Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 574/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 574
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 59 din 3.10.2008 a Curții de Apel Iași (dosar nr-), intimați fiind, Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru intimatul Ministerul Apărării, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a depus la dosar un exemplar al încheierii prin care s-a admis cererile de abținere formulate de judecătorii - și. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Consilierul juridic pentru intimatul Ministerul Apărării depune delegație la dosar și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru intimatul Ministerul Apărării solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând:
Obligarea pârâților Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare la plata actualizată cu indicele de inflație și în solidar a diferenței de 17% dintre valoarea de 42% din solda de funcție, corespunzătoare gradației militare a VII-a și valoarea de 25% din solda de funcție, corespunzătoare sporului de vechime în muncă primit, pentru fiecare reclamant, și pentru perioada 01.05.2005 -01.05.2008.
Obligarea acelorași pârâți la efectuarea corecțiilor tuturor elementelor veniturilor nete lunare pentru perioada 01.05.2005 -01.05.2008 ca urmare a admiterii cererii de la pct.
Obligarea acelorași pârâți la calculul gradațiilor militare pentru fiecare reclamant conform art. 11 alin. 1 și 5 din Legea nr. 138/199 cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01.05.2008 și până la încetarea cauzei de discriminare la care sunt supuși.
Obligarea pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor la includerea în bugetul Ministerului Apărării a sumelor necesare plății acestor drepturi.
Au motivat reclamanții că sunt cadre militare în activitate, fac parte din corpul ofițerilor, au gradul militar d e colonel și funcțiile militare de judecători militari la Tribunalul Militar Iași și își exercită activitatea în serviciul națiunii, făcând parte din puterea judecătorească unică.
Se supun, cât privește statutul, sub două categorii de norme:
- Legea nr. 304/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor;
- Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Așadar, fiecare are două calități întregite în una și aceeași persoană: cea de militar (cadre militare în activitate) și cea de magistrat, cu toate drepturile și obligațiile ce derivă din acestea.
Funcțiile pe care le îndeplinesc sunt funcții militare, cuprinse în armelor și funcțiilor militare, respectiv, în arma "Justiție militară", specialitatea militară "magistratură militară", funcții aflate în statele de organizare emise de Ministerul Apărării și gestionate de Direcția Instanțelor Militare
Sunt încadrați la tribunalul Militar Iași (denumirea în clar) și au indicativul militar d e 02941 I, structură militară aflată în organigrama Ministerului Apărării.
instanțelor militare sunt gestionate de Ministerul Apărării, prin Direcția Instanțelor Militare
Se supun, cât privește salarizarea, sub două categorii de norme:
-OUG nr. 27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea 45/2007, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea 138/1999, privind salarizarea personalului militar, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, salarizarea se asigură de Ministerul Apărării, prin Direcția Instanțelor Militare
Având drept referință data de 01.05.2005 (3 ani retroactiv), arată faptul că toți reclamanții au gradația militară a 7-a ce le-ar fi dat dreptul la 42% din solda de funcție și solda de grad (la solda de merit și indemnizația de comandă nu ar fi avut dreptul). precizarea că 42% din solda de grad au primit.
Cum pentru perioada 01.05.2005 -01.05.2008 ei au primit sporul de vechime în muncă în procent de 25% din solda de funcție, (sentința civilă 358/2008, art. 41din OUG 27/2006), în prezent solicită, retroactiv, doar diferența de 17% dintre valoarea de 42% din solda de funcție (dacă gradațiile militare li s-ar fi calculat ca la toate cadrele militare în activitate) și valoarea de 25% din solda de funcție pentru perioada 01.05.2005 -01.05.2008 și efectuarea corecțiilor tuturor elementelor componente ale veniturilor nete pentru această perioadă.
Pe viitor, de la această ultimă dată (01,05.2008), solicită calculul gradațiilor militare conform art. 11 alin. 1 și 5 din Legea nr. 138/1999, așa cum, de altfel, se calculează la toate cadrele militare în activitate, adică 42% din solda de funcție și solda de grad.
Deci, din punct de vedere al unuia și aceluiași fapt - vechimea în serviciul militar, li se aplică două categorii de norme juridice și anume: gradațiile militare calculate la solda de grad, conform anexei 7 pct. 11 din Legea 138/1999 și sporul de vechime în muncă, calculat la solda de funcție, conform art. 41din nr.OUG 27/2006.
Această reglementare este discriminatorie în raport cu ceilalți ofițeri din Ministerul Apărării care fac parte din categoriile de: ofițeri de arme, ofițeri de logistică, ofițeri de comandă și stat major și ofițeri de conducere și pentru care există un sistem unitar de acordare a gradațiilor militare, respectiv, cel reglementat de art. 11 alin. 1 și 5 din Legea nr. 138/1999.
Împrejurarea că, ofițeri fiind, sunt încadrați într-o structură militară aparținătoare Ministerului Apărării, dare care își desfășoară activitatea în cadrul sistemului unic al justiției române - subsistemul instanțelor militare, nu poate conduce la concluzia că ar fi mai puțini militari și mai mulți magistrați, de natură a-i diferenția de alți ofițeri, pentru unul și același fapt. Sunt în aceeași măsură ofițeri, egali în drepturi și obligații cu celelalte categorii de ofițeri, după cum sunt magistrați cu aceleași drepturi și obligații în raport cu magistrații civili.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (publicat în Of. al Comunităților Europene nr. 303/02.12.2000), în vederea definirii și constatării discriminării, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile, iar nu neapărat în situații similare.
Cum unul și același element (vechimea în serviciul militar efectiv), unic pentru toate cadrele militare în activitate, produc efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare, în concret, în calculul gradațiilor militare, reclamă încălcarea principiului egalității de tratament instituit de art. 154 Codul muncii și, pe cale de consecință, trebuie să li se recunoască dreptul la calculul gradațiilor militare ca la toți ofițerii din armata română, cu atât mai mult că nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Susține că Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG nr. 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să confere Ministerului Economiei și Finanțelor calitatea procesuală pasivă în cauză.
Astfel, pe de o parte, nu există raporturi juridice (civile, de muncă, etc.) între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamant, iar pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Apărării, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fonduri în vederea efectuării plăților pretinse.
Ministerul Apărării, reprezentat de Direcția Instanțelor Militare, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Consideră că nu pot avea calitate procesuală pasivă atât timp cât competența de legiferare în domeniul salarizării nu le aparține, ei - în calitate de angajatori - plătind reclamantului salariul în conformitate cu prevederile legale. Dispozițiile normelor criticate nu sunt discriminatorii deoarece este dreptul legiuitorului de a stabili, de a reglementa și legifera nivelul de salarizare al personalului bugetar în funcție de un sistem de factori, de elemente care sunt redate în notele de fundamentare ale normelor.
pârâtul că pretențiile salariale ale reclamantului sunt neîntemeiate, deoarece elementele care sunt de necontestat în diferențierea situației juridice și, pe cale de consecință, în aplicarea unui tratament juridic diferit, privesc categorii socio-profesionale diferite.
Ministerul Apărării a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantului, să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Apărării pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor datorate reclamantului. Invocă, în acest sens, dispozițiile art. 14, 19 și 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, art. 1 și urm. din nr.OG 22/2002.
Prin încheierea de ședință din 09.07.2008, în conformitate cu dispozițiile art. II alin. 1 și 2 din nr.OUG 75/2008 tribunalul a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Iași, unde a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința nr. 59 din 3 octombrie 2008, Curtea de Apel Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin
A respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Apărării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform prevederilor art. 19 și 49 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor anuale și de rectificare; ca atare, nu se poate spune că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Cât privește Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/ 131/ 3774/C, acesta privește doar modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a nr.OUG 75/2008.
În consecință, va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fond, s- constatat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, discriminarea invocată neputând fi reținută.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului referitoare la discriminare, cât și Curtea Constituțională (de ex. decizia nr. 106/2006), au stabilit că egalitatea în drepturi între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori asemănătoare, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
În același sens, a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
În speță, reclamanții îndeplinesc funcția de judecători militari, ce presupune întrunirea a două statute: cea de militar activ și cea magistrat al instanței militare.
În considerarea acestui statut dublu, legiuitorul a prevăzut ca salarizarea să se facă, parțial, prin preluarea unor sporuri specifice calității de militar activ și, parțial, prin acordarea unor sporuri specifice calității de magistrat al instanței de judecată.
Beneficiind de acest sistem mixt de salarizare, există justificarea obiectivă și rezonabilă a diferențierii modului de calcul a gradațiilor (la solda de grad, nu și la solda de funcție, având în vedere că aceasta din urmă este echivalentă salariului de bază, la care se adaugă atât sporul de vechime, cât și celelalte sporuri aplicabile personalului din cadrul autorității judecătorești, conform Anexei 7 pct. 11 din Legea nr. 138/1999).
Aparenta discriminare invocată de reclamanți (prin modul diferit de calcul a gradațiilor în cazul său în raport cu ceilalți militari activi) este justificată obiectiv de dublul statut și sistemul mixt de salarizare prevăzut tocmai în considerarea acestui statut.
De altfel, reclamanții nu sunt dezavantajați sub aspectul cuantumului drepturilor lunare prin aplicarea sistemului de salarizare prevăzut de Legea nr. 138/1999.
Ca atare, reținând că principiul egalității în fața legii prevăzut de art. 16 alin. 1 din Constituție și al nediscriminării prevăzut de art. 5 alin. 1 din Codul muncii nu înseamnă uniformitate, fiind admise soluții legislative diferite pentru situații diferite, justificate obiectiv, se va respinge ca nefondată acțiunea.
Pe cale de consecință, va fi respinsă și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamantă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamantă, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamanți nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva sentinței nr.59/03.10.2008 a Curții de Apel Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored./
Curtea de Apel Iași:
-
- -
19.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea
