Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 98
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Primarul Municipiului I și cererea de intervenție accesorie formulată de în interesul Primarului municipiului I împotriva sentinței civile nr. 1957 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimata,având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru apelantul Primarul municipiului I,avocat pentru intimata și intervenientul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al cincilea termen de judecată,se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru apelantul Primarul Municipiului I având cuvântul,solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat,având în vedere și înscrisurile depuse la dosar.
Raportat la calitatea de moștenitor a intimatei stabilită de instanța de fond,consilier juridic apreciază că s-a făcut dovada că autoarea notificantei a divorțat de,condiții în care aceasta nu poate avea calitate de moștenitor,dat fiind divorțul intervenit.
De asemenea,reprezentantul apelantei susține că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei reclamantei asupra imobilului notificat,nefiind depuse acte care să ateste dobândirea imobilului în patrimoniul acesteia.
Solicită admiterea apelului și admiterea cererii de intervenție accesorie formulată de în interesul apelantului Primarul Municipiului
Avocat pentru intimata având cuvântul,susține că motivele invocate oral în susținerea apelului sunt diferite de motivarea scrisă a apelului.
Codul d e procedură civilă indică termenul până la care pot fi invocate motivele de apel,acest termen este depășit,astfel încât solicită a nu fi primite motivele de apel invocate oral la termenul de astăzi.
Singurul motiv invocat în motivele scrise de apel se referă la faptul că nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului,susținându-se că în realitate imobilul nu a aparținut familiei.
Avocat solicită a se avea în vedere în ceea ce o privește pe,așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar,aceasta este nepoata soției lui,motiv pentru care înțelege să invoce dispozițiile art. 5 din Decretul nr. 92/1950,dispoziții potrivit cărora imobilele proprietatea soțului se consideră ca aparținând unui singur proprietar în ce privește aplicarea decretului.
Prin urmare,imobilul era proprietatea ambilor soți,fiind dat ca zestre de la bunica intimatei și nu din partea familiei,bunicul intimatei numindu-se.
La interpelarea instanței,avocat susține că această împrejurare este confirmată prin adresa nr. 9839 din 14 iulie 1949 a Comisiei de Expropriere, prin care se face cunoscut că Ministerul Agriculturii pune în vedere lui să ia măsuri pentru predarea casei din I,strada - nr. 2,adresă ce se află la fila 41 dosar Este adevărat că la dosar s-a depus și un act din care rezultă că intimatei și au divorțat în anul 1955,însă la momentul exproprierii și erau soți.
Solicită însă a se avea în vedere că nus -a depus nici un act din care să rezultă că după divorț s-ar fi făcut și partajul,pentru a se putea dovedi că autoarea intimatei nu ar avea calitate de proprietar al bunului.
Avocat arată că apelantul Primarul Municipiului Iad epus la dosarul cauzei note scrise la care a anexat și un înscris din care rezultă că în anul 1931 figura ca proprietar,însă înscrisul se referă la un alt imobil.
Apărătorul consideră că sentința instanței de fond este legală și temeinică,solicitând a se avea în vedere că nu s-a făcut dovada că intimata nu este persoană îndreptățită,acesta fiind singurul motiv de apel invocat de apelantă prin motivele scrise de apel. Solicită a nu fi primite motivele invocate de Primarul Municipiului I după trecerea termenului procedural de motivare a apelului și nici înscrisurile anexate notelor scrise.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de,avocat solicită respingerea acesteia,având în vedere că în realitate intervenientul încearcă să valorifice interesul propriu, dreptul său dobândit prin contractul de închiriere și nu susține interesul apelantului Primarul Municipiului
Solicită respingerea apelului,respingerea cererii de intervenție accesorie,fără cheltuieli de judecată.
Instanța pune în vedere apărătorului intimatei să răspundă la motivul de apel ce se referă la faptul dacă intimata are calitate de persoană îndreptățită la restituirea imobilului.
Avocat apreciază că în condițiile în care nu s-a făcut dovada că între soții s-a făcut partajul,chiar dacă aceștia au divorțat,imobilul este bun proprietate comună,iar intimatei este coproprietară a imobilului. Fiind dovedită calitatea de moștenitoare a intimatei față de sa,este dovedită și calitatea acesteia de persoană îndreptățită.
Consilier juridic pentru apelantul Primarul Municipiului I apreciază că notificanta nu are calitate de persoană îndreptățită.
În ceea ce privește motivele pe care le-a susținut oral la termenul de astăzi,consilier juridic susține că urmare a înscrisurilor obținute a formulat precizări pe care le-a depus la dosar cu duplicat spre comunicare.
Apreciază că intimata nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și nu a făcut dovada că bunul a fost în patrimoniul ambilor soți,aceștia fiind divorțați.
Avocat solicită a se avea în vedere că la dosarul cauzei existe acte din care rezultă că în procesul verbal de preluare figurează ca proprietar și nefiind făcută vreo altă probă contrarie,proprietatea acestuia asupra imobilului este dovedită.
Intervenientul având cuvântul,solicită admiterea cererii de intervenție în interesul apelantului Primarul Municipiului Susține că intimata încearcă doar să distorsioneze realitatea pentru a obține imobilul. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acel a fost ultimul proprietar al imobilului în anul 1949 și nu.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr.1957/26 noiembrie 2008 Tribunalului Iașis -a admis în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul municipiului
S-a anulat dispoziția nr.93/29.01.2008 a Primarului municipiului
S-a dispus restituirea în natură către reclamantă a corpului B din imobilul situat în I,-, corp identificat cu galben în anexa 3 raportului de expertiză ing., raport ce face parte integrantă din prezenta sentință.
S-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantei pentru suprafața de 390. situată în- și pentru partea din imobilul construit, situat în- (preluat în baza Decretului nr.92/1950), parte ce nu a fost restituită în natură.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin actele de stare civilă depuse de reclamantă se probează legătura de rudenie existentă între reclamanta și numitul G, proprietarul imobilului în litigiu la data preluării.
Din procesul-verbal nr.29/8.12.1950 tribunalul reține că la data de 8.12.1950 s-a preluat la stat, din proprietatea numitului suprafața de teren de 390. situată în- din care teren clădit 258. teren curte 132. și două corpuri de casă parter, construite din cărămidă în anul 1912, imobil împrejmuit cu gard din zid acoperit cu tablă, starea generală a imobilului fiind apreciată "bună" potrivit actului de preluare.
Din 5 apartamente ale imobilului naționalizat, 4 au fost vândute chiriașilor iar al cincilea este ocupat în baza contractului de închiriere nr.3651/22.05.2006 de numitul, acordându-i-se reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru aceste apartamente și dispunându-se către reclamantă restituirea în natură a corpului B din imobilul situat în I,-.
Împotriva sentinței civile nr.1957/26 noiembrie 2008 Tribunalului Iașia declarat apel Primarul municipiului
Se critică sentința apelată pentru următoarele motive:
- reclamanta nu are calitatea de moștenitor a numitului, neavând vocație succesorală față de acesta, nu are calitatea de persoană îndreptățită potrivit Legii 10/2001;
- este cert că proprietar la data preluării imobilului de către stat era așa cum rezultă din extrasul de pe Tabelul nominal de imobile naționalizate în baza Decretului 92/1950 și a procesului-verbal nr.29/8 decembrie 1950 eliberat de Primăria I -
La Curtea de Apel Iașia formulat cerere de intervenție accesorie în interesul Primarului municipiului I, locatarul unuia din apartamentele din imobilul în litigiu conform contractului de închiriere nr.365/22.05.2006.
Prin cererea de intervenție accesorie, intervenientul susține aceleași motive de apel invocate de Primarul municipiului I, arătând că imobilul din I,- a fost proprietatea lui, și nu și a soției sale ( reclamantei), care a și divorțat de conform hotărârii nr.112/11.05.1955 și reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor.
Apelul formulat de Primarul municipiului I și cererea de intervenție accesorie introdusă de sunt întemeiate.
Prin Dispoziția nr.93/29.01.2008, Primarul municipiului Iar espins cererea de acordare măsuri reparatorii pentru imobilul notificat din I,- formulată de motivat de faptul că notificantul nu a făcut dovada calității de moștenitor față de proprietarul imobilului de la data preluării - numitul.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine căimobilul din I,- a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950, iar potrivit Tabelului nominal de imobile naționalizate în baza Decretului nr.92/1950, pentruimobilul din I,- figura ca proprietar(pag.28-29 dosar Tribunal I).
Aceeași situație rezultă și din procesul-verbal nr.20/8 decembrie 1950 eliberat de Primăria I - (pag.30 Tribunalul Iași ) -proprietar al imobilului naționalizat din I,- la poz. 232 este prof..
Este adevărat că la data naționalizării era căsătorit cu reclamantei, fostă, de care a divorțat conform actului de despărțenie la 11 mai 1955, act aflat la pag.24 din dosarul Curții de Apel Iași.
Reclamanta este fiica numiților și, tatăl său fiind fratele numitei (), fosta soție a proprietarului.
Imobilul din I,- a fost proprietatea exclusivă a numitului la data naționalizării.
Susținerile reclamantei că a făcut dovada că imobilul din I,- ar fi fost și proprietatea mătușii sale (soția proprietarului), fiind un bun comun, nu sunt dovedite.
Pentru ca să aibă calitatea de persoană îndreptățită conform Legii 10/2001, era necesar să facă dovada calității de proprietar a autoarei sale la data preluării abuzive a imobilului de stat, cu atât mai mult cu cât soții au divorțat în anul 1955.
Susținerile reclamantei-apelante că imobilul din I,- era proprietatea ambilor soți sunt infirmate de actele dosarului.
Nici legislația de la momentul naționalizării - 1952 nu prevedea prezumția că "bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare din soți sunt bunuri comune", această prezumție a cantității de bunuri fiind introdusă prin Codul familiei din 4 ianuarie 1954 (art.30).
Dispozițiile art.5 din Decretul 92/1950 invocate de apelantă prin concluziile orale precum și cele scrise, că "imobilele proprietatea soțului, soției, sau copiilor minori se consideră că aparțin unui singur proprietar în ce privește aplicațiunea acestui decret" întăresc ideea reținută mai sus de instanță că singurul proprietar al imobilului în litigiu este, soția acestuia nefăcând dovada vreunui drept de proprietate asupra imobilului din I,-.
Adresa nr.9839/14 iulie 1949 Comisiei de expropriere pe care apelanta o invocă ca fiind actul din care rezultă că imobilul ar fi fost dat ca zestre de bunica apelantei este oadresă trimisă ca "rezultat al cererii sale înregistrată la Ministerul Agriculturii cu privire la predarea casei din I,-.
Așa fiind, din această adresă nu rezultă calitatea de proprietar a ci este un răspuns la cererea sa.
Prin urmare, chiar dacă apelanta este moștenitoarea mătușii sale - fosta soție a lui -,pentru bunul în litigiu autoarea sa nu a făcut dovada vreunui drept de proprietate la data preluării abuzive de stat, pentru a se transmite acest drept și reclamantei apelante.
Totodatănu este moștenitoarea lui, întrucât sa a divorțat în anul 1955, sa neavând calitatea de soț supraviețuitor în sensul art.1 din Legea 319/1944.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art.296 Cod procedură civilă se va admite apelul formulat și cererea de intervenție accesorie, schimbându-se în tot sentința apelată, în sensul respingerii contestației formulate de.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul formulat de Primarul municipiului I și cererea de intervenție accesorie formulată de în interesul Primarului municipiului I împotriva sentinței civile nr.1957/26 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, sentință pe care o schimbă în tot.
Respinge contestația formulată de împotriva Dispoziției nr.93/29.01.2008 emisă de Primarul municipiului I, dispoziție pe care o menține.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
25.2009.-
2 ex.-
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Cristiana Angelescu
