Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 60/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 60/CM
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze
Privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu
Magistrat Asistent - -
Magistrat Asistent - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea acțiunii civile promovate de reclamanții: și, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța, cu sediul în-, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantele - și, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind pârâții Ministerul Justiției B și TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat părțile din dosar, stadiul dosarului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Fiind întrebat, apărătorul reclamantelor arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, luând act că reclamantele nu mai au alte cereri, excepții de invocat sau probe de administrat în cauză, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat, pentru reclamante solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Precizează apărătorul reclamantelor că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 51 lit.c din Contractul colectiv de Muncă Unic la nivel național 2005 - 2006, respectiv 2007 - 2010, potrivit cărora toate drepturile acordate sunt garantate tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară(art. 240 alin.1 lit.c Codul Muncii și art. 3 alin.1 lit.a din unic 2007 -2010), indiferent dacă au raporturi tipice sau atipice de muncă, fără distincție și fără nici o discriminare.
Mai precizează apărătorul reclamantelor că grefierii beneficiază și de reglementări speciale, prevăzute atât de art. 48 din Legea 50/1996 cât și de art. 34 din OUG nr.27/2006.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față;
Prin cererea formulată de Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamantele - și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL CONSTANȚA, obligarea acestora la plata ajutorului bănesc egal cu un salariu mediu pe unitate pentru nașterea unui copil, conform art.51 lit.c) din unic la nivel național 2005 - 2006, respectiv 2007 - 2010.
În motivarea cererii reclamanta - a arătat că la data de 15.08. 2006 s-a născut copilul, iar reclamanta arată că la data de 10.01.2008 s-a născut copilul -,dată la care acestea ocupau funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Constanța, care în calitate de angajator avea obligația în conformitate cu art.51 lit.c) din pe 2005 - 2006, respectiv 2007 - 1010 să le plătească un ajutor bănesc egal cu un salariu mediu pe unitate, plătit de unitate mamei pentru nașterea unui copil.
Această obligație este imperativă pentru toate unitățile angajatoare din țară.
Toate drepturile acordate prin acest contract colectiv unic sunt garantate tuturor salariaților, încadrați la toți angajatorii din țară, indiferent dacă au raporturi tipice sau atipice de muncă, fără distincție și fără discriminare.
Personalul încadrat în justiție deși are o lege de salarizare specială, beneficiază totodată și de drepturile și ajutoarele prevăzute pentru toți ceilalți salariați din țară, fără nici o distincție și fără nici o discriminare.
Totodată, reclamantele au arătat că discriminarea este sancționată drastic atât pe plan intern cât și pe plan internațional, invocându-se dispozițiilor art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 și dispozițiile din Constituția României referitoare la principiul nediscriminării.
Pârâții legal citați nu au formulat întâmpinare.
Procedând la judecarea cauzei Curtea a respins acțiunea ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.157 din Codul Muncii:alin.(1)"salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora"; alin.(2) "Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritatea de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale-reprezentative".
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice se aplică principiul prestabilirii salariilor prin lege, care este o excepție de la principiul negocierii.
Rațiunea acestei dispoziții legale rezidă din specificul finanțării de la buget, a instituțiilor publice.
În conformitate cu dispozițiile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, privind contractele colective de muncă republicată:alin.(1)" contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";alin.(2)" contractele colective de muncă ale salariaților instituțiilor bugetare se pot încheia la nivelul unităților, la nivelul administrației sau al serviciilor publice legale, pentru instituțiile din subordinea acestora și la nivel departamental pentru instituțiile subordonate".
Prin urmare, în cazul în care negocierea colectivă are loc în instituții publice, nu pot forma obiect al negocierii drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. De exemplu, drepturile salariale sau de altă natură de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești sunt fixate prin dispoziții imperative cuprinse prin acte normative și nu pot fi negociate de partenerii sociali.
Prin dispozițiile art.241 alin.(1) lit.d) din Codul Muncii, se prevede că prevederile la nivel național se aplică pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, însă aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispozițiile art.157 alin.2 din același act normativ, potrivit cărora sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate de la bugetul de stat, se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicate reprezentative.
Drepturile salariale sau de altă natură de care beneficiau reclamantele în calitate de grefier (personal auxiliar de specialitate) la momentul nașterii minorilor erau reglementate prin nr.OG83/2000, care nu prevedea plata unui salariu mediu pe unitate, pentru nașterea fiecărui minor.
Prin cererea formulată reclamantele au invocat și existența unei discriminări raportat la celelalte categorii profesionale.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 alin.1 din Constituție, nu înseamnă o uniformitate așa încât dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Având în vedere atribuțiile de serviciu diferite ale grefierilor față de alte categorii profesionale, sistemele de salarizare diferite, nu poate fi vorba despre existența vreunei comparabilități între categoria profesională a grefierilor și celelalte categorii profesionale, ceea ce justifică existența unui tratament diferențiat.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
De asemenea, prin deciziile nr.818/03.07.2008, nr.819/03.07.2008, nr.820/03.07.2008, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG37/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competență să anuleze - ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele acestor decizii s-a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței,prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4) din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.4), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Art.11 alin.3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prevede faptul că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În consecință, deciziile Curții Constituționale produc efecte "erga omnes", iar dispoziția din lege sau ordonanță declarată neconstituțională nu se mai poate aplica în nici o altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată acțiunea civilă promovată de reclamanții: și, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Constanța, cu sediul în-, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistenți judiciari,
- -
- -
Grefier,
- -
Red.hot. - asist.jud.--
6 ex./06.11.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu
