Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 560/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 560
Ședința publică din 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții, (), toți cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava,-, județul S împotriva sentinței nr. 1037 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din data de 29 aprilie 2009, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, potrivit dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 6 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția Civilă și înregistrată sub nr. 2446/86/05.05.2008, reclamanții, (), au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați primii patru pârâții, în solidar, la plata despăgubirilor echivalente cu diferențele de drepturi salariale neacordate în mod discriminatoriu, diferențe dintre drepturile salariale cuvenite reclamanților, calculate în funcție de treapta profesională a acestora și de coeficientul de multiplicare prevăzute de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii și respectiv, drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, care au fost calculate în funcție de treapta profesională a reclamanților și de coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri arhivari și grefieri registratori, diferențe calculate începând cu luna ianuarie 2007 și până la data încetării stării de discriminare, acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea lor și pentru grefierii arhivari și grefierii registratori în legea specială de salarizare și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, arată reclamanții că activitatea prestată de ei ca și grefieri arhivari sau grefieri registratori este egală cu activitatea prestata de ceilalți grefieri cu studii medii.
Ca urmare, prin salarizarea diferită a acestor categorii profesionale, se încalcă dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul muncii și OG 137/2000.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare, iar dispozițiile legale care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate, apreciate de reclamanți ca discriminatorii în raport cu alte categorii de grefieri, sunt de competența Parlamentului.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât atribuțiile de serviciu ale grefierului arhivar nu sunt identice cu cele ale celorlalte categorii de grefieri sub aspectul naturii funcției, complexității, răspunderii funcției, elemente care determină și o salarizare diferită a acestor categorii.
Prin sentința civilă nr. 1037/22 mai 2008, Tribunalul Suceava - Secția Civilă, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că Ministerul Justiției, potrivit nr.HG 83/2005 elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea instituțiilor aflate sub autoritatea sa, în calitate de ordonator principal de credite și repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite, controlând modul de folosire a acestora; că, potrivit art. 3 alin. 1 și art. 4 alin. 3 din OG nr. 8/2007, salarizarea grefierilor arhivari și a registratorilor, condițiile de numire în funcție, ca și atribuțiile de serviciu ce le revin sunt diferite de cele ale celorlalți grefieri, ori pentru a ne afla în prezența unui tratament discriminatoriu, potrivit nr.OG 137/2000, aceste categorii profesionale ar trebui să se afle în situații comparabile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, în motivarea căruia au arătat, în esență, că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1, art. 6 din nr.OG 137/2000, în condițiile în care grefierilor arhivari și registratori li se aplică un tratament discriminatoriu față de corpul grefierilor cu studii medii (grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii), prin neacordarea, cu o justificare obiectivă și rezonabilă, a coeficientului de multiplicare prevăzut de lege (OG nr. 8/2007), în favoarea acestora din urmă, contrar prevederilor art. 1-6 din nr.OG 137/2000 și art. 154 alin. 3 din Codul muncii, Directivelor 2000/EC/78, nr-, nr-, art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, Declarației Universale a Drepturilor Omului și jurisprudenței CEDO, deși ambele categorii sunt beneficiarele unui statut profesional mai mult decât comparabil, chiar similar.
Criticile formulate se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din corpul grefierilor (cu studii medii și cu studii superioare), grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni, registratori, fiind salarizat în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Din analiza actelor normative citate rezultă, fără echivoc, că legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de grefieri, beneficii salariale superioare în raport cu altele, concretizate într-un coeficient de multiplicare superior, aspect care, de altfel, este necontestat în cauză.
Pe de altă parte, se reține că reclamanții - grefieri arhivari și registratori - au înțeles să-și întemeieze pretențiile deduse judecății, pe caracterul pretins discriminatoriu al prevederilor nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar, în sensul art. 1 alin. 3, art. 2 și art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, potrivit cărora, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social sau cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice; sunt discriminatorii criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor sus menționate, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, iar exercitarea drepturilor anterior enunțate, privește persoanele aflate în situații comparabile.
Ori, în speță, este evident că aprecierea existenței unor situații analoage sau comparabile, incompatibilă cu acordarea unor indemnizații salariale diferite, discriminatorii, se impune a fi realizată nu numai prin prisma calității reclamanților, de personal auxiliar (criteriu mult prea general, având în vedere că atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri sunt diferențiate în raport de funcția ocupată), ci și din perspectiva conținutului concret al răspunderii și complexității atribuțiilor de serviciu - aspect de natură să determine diferențierea salarială în domeniu.
Astfel, în cuprinsul prevederilor art. 54, 60, 61 și 62 din Hotărârea nr. 387/2005 pentru aprobarea regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar, rezultă, în afara oricăror ambivalențe, împrejurarea că diferențierea salarială aplicată personalului auxiliar nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile de serviciu concrete, iar complexitatea și nu volumul acestora din urmă, reprezintă criteriul esențial și determinant pentru care legiuitorul nu recunoaște grefierilor arhivari și registratori, aceiași coeficienți de multiplicare prevăzuți pentru celelalte categorii de grefieri.
Cu alte cuvinte, modalitatea în care sunt stabilite prin lege, drepturi distincte în favoarea unor categorii profesionale diferite, reprezintă o chestiune ce intră în sfera puterii legislative a statului și nu o problemă care ar putea atrage incidența prevederilor nr.OG 137/2000.
De altfel, prin decizia din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că "prevederile art. 1, art. 2 și ale art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", aspecte care converg în sensul rolului constituțional al autorității judecătorești, de înfăptuire a justiției prin aplicarea legii. Depășirea limitelor atribuțiilor constituționale conferite puterii judecătorești, prin subrogarea instanțelor în atribuțiile puterii legislative, ar echivala cu o încălcare a principiului separației puterilor într-o societate democratică, fiind în consecință, inadmisibilă.
Față de cele ce preced, constatând că nu este dat motivul de nelegalitate invocat și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1, 3041Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, (), toți cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava,-, județul S împotriva sentinței nr. 1037 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător pensionat Pentru grefier plecat în
semnează președintele instanței semnează prim grefier,
Red.
Jud. fond. /
Tehnored.
Ex.2/5.06.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela
