Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 550/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 550
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 608 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile supra recursului au avut loc în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 5 mai 2009, ora 14.00.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 13 martie 2008 reclamanții, G, C, -, au chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea în favoarea reclamanților a majorărilor salariale cumulate din perioada ianuarie - octombrie 2007 (5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007) în cuantum total de 18%, începând cu data de 22.11.2007, respectiv pentru lunile decembrie 2007, ianuarie, februarie și martie 2008, actualizate în raport de rata inflației începând cu data scadenței lor și obligarea pârâților la calcularea viitoarelor majorări salariale pornind de la nivelul din luna martie 2008 stabilit prin prezenta hotărâre.
În motivarea acțiunii arată reclamanții că prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 Guvernul României a dispus majorarea salariului începând cu data de 1 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurorilor de pe lângă instanțele aferente.
Singurii magistrați care au primit majorările salariale (asemenea tuturor celorlalți judecători ai statului) de la 1 ianuarie 2007 sunt judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale.
Ori, prin aceste dispoziții, a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale cât și dispozițiile Codului muncii și ale OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 16 și 20 din Constituția României, decizia 447 din 15.09.2005 a Curții Constituționale, art. 1 și următoarele din OG137/2000, art. 5 din Codul Muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, OG10, 16, 27/2007 și Legea 232/2002.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că salarizarea diferențiată a diferitelor categorii profesionale este o opțiune a legiuitorului și nu poate constitui un motiv de a se reține un tratament discriminatoriu.
De asemenea se arată că reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG137/2000.
Se mai arată că magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri salariale substanțiale în anul 2006 și 2007 și aceasta a fost rațiunea pentru care nu s-au mai acordat alte majorări salariale în cursul anului 2007, iar între situația magistraților și a celorlalte categorii din sectorul bugetar nu se poate vorbi de o "analogie".
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive cu motivarea că nu poate figura în cauză în calitate de pârât întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 16 - 20 din OG nr. 137/2000 are calitatea de expert în domeniul nediscriminării, fiind chemat să-și spună părerea cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Prin sentința civilă nr. 608 din 3 aprilie 2008 a Tribunalului Suceavaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, pe fond, a fost admisă acțiunea reclamanților, în sensul obligării pârâților de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
În motivare s-a reținut că judecarea cauzelor având ca obiect acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, are loc cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, conform art. 21 din OG 137/2000, excepția invocată fiind respinsă pentru acest motiv.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că OG nr. 10/2007 prevede, în art. 1, majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică, potrivit anexelor II și III din legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte secția, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct procuror general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale) fiind excluse celelalte categorii de magistrați, respectiv judecătorii de la judecătorii, tribunale și curși de apel, deși, între aceștia din urmă și magistrații care au beneficiat de majorări există o situație comparabilă, dată de Legea 304/2004.
S-a mai reținut că acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și nici în atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, majorările vizând compensarea deprecierii monedei naționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor a arătat că sunt date împrejurările prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 ca urmare a faptului că obligarea recurentului și a celorlalte părți la plata drepturilor salariale neacordate constituire o adăugare la textul de lege și o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești; s-a arătat că reclamanții beneficiază de o lege specială de salarizare și nu sunt îndreptățiți să primească drepturi care nu sunt în mod expres prevăzute de lege, invocând dispozițiile art. 32 din OUG nr. 27/2006. A fost invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, fiind enunțate dispozițiile HG nr. 83/2005, conform căreia Ministerul Justiției este organ de specialitate al administrației publice centrale, care asigură elaborarea, coordonarea, și aplicarea strategiei programului de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției, astfel încât nu i se poate reține vreo culpă în adoptarea unor acte normative.
Totodată, a susținut recurentul că magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale în anii 2006-2007, iar decizia de a nu se acorda indexări sau majorări în anul 2007, în scopul acoperirii inflației, în raport cu alți salariați, nu reprezintă o situație de discriminare.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate, se constată următoarele:
Conform dispozițiilor HG nr. 83/2005, în raport de care în cauză se invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, se constată că în conformitate cu prevederile art. 4 în exercitarea funcțiilor și atribuțiilor stabilite de lege, pârâtul avea competența de a elabora proiecte de acte normative care au legătură cu domeniul de activitate al justiției, participând la susținerea proiectelor de legi, analizarea și avizarea din punct de vedere al legalității, a proiectelor de acte normative elaborate de alte ministere sau organe de specialitate ale administrației.
Din expunerea de motive a nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției rezultă că scopul adoptării acestei reglementări a fost acela de a se asigura "salarizarea adecvată și nediscriminatorie a judecătorilor și procurorilor", măsura prevăzută de altfel și prin cap.VI pct. 33 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformare a sistemului judiciar în perioada 2005 - 2007, aprobată prin nr.HG 232/2005, publicată în nr. 273 din 1.04.2005, cu termen de finalizare în luna decembrie 2005, invocându-se și Hotărârea nr. 185 din 22 iunie 2005 prin care s-a constatat existența unei discriminări directe în domeniul salarizării acestei categorii de personal. Așadar scopul esențial al acestei reglementări a fost acela de a se înlătura discriminările salariale. Prin art. 35 din nr.OUG 27/2006 s-a prevăzut că drepturile de salarizare ale categoriilor de personal enunțate, judecători, procurori, personal asimilat acestora și magistrați asistenți, vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate conform prevederilor legale. Această măsură a fost necesară pentru atenuarea efectelor inflației în raport de indicele de inflație pentru menținerea unei corelații corespunzătoare între salariul nominal și cel real, fiind acordată tuturor categoriilor de salariați din domeniul justiției, dar și salariaților bugetari în anul 2007, situație ce rezultă din actele normative specificate.
drepturilor salariale ale magistraților și personalului din domeniul justiției nu a fost acordată în cursul anului 2007 acestei categorii de personal, contravenind dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin care s-a stabilit în mod expres că "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", "salarizarea judecătorilor și procurorilor stabilindu-se prin lege specială".
Cum inițiativa adoptării reglementărilor în domeniul salariilor majorate aparține Ministerului Justiției, se constată că în cauză nu se justifică excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin recursul formulat, cu trimitere la pct. 9 al art. 304 Cod procedură civilă.
S-a invocat, ca motiv de recurs, nemotivarea îndreptățirii ca reclamanții să beneficieze de dispozițiile OG 10/2007, însă prima instanță a argumentat reținerea și invocarea acestei ordonanțe, prin aceea că acordă drepturile salariale revendicate anumitor persoane, aflate în situație comparabilă ca și statut prevăzut de Legea nr. 303/2004 și 304/2004.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 4. pr. civ. se constată că în cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond a analizat acțiunea reclamanților în raport de prevederile art. 1 și 2, dar și ale art. 21 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată în temeiul Legii nr. 324/2006, precum și ale disp. art. 5 și 6 din Codul Muncii, care stabilește dreptul la plată egală pentru muncă egală în favoarea salariaților.
Pe fondul cauzei este de reținut faptul că nr.OG 10/2007 a stabilit prin art. 1 majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică, potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale), după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, de la aplicarea acestor prevederi fiind excluși așadar ceilalți magistrați.
Acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației și nicidecum atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte.
Nu pot fi primite apărările pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că eventualele "discriminări" cauzate de legiuitor nu ar face obiectul nr.OG 137/2000, câtă vreme, în speță, prin acordarea diferențiată a majorărilor salariale prevăzute de OG10/2007 se încalcă prevederile art. 5 alin. 1, 3 și 6 din Codul Muncii. Aceste reglementări sunt în concordanță și cu prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, dispoziții pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Conform dispozițiilor art. 38 din Codul Muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, drepturile persoanelor încadrate în muncă sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Totodată, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, dreptul la acordarea indexărilor legale ca urmare a ratei inflației nu putea fi înlăturat, în cauză având incidență și disp. art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți putând fi restrâns numai prin lege, fără a se aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
În cauză au fost invocate ca temei legal și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe rasă, sex, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest text se raportează la toate drepturile stabilite prin Convenție, iar în cauză dreptul încălcat este cel care rezultă din art. 1 din Protocolul nr. 1, jurisprudența CEDO stabilind în ceea ce privește noțiunea de bun, că dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă reprezintă un drept patrimonial, în sensul art. 1 din protocolul enunțat.
Totodată, prin art. 1 privind interzicerea generală a discriminării astfel cum a fost reglementat prin Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - protocol ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în 375/2006, "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare, bazată în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație", textul alin. 2 al art. 1 stabilind în mod expres că "nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1".
Cât privește neconstituționalitatea interpretării dispozițiilor art. 1, 2 și 27 din nr.OG 137/2000, republicată, în cauză se constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 5 și 6 din Codul Muncii, dar și dispozițiile cuprinse în reglementările internaționale la care România este parte, iar în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, conform căruia "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanță între pactele și tratatele la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale".
Vor fi respinse, ca nefondate și susținerile pârâtului Ministerul Justiției că prin nr.OUG 27/2006 s-au acordat magistraților drepturi salariale substanțiale prin acordarea sporului de vechime sau a primei de vacanță, fiind depășită astfel rata inflației, întrucât, așa cum rezultă din expunerea de motive la această reglementare, prin adoptarea respectivului act normativ s-a urmărit eliminarea discriminărilor în domeniul salarizării magistraților, situație recunoscută și prin nr.HG 232/2005.
Pe de altă parte, acordarea indexărilor salariale a constituit o măsură de protecție socială a muncii, garantată prin Constituție, justificată de necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal, pentru a se atenua efectele inflaționiste, înregistrate în economie, acestea fiind stabilite pentru toate categoriile de salariați, situație confirmată și prin adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. 21/C/31.01.2007 adresată Ministerului Economiei și Finanțelor prin care se califică neacordarea indexărilor magistraților și personalului din justiție ca un tratament diferențiat nejustificat.
Față de cele reținute, în temeiul art. 5 și 6 din Codul Muncii, art. 23 din Declarația Universală a drepturilor omului, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, se constată că motivele invocate prin recursul Ministerului Justiției nu pot fi reținute, astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul acestuia va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 608 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/05.06.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
