Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 561
Ședința publică din 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în Municipiul B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 662 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din data de 29 aprilie 2009, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, potrivit dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 6 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 662 din 7 aprilie 2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava pentru a fi obligați, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la plata sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizate în raport cu indicele de inflație, la data plății.
În susținerea cererii reclamantul a arătat că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, au fost acordate stimulente financiare numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor, având o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei. Acest fapt, ce constituie o discriminare față de ceilalți magistrați, constatat ca atare prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, îi dă dreptul să pretindă despăgubiri conform art. 21 din nr.OG 137/2000, ce urmează a fi actualizate în funcție de inflație, în temeiul art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Justiției (în prezent Ministerul Justiției și Libertăților ) a solicitat respingerea acțiunii și a susținut că repartizarea stimulentelor s-a făcut pe baza criteriului vechimii, dar cu respectarea Normelor interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 deoarece acestea enumeră numai o serie de criterii, cu valoare exemplificativă, astfel că ordonatorii de credite aveau posibilitatea de a stabili și alte criterii, apreciate ca necesare și utile, fără a fi necesară o identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din țară. A considerat, totodată că pretenția de actualizare este inadmisibilă deoarece creditorul unei obligații având drept obiect o sumă de bani, poate pretinde numai dobânda stabilită de lege și numai din ziua cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 662 din 7 aprilie 2008, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea și a obligat pe cei doi pârâți să plătească reclamantului suma de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizată în funcție de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă.
La pronunțarea hotărârii instanța a avut în vedere că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare numai pentru o categorie de magistrați, ceea ce reprezintă un tratament discriminatoriu în acordarea drepturilor salariale în cadrul aceleiași profesii, contrar dispozițiilor art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 16 alin. 1 din Constituția României.
În consecință, despăgubirile s-au dispus a fi acordate cu mențiunea actualizării în funcție de inflație, în considerarea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamant.
Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva acestei sentințe și a susținut că este rezultatul unei greșite aplicări a legii.
În dezvoltare a arătat că, în aplicarea art. 25 alin.2 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, privitoare la constituirea fondului de stimulare a personalului din sistemul justiției, prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare, iar în anexă au fost specificate sumele repartizate pe ordonatori, cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor potrivit Normelor aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004. Criteriile cuprinse în aceste norme având caracter exemplificativ, nu sunt absolute și dau posibilitatea ordonatorului de credite, ca în funcție de obiectivele fixate în politica de dezvoltare a sistemului judiciar, să evalueze și să stabilească necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii corespunzătoare acestor obiective.
A mai susținut recurentul că instanța nu a ținut seama de natura acestor stimulente care nu reprezintă drepturi salariale, nu sunt conferite de lege în mod absolut, ci reprezintă numai drepturi suplimentare care pot sau nu să fie acordate de angajator, în funcție de o serie de criterii prioritare, posibil de stabilit de către ordonatorii de credite, fără a fi necesară o identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din țară.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, recurentul a precizat că nu are caracter obligatoriu pentru instanțe.
Recursul, ce se încadrează în motivul de modificare prevăzut prin art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, se dovedește a fi neîntemeiat potrivit celor ce se vor arăta în continuare:
financiare acordate judecătorilor din fondul constituit în temeiul art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, constituie un drept conferit de lege, destinat stimulării personalului din justiție, fără distincție, cu excepția stimulentelor nominale care se acordă în anumite condiții expres stabilite, iar repartizarea lor trebuie să fie făcută în baza normelor interne aprobate de ministrul justiției.
În cazul de față, unicul criteriu pe baza căruia au fost acordate acele stimulente a fost cel al vechimii în muncă. Acesta nu poate să reprezinte un criteriu în sensul art. 4 alin. 1 din Normele interne privind aprobarea repartizării fondului constituit conform art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/2004 al Ministrului Justiției, deoarece această ultimă prevedere are în vedere numai elemente ce țin de performanțele profesionale individuale ale magistratului în raport de activitatea acestuia, indiferent de vechimea în magistratură. Prin impunerea unei limite de vechime de 3 ani s-a ajuns la neaplicarea criteriilor de repartizare menționate de norme la magistrații care au depășit această limită de vechime și care îndeplinesc condițiile de performanță, cu consecința excluderii lor de la stimulente, precum și la o individualizare a modului de acordare pe baza unui considerent abstract de grup sau de categorie profesională condiționată de vechime, iar aceasta constituie discriminare.
Este adevărat că dreptul la stimulente nu apare a fi garantat, dar atâta vreme cât prin lege se creează posibilitatea nașterii unei asemenea oportunități, toți cei îndreptățiți au dreptul de a beneficia de ocazia de a fi stimulat, dacă îndeplinesc condițiile legale, indiferent de vechimea pe care o au.
Se poate spune așadar, că acordarea stimulentelor în maniera reclamantă nu se încadrează în condițiile generale de repartizare, constituie o discriminare voită și încalcă prevederile art. 4 alin. 2 extins la art. 20 din Constituție, ale art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ori ale art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 2 alin. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale, pacte și tratate la care România este parte.
În același sens s-a concluzionat prin Decizia nr. 15/2006 a Consiliului Național al Discriminării, menținută prin sentința nr. 3673 din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel București și prin decizia nr. 3137 din 20 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Din perspectiva deciziei nr. 818 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale care a declarat neconstituțional art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 în măsura în care s-ar desprinde înțelesul că instanțele pot să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, constatarea prealabilă a discriminării în procedura petiției, de către Consiliul Național al Discriminării apare a fi dobândit un caracter obligatoriu, ce condiționează acordarea despăgubirilor, astfel că Decizia CNCD nr. 15/2006 este producătoare de consecințe.
Având în vedere cele mai sus expuse, constatând legalitatea sentinței și netemeinicia criticilor formulate de pârât, curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în Municipiul B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 662 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru jud. -
pensionată, semnează
vicepreședintele instanței
Red.
Tehnored.
2 ex./28.05.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela
