Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 557/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.557
Ședința publică din 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în Municipiul B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 58 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din data de 29 aprilie 2009, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, potrivit dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 6 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 286/39 din 13.08.2008, reclamanții, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA și citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, primii trei pârâți să fie obligați la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioadele de activitate, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG 10/2007.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că fac parte din personalul din sistemul justiției conform Legii nr. 50/1996 și nr.OUG 27/2006, enunțând principiul consacrat prin art. 1 din legea enunțată conform căruia "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Reclamanții au evocat și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din nr.OG 134/1999 "Începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Au susținut reclamanții că potrivit art. 11din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie bază de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare, grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte funcții de execuție".
Totodată s-au invocat dispozițiile nr.OUG 177/2002 care stabilesc salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Potrivit art. 2 alin. 1 din acest act normativ "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență", dar și dispozițiile art. 2 alin. 3 din nr.OG 9/2005 "indemnizațiile lunare pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoane care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 sunt cereri prevăzute în anexele nr. VIII și IX."
Reclamanții au arătat că ulterior prin nr.OUG 27/2006 a fost fixată valoarea de referință sectorială la suma de 257 lei. Or, stabilirea altor valori de referință sectorială, decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, sub acest aspect, apare nelegală, actul normativ fiind în contradicția principiilor consacrate prin Constituție, dar și cele enunțate prin Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, ale Codului muncii, întrucât deși prin nr.OG 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312, 3 lei, prin nr.OUG 27/2006 s-a stabilit pentru magistrați o valoare de referință inferioară de 257 lei.
Reclamanții au mai susținut și faptul că drepturile salariale odată recunoscute de lege nu mai pot fi diminuate în mod unilateral întrucât dreptul personalelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, iar acordarea unei valori de referință sectorială diferită pentru salarizarea persoanelor din cadrul celor trei puteri ale statului contravine dispozițiilor constituționale, ale legislației muncii și nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dar și normele de tehnică legislativă.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii, susținând că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OG 137/2000, dar prevederilor art. 1 și 2 din această reglementare au fost declarate neconstituționale prin deciziile 818-821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că inițial, prin art. 11din Legea nr. 50/1996 cu modificările și completările, s-a stabilit că pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, valoarea corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege, aplicabile de drept și personalului salarizat conform acestei reglementări.
S-a mai invocat faptul că prin Legea nr. 347/2003 a fost aprobată nr.OUG 177/2002 dar art. 2 fost modificat în sensul că îndemnizația pentru magistrat se stabilește pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în grupa 1 la prezenta ordonanță de urgență, în același sens fiind și dispozițiile art. 3 din nr.OUG 27/2000.
Cum prin nr.OUG 27/2006 au fost abrogate dispozițiile nr.OUG 177/2002 precum și prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și a personalului de specialitate juridică asimilat din legea nr. 50/1996 nu mai există temei legal pentru ca indemnizațiile și salariile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
S-a mai invocat că potrivit Legii nr. 154/1998 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, beneficiază de o îndemnizație fixă și nu în baza unei valori de referință sectorială, că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 347/2003 magistrații și personalul auxiliar de specialitate au beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială conform nr.OG 23/2005, iar salarizarea astfel cum a fost stabilită prin reglementările enunțate nu contravine dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 74 care prevede că "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", întrucât s-au avut în vedere drepturile salariale reglementate prin dispozițiile legale în vigoare la acel moment.
S-a mai susținut faptul că ulterior prin lege specială, respectiv nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007 și nr.OG 8/2006 aprobată prin Legea nr. 247/2007 drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor precum și a personalului auxiliar de specialitate au fost majorate cu 40% prin mărirea coeficienților de ierarhizare prevăzute pe grad de instanță și prin acordarea sporului de vechime, iar principiul echilibrului celor trei puteri în stat nu presupun reglementarea salariilor în mod egal.
Prin sentința civilă nr. 58 din 4.12.2008 Curtea de APEL SUCEAVA a admis acțiunea reclamanților; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioadele de activitate, raportate la următoarele sume:
- 264,77 lei, conform nr.OG 9/2005, pentru perioada 1.01. - 30.09.2005;
- 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005, pt. perioada 1.10.2005 - 31.01.2006;
- 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006 pt. perioada 1.02. - 31.08.2006;
- 331 lei conform nr.OG 3/2006, pt. perioada 01.09.2006 - 31.12.2006;
- 358 lei, conform nr.OG 10/2007 pt. perioada 1.01.2007 - 31.03.2007;
- 365 lei conform OG10/2007 pt. perioada 1.04.2007 - 30.09.2007;
- 405 lei, conform OG10/2007 pt. perioada 01.10.2007 - 31.12.2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Potrivit art. 1 din nr.OUG 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 "pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Edificatoare sunt și dispozițiile art. 11din nr.OG 83/2000 privind modificările și completările Legii nr. 50/1996 conform cărora "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie bază de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare, grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte funcții de execuție".
Această ordonanță a fost aprobată prin legea nr. 334/2001.
Ulterior, a fost adoptată nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, reglementare care prin art. 2 prevăzut că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență", iar prin art. 2 s-a prevăzut că "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică,stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX".
Totodată se constată că în baza art. 48 din nr.OUG 177/2002 și a nr.OUG 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile nr.OUG 191/2002 și ale art. 3 lit. a din nr.OUG 123/2003.
În mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Este de observat că potrivit preambulului, nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, că potrivit art. 2 din nr.OUG 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc "ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evident principiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Cu toate acestea, în Anexa 1 la.OUG nr. 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în disprețul dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
În cauză pârâtul Ministerul Justiției a invocat dispozițiile nr.OUG 27/2006 conform cărora valoarea de referință sectorială a fost stabilită la suma de 257 lei, sumă rezultată dintr-o necorelare legislativă, întrucât la data emiterii acestui act normativ valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, era stabilită la valoarea de 312,3 lei, aplicabilă pentru perioada 1.02.2006 - 31. 08.2006.
Față de cele reținute, având în vedere valoarea de referință sectorială de 2.380.592 lei aplicabilă magistraților la nivelul lunii decembrie 2004, se constată că salariile acestei categorii profesionale trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, conform celor specificate în dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, care a criticat soluția ca fiind nelegală și a solicitat casarea acesteia și respingerea acțiunii ca nefondată, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că acordarea unei valori de referință sectorială majorată față de cea prevăzută de OUG 177/2002 și OUG 27/2006 reprezintă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și legiferarea unui drept salarial care nu este prevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a judecătorilor, în condițiile în care, pe de altă parte nu se poate reține o situație discriminatorie, întrucât nu există un drept al personalului din autoritatea judecătorească la aceeași valoare sectorială de referință, în raport de funcțiile de demnitate publică, garantat de CEDO, ori alt act normativ.
Inițial, în temeiul art. 2 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, indemnizațiile acestora au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislativă și executivă, însă, această prevedere a fost modificată prin Legea 347/2003 prin care a fost aprobată OUG nr. 177/2002, în sensul că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexe 1 la prezenta ordonanță de urgență".
Prin art. 50 din OUG 177/2002 au fost abrogate dispozițiile art. 11din Legea 50/1996 și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, precum și orice alte dispoziții contrare, iar prin OUG 27/2006 a fost abrogată OUG 177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție din Legea nr. 56/1996, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în Legea 154/1998, art. 56 din Legea 317/2004 precum și orice alte dispoziții contrare.
De altfel, Legea nr. 154/1998 ca și celelalte acte normative care au reglementat ulterior drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții publice alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, invocate de reclamanți nu prevăd pentru aceștia și alte drepturi salariale în afară de indemnizația stabilită în cuantum fix, spre deosebire de judecătorii și procurorii care beneficiază de premii, sporuri și alte drepturi.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constată că este fondat.
Potrivit art. 11din Legea 50/1996, forma actualizată la 20.05.2002. "(1) pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi.
Ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților au fost abrogate dispozițiile art. 11dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare.
Prin OUG nr. 27/2006 a fost abrogată OUG nr.177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție din Legea nr. 56/1996, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 154/1998, art.56 din Legea 317/2004, precum și orice alte dispoziții contrare.
Astfel, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art. 2 din OUG nr.177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG nr.177/2002, OG nr. 23/2005 și OUG nr. 27/2006, care nu contravin Constituției, Legii nr. 303/2004 sau Codului muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 74 al. 2 teza I din Legea 303/2004 "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de lege" însă în teza a II a se precizează că "salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială, ori prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv OUG 27/2006 aprobată prin Legea 45/2007 nu au fost diminuate drepturile ci au fost majorate cu 40% față de cele prevăzute în OUG nr. 177/2002, prin mărirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți pe grad de instanță, în raport de funcția deținută și prin instituirea dreptului la spor de vechime în muncă și primă de concediu.
De altfel, Legea nr.154/1998 cât și celelalte acte normative care au reglementat ulterior drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții publice alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, invocate de reclamanți ca temei al susținerii pretențiilor formulate, nu prevăd pentru aceștia și alte drepturi salariale în afară de indemnizația stabilită în cuantum fix, spre deosebire de judecători și procurori, care, potrivit OUG 27/2006 beneficiază de premii, spor de vechime în muncă, primă de vacanță.
În considerarea celor reținute, Curtea, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica sentința civilă nr. 58 din 14 decembrie 2008 a Curții de APEL SUCEAVA în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în Municipiul B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 58 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr. 58 din 14 decembrie 2008 a Curții de APEL SUCEAVA în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pt. judecător pensionat pt. grefier aflat în
semnează președintele instanței semnează prim grefier
Red.
Tehnored.
2ex/09.06.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
IV. Caracterizarea cererii în raport de care s-a soluționat pricina. Drepturi salariale ale personalului din justiție.
II. Soluția în apel. Admite acțiunea reclamanților.
III. Soluția în recurs. Admis recursul; modifică în tot sentința civilă nr. 58 din 14 decembrie 2008 a Curșii de APEL SUCEAVA în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
ÎN CIVIL
JUDECĂTORIA III.CURTEA DE APEL SUCEAVA
Sentința nr. Decizia nr. 557/06.05.2009
Judecători: Dosar nr-
Complet: - -
- -
- -
II. CURTEA DE APEL SUCEAVA
Decizia nr. 58/04.12.2008
Judecători:
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela
