cel care are ca atribu ții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare ș i alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justi ției de către Ministerul Economiei ș i Finan ț elor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentin ț
În situa ția în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei ș i Finan ț elor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclaman ț i, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante func ții ale sale, respectiv puterea executorie.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, instanța a reținut că reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, obligarea pârâtului la plata unor drepturi salariale.
Ei nu au atacat un act emis de această autoritate publică centrală, situație în care și-ar fi găsit aplicarea dispozițiile art. 1 și 3 din Legea 554/2004.
Or, potrivit dispozițiilor art. I al. 1 din OUG75/2008, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit OUG27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea 45/2007, precum și potrivit OG8/2007, aprobată cu modificări prin Legea 247/2007, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.
Față de aceste considerente, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de Guvernul României.
Articolul 282 lit. a și d din Codul muncii, stabilește că părți în conflictele de muncă sunt angajatorii și alte persoane care au această vocație în temeiul legilor speciale.
Or, Guvernul României nu are, raportat la obiectul acțiunii și statutul reclamanților, nici una din calitățile impuse de dispoziția legală mai sus arătată.
Față de aceste motive, în condițiile în care calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și, pe cale de consecință a respins acțiunea formulată împotriva acestuia.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate -, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din același act normativ, "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
Ordonanța Guvernului 10/2007, în art. 1, prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, personalului bugetar salarizat potrivit OG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Dispozițiile art. 1 din OG16/2007prevăd că: "În anul 2007, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 1 și 2 din Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate - se majorează în 3 etape, după cum urmează:
a) cu 2,5% începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2,5% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 8% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007."
Prin OG27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 la Curtea de Conturi a României, se prevede, de asemenea, majorarea în aceleași trei etape cu procente de 2%, 5%, respectiv 11% a coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru controlorul financiar.
Reclamanții, personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești, nu au beneficiat de aceste majorări salariale, fiind discriminați în raport de celelalte categorii de salariați ai statului, astfel cum au fost menționate anterior. Aceasta, cu atât mai mult cu cât majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și G 27/2007 nu au avut în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de către fiecare salariat al statului și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorări.
Totodată, în temeiul art. 1 al. 1 din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă, instanța a obligat pârâtul Tribunalul Suceava să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției, în prezent Ministerul Justiției și Libertăților, a criticat sentința pentru motivele prev de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
Cât privește motivul prev. de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare prin acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei sociale din care fac parte reclamanții. Dovada o reprezintă și decizia nr. 820 din 3.07.2008 a Curții Constituționale care a decis că " prevederile art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 al. 1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Privitor la ce de-al doilea motiv de recurs a arătat că reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale; drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază sunt stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, a criticat sentința pentru nelegalitate invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive în prezenta cauză susținând că obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de alți ordonatori de credite, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi.
Raportul juridic dedus judecății este unul de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
Pe fondul cauzei, invocându-se disp. art. 1 al. 3 și 2 al. 1 din OG 137/2000, s-a arătat că nu se pune problema unei discriminări a reclamanților în raport cu persoanele care au beneficiat de creșterile salariale stabilite prin ordonanțele menționate, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin decizia 239 din 5.06.2003, care menționează că, în considerarea condiției specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție, dar mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane, legiuitorul poate stabili drepturi diferite care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului legalității reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
Examinând recursurile de față, Curtea le constată neîntemeiate.
Privitor la recursul declarat de Ministerul Justiției cu referire la primul motiv de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, se constată că în cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, instanța de fond analizând acțiunea reclamanților și în raport de prevederile OG 137/2000, iar în cauză sunt incidente și disp. art. 5 și 6 din Codul muncii, reglementări legale care sunt în concordanță și cu prevederile art. 23 din declarația Universală a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, precum și art. 14 din ția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea mai reține că potrivit art. 48 din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003, drepturile persoanelor încadrate în muncă sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Totodată, dreptul la acordarea indexărilor legale constituie un drept derivat dintr-un raport de muncă ca urmare a ratei inflației ce nu poate fi înlăturat, în cauză având incidență și dispozițiile art. 53 din Constituția României, potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai prin lege, neputând aduce atingere existenței dreptului sau libertății.
Instanța mai reține că disp. art. 14 din ția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale prevăd că exercitarea dreptului și libertăților recunoscute de convenție trebuie asigurată fără nici o deosebire bazată pe rasă, sex, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, originea națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest text se raportează la toate drepturile stabilite prin ție, iar în cauză dreptul încălcat rezultă din art. 1 din Protocolul nr. 1, jurisprudența CEDO, stabilind în ceea ce privește noțiunea de bun, că dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul enunțat.
Totodată, prin art. 1 privind interzicerea generală a discriminării astfel cum a fost reglementat prin Protocolul nr. 12 la ția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - protocol ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în 375/2006, "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare, bazată în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație", textul alin. 2 al art. 1 stabilind în mod expres că "nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1".
Cât privește declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 1, 2 și 27 din nr.OG 137/2000, republicată, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 și 6 din Codul muncii, dar și dispozițiile cuprinse în reglementările internaționale la care România este parte, cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, conform cărora "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a drepturilor omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanță între pactele și tratatele la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale".
În condițiile în care reclamanții, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Suceava, nu au beneficiat de majorările salariale solicitate în prezenta cauză, au fost discriminați în raport de celelalte categorii de salariați ai statului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au avut în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de către fiecare salariat al statului și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorări.
Aceste majorări salariale nu au fost stabilite în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție sau mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane.
În aceste cazuri, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
Or, în condițiile în care nu au fost avute în vedere aceste criterii, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, resimțite de fiecare categorie profesională, indiferent de nivelul salariului sau de creșterile salariale de care ar fi beneficiat, în mod corect prin hotărârea primei instanțe au fost acordate reclamanților creșterile salariale prevăzute de OG10/2007.
Susținerile recurentei potrivit cărora au fost acordate personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007 nu pot fi primite, acordarea indexărilor salariale constituind o măsură de protecție socială a muncii, garantată prin Constituție, justificată de necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal, pentru a se atenua efectele inflaționiste, înregistrate în economie, acestea fiind stabilite pentru toate categoriile de salariați, situație confirmată și prin adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. 21/C/31.01.2007 adresată Ministerului Economiei și Finanțelor prin care se califică neacordarea indexărilor magistraților și personalului din justiție ca un tratament diferențiat nejustificat.
În ce privește recursul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin S, Curtea constată că este, de asemenea, nefondat.
Astfel, potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 republicată, instanțele și parchetele sunt finanțate de la bugetul de stat, iar conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Ministerul Economiei și Finanțelor are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat precum și proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, astfel cum prevăd dispozițiile art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cel dintâi ar fi practic în imposibilitatea să achite sumele la care a fost obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una din cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Așadar, recurentul are calitate procesuală pasivă în ce privește acțiunea dedusă judecății, neavând relevanță juridică lipsa calității de angajator.
Și critica adusă hotărârii pe fondul cauzei se constată a fi neîntemeiată pentru aceleași argumente arătate în motivarea soluției de respingere a recursului Ministerului Justiției.
Față de cele reținute, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art.312 cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
D E IDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin, împotriva sentinței nr. 27 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Dact.
04.06.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Grapini Carmen
