Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 699
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâțiiMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B,cu sediul în municipiul B,-, județul B șiMinisterul Justiției, cu sediul în municipiul B-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.612din14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamanții intimați -, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr- reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata actualizată a diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoare de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG 10/2007, în raport de valoarea de referință pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
În fapt, reclamanții au arătat că în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007 au avut calitate de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Săveni.
De asemenea, au mai arătat că pretențiile de stabilire a salariilor de bază a valorii de referință sectorială, pentru funcțiile de demnitate publică au fost prevăzute de lege și au fost recunoscute colegilor din cadrul parchetelor pentru perioadele anterioare celei arătate în acțiune prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentința nr. 500/2002 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin decizia nr. 1332/2003 a Curții de Apel Iași și sentința nr. 4/2003 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin decizia nr. 1267/R/2003 a Curții de Apel Galați.
Totodată au precizat că atât dispozițiile art. 1 alin. 1 din nr.OG 134/1999 cât și cele ale art. 11din nr.OG 83/2000 și art. 2 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 au stabilit în mod expres că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă".
În schimb, prin nr.OUG 27/2006, intrată în vigoare la 1 aprilie 2006 s-a prevăzut stabilirea indemnizației "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă ", iar anexa 1 a stabilit valoarea de referință sectorială ca fiind de 257 lei.
Procedându-se astfel, au apreciat reclamanții că au fost încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului muncii și ale legii privind combaterea discriminării. Aceasta întrucât, potrivit nr.OG 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era de 312,3 lei la 1 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilită pentru magistrați.
Drept urmare, prin nr.OUG 27/2006 a fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin. 4 din Constituție și care include și componenta salarizării, ca element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat.
În mod similar nr.OUG 27/2006, se procedează și prin nr.OG 8/2007, întrucât stabilește valoarea de referință sectorială la sume de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform nr.OG 10/2007.
Au mai susținut reclamanții că prevederile nr.OUG 27/2006 și ale nr.OG 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică în vigoare la data apariției ordonanțelor, conform cărora "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral, susțin reclamanții, întrucât s-ar încălca și teoria dreptului câștigat rezultată din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Totodată, se apreciază că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine și spiritului nr.OG 137/2000. respectiv art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Cât despre actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, acestea au fost indicate de reclamanți ca fiind nr.OUG 123/2003, nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare la acțiunea reclamanților prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că această instituție nu poate fi citată în calitate de pârât ci de expert în domeniul nediscriminării, conform competențelor ce i-au fost acordate prin nr.OG 137/2000.
Și pârâtul Ministerul Economiei ș Finanțelor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât fiind vorba de plata unor drepturi salariale și neavând calitatea de ordonator de credite, nu este titularul obligației de plată, aceasta revenind Tribunalului Botoșani și Ministerului Justiției.
Prin sentința civilă nr. 612 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B; respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B; admisă acțiunea; au fost obligați pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Botoșani și Curtea de Apel Suceava să plătească reclamanților diferențele salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de:
- 264,7 lei noi pentru perioada 1.01.2005 -30.09.2005;
- 297,4 lei noi pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006;
- 312,3 lei noi pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006;
- 331 lei noi pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006;
- 347,67 lei noi pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007;
- 354,62 lei noi pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007;
- 393,62 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007, în raport de valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate efectiv salariile în perioadele indicate; au fost obligați pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Botoșani și Curtea de Apel Suceava să plătească reclamanților actualizarea sumelor astfel rezultate în raport cu indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective; a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B să pună la dispoziția Ministerului Justiției B sumele necesare efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate de la bugetul de stat, iar conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât reclamanții nu au solicitat citarea acestei instituții în calitate de pârâtă, pentru stabilirea în sarcina sa a obligației de plată a diferențelor salariale, ci în baza art. 27 alin. 3 din nr.OG 137/2000, republicată, ca expert în materia discriminării, în vederea realizării atribuțiilor prevăzute în acest sens de art. 19 din nr.OG 137/2000.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de salarizare a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- valoare de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
- valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din nr.OUG 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază a personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 "pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art. 48 din nr.OUG 177/2002 și a art. 3 lit. e din nr.OUG 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la nr.OUG 177/2002 a fost majorată începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004.
În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 octombrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile nr.OUG 191/2002 și ale art. 3 lit. a din nr.OUG 123/2003.
În mod similar, prin majorările succesive prevăzute de art. 49 din nr.OUG 177/2002 și art. 3 lit. e din nr.OUG 123/2003, valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii nr. 50/1996 ( până la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007) a ajuns în luna decembrie 2004 la 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005 și 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, deși nr.OUG 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică), reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de nr.OG 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că nu justifică în cauză calitate procesuală pasivă.
A arătat pârâtul că nu are calitatea de ordonator principal de credite, nerevenindu-i, potrivit legii, decât obligația de aprobare a statelor întocmite de ordonatorii de credite.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că nu există temei legal pentru acordarea valorii de referință sectorială arătată de hotărârea primei instanțe personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești.
A arătat recurentul că, începând cu 1 ianuarie 2005, nu mai există temei legal pentru ca salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești să fie făcută pe baza unei valori sectoriale aplicabile funcțiilor de demnitate publică alese și numite sau să se aplice indexările ori creșterile salariale aplicabile acestei categorii de personal.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nefondat.
În ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea reține următoarele:
Prin art. 50 din nr.OUG 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților au fost abrogate dispozițiile art. 11precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilată, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
Art. 11din Legea nr. 50/1996 prevedea că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prevederilor prezentei legi.
De asemenea art. 60 alin. 1 și 4 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, prevăd că pentru activitatea desfășurată, personalul de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege, salarizare care se stabilește prin lege specială.
Față de aceste considerente reține instanța că dispozițiile legale care prevedeau că indemnizațiile pentru categoriile de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, au fost abrogate.
Actul normativ special prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, este nr.OG 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007 și nu nr.OUG 27/2006 invocată de reclamanți, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor, ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ale personalului de specialitate juridică asimilată judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari.
De asemenea, principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească, în cadrul democrației constituționale, consacrat de Constituția României nu implică o salarizare egală a reprezentanților acestor trei puteri.
Potrivit nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronic necontagioasă, infecție, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice (art. 2 alin. 1).
Or, reglementarea în mod diferit a drepturilor salariale pentru diferite categorii socio-profesionale nu reprezintă o formă de discriminare în înțelesul mai sus arătat.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtulMinisterul Economiei și Finanțelorprin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului, împotriva sentinței nr.612din14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de pârâtulMinisterul Justiției, prin reprezentanții săi legali, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința sus-menționată în sensul că respinge ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 27.05.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Plăcintă Dochița
