Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 701/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 701
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr. 22/16.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, intimați fiind, I, Curtea de Apel Iași, Ministerul Finanțelor Publice - prin I, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen după trimiterea acestuia de la. ca urmare a deciziei nr. 104/ 20.01.2009 a Curții Constituționale, s-a comunicat recurentului duplicatul întâmpinării. S-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.476/45/25.06.2008, reclamantele:, I, și - au chemat în judecată pe pârâții: CURTEA DE APEL IAȘI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care pârâții să fie obligați să plătească reclamantelor o despăgubire constând în drepturile salariale de care au fost lipsite prin plata unor salarii mai mici decât a grefierilor de ședință, a grefierilor documentariști și a grefierilor statisticieni, începând cu data de 01.01.2005 și până în prezent.
În motivarea cererii s-a arătat că în baza deciziilor Curții de APEL IAȘI, s-a dispus transformarea posturilor de arhivar - registrator în posturi de grefier - registrator/arhivar începând cu data de 01.01.2005.
Legea nr. 567/2004 reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Potrivit art. 1 din actul normativ invocat în înfăptuirea actului de justiție, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru magistrați, competența și îndeplinirea corectă a sarcinilor ce revin acestei categorii de personal jucând un rol important în buna desfășurare întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.
Potrivit art. 3 alin. 1 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni, registratori.
Art. 3 alin. 2 dispune astfel: corpul grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii superioare și grefieri cu studii medii.
Or subsemnații suntem grefieri - arhivari cu studii superioare sau studii medii.
Art. 21 face distincție între grefierii cu studii juridice și grefierii fără studii juridice sub aspectul perioadei de pregătire la Școala Națională de Grefieri.
Potrivit art. 21 alin. 1 Formarea inițială se desfășoară diferit pentru grefierii cu studii superioare juridice, cu studii superioare de altă specialitate sau studii medii. Durata cursurilor este de 2 ani și include pregătire teoretică și stagiu practic.
Actul normativ invocat face distincție, la momentul angajării grefierilor, între grefierii cu studii juridice superioare și grefierii cu studii medii (art. 33 și următoarele).
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea 567/2004 pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Conform art. 60 alin. 3 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază de salarii de bază, spor de vechime, prime și de alte drepturi salariale în condițiile legii.
Potrivit art. 60 alin. 4 salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilește prin lege specială.
Art. 70 prevede că grefierii cu studii superioare juridice beneficiază de vechime în specialitate juridică, pentru perioada în care desfășoară această activitate.
Textul de lege invocat - art. 770 - nu face distincție între grefierii care participă la ședințele de judecată și cei care nu participă la ședințele de judecată.
Legea nr. 17/11.01.2006 a adus modificări Legii 576, în sensul că perioadele prevăzute de art. 21 au fost reduse, respectiv la 6 luni pentru grefierii cu studii juridice superioare.
S-a adus o modificare și art. 38 alin. 1 în sensul că - poate fi numită în funcția de grefier - arhivar, grefier registrator, agent procedural, aprod sau șofer persoana care are studii medii și îndeplinește condițiile prevăzute la art. 33 alin. 1 lit. a, d).
Potrivit art. 33 alin. 2, așa cum a fost modificat prin Legea 17/2006 la numirea în funcția de grefier, pentru îndeplinirea condiției prevăzute la alin. 1 lit. e), este necesară absolvirea de studii superioare juridice sau de studii medii. Persoanele care au studii superioare de altă specialitate, altele decât cele prevăzute la alin. 3 și 4, sunt asimilate celor cu studii medii din punct de vedere al încadrării.
Potrivit art. 37 387/2005 la judecătorii, tribunale, tribunale specializate cu Curți de Apel funcționează personal auxiliar de specialitate și personal încadrat în departamentul economico - financiar și administrativ.
Art. 62 reglementează atribuțiile grefierului arhivar.
Potrivit art. 156 alin. 1 din nr. 387/2005 personalului angajat în baza unui contract individual de muncă îi sunt apliocabile dispozițiile din legislația muncii în ceea ce privește încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă.
Art. 5 din Codul Muncii reglementează egalitatea persoanelor în fața legii.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Legiuitorul, prin reglementarea de la alin. 2 al art. 5, sancționează discriminările față de angajați, discriminări bazate pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală.
3 enumeră și alte criterii de discriminare (discriminare directă), decât cele prevăzute la alin. 2, respectiv actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. 2 care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
În art. 5 alin. 4 sunt reglementate cazurile de discriminare indirectă, adică actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. 2, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Potrivit art. 6 alin. 2 tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, precum și dreptul la protecție împotriva concedierilor nelegale.
Art. 6 alin. 3 din Codul Muncii prevede că pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele și condițiile de remunerare.
Art. 39 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii consacră în primul rând dreptul salariatului la salarizare pentru munca depusă.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c) angajatorul are obligația corelativă de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Art. 154 alin. 1 din Codul Muncii prevede că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Potrivit art. 154 alin. 2 pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Art. 154 alin. 3 preia prevederile art. 5 cu privire la discriminare și în cazul stabilirii și acordării salariului fiind interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală.
Art. 157 alin. 2 din Codul Muncii stabilește că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Potrivit art. 166 alin. 1 Codul Muncii dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Reclamantele au mai aratat că discriminările care se fac sub aspectul salarizării sunt următoarele:
a). Deși art. 70 din Legea nr. 567/2004 nu distinge între grefierii care participă la ședințele de judecată și cei care nu participă, aceștia din urmă (grefier documentarist, grefier statistician) beneficiază de aceleași drepturi salariale ca și grefierii de ședință;
b). O altă discriminare are în vedere aspectul că absolvenților de studii juridice superioare li se acordă drepturi salariale mai mici decât cele cuvenite celor fără studii juridice superioare;
c). La un volum de muncă mult mai mare și la atribuții mult mai numeroase, grefierii - arhivari primesc o remunerație mai mică decât cea a grefierului documentarist, grefierului statistician.
Art. 18 alin. 1 din Legea 50/1996 prevede că indemnizația de încadrare lunară pentru personalul auxiliar de specialitate de la instanțele judecătorești și parchete sunt stabilite între limitele minimă - maximă pe grade sau trepte profesionale, în funcție de pregătirea profesională, de vechimea în specialitate și de nivelul instanței sau al parchetului.
Art. 18 alin. 3 enumeră anumite categorii de grefieri care beneficiază de o indemnizație lunară: grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Or reglementarea dreptului la această indemnizație constituie o încălcare a principiului egalității angajaților, pentru că din grefierii enumerați de textul de lege singurii care participă efectiv la ședințe de judecată sunt grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
Faptul că la nivelul anului 2005 grila de salarizare a avut în vedere dispozițiile Legii 50/1996, lege care nu făcea referire la funcția de grefier - arhivar, funcție ce a fost reglementată legal abia după anul 2004 ca urmare a adoptării noilor legi ale justiției. Funcția nou creată, așa cum este intitulată cumulează în fapt atribuțiile a două categorii de personalul auxiliar al instanțelor: grefier și registrator.
Aceasta impunea recalcularea modului de salarizare și nu invocarea de către pârâți a faptului că în Anexa 2 la Legea nr. 50/1996 nu este prevăzută funcția de grefier arhivar, ci doar cea de arhivar registrator.
-se funcția din arhivar registrator în grefier registrator, salarizarea trebuia să se facă potrivit modului de calcul al grefierilor.
Analizând nota 2 Anexei nr. 2 din Legea 50/1996 se stipulează că pentru ocuparea funcției de grefier prevăzută la nr.. 5 - 8, sunt necesare studii superioare juridice, sau studii superioare de specialitate corespunzătoare funcției.
Potrivit notei 3 la numirea în funcție și la stabilirea gradului sau treptei profesionale pentru grefier pot fi luate în considerare și perioadele lucrate în funcții economice și administrative cu studii superioare sau medii, după caz: în această situație vechimea minimă în specialitate prevăzută în anexă se majorează cu 3 ani.
Chiar și OG nr. 8/2007, care reglementează drepturile salariale ale personalului auxiliar al instanțelor începând cu anul 2007, nu prevede în mod expres o grilă de salarizare pentru grefierii arhivari cu studii superioare sau ce coeficient se aplică salariului de bază al acestora.
S-a preciat că unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Dacă funcția de grefier arhivar cu studii superioare nu a fost expres prevăzută, ci doar aceea de grefier arhivar cu studii medii, prin remunerarea celui cu studii juridice superioare la un salariu egal cu cel al grefierului cu studii medii, se produce de asemenea o discriminare, fapt pentru care și grefierii arhivari cu studii superioare trebuie remunerați la nivelul celorlalte categorii de grefieri cu studii superioare (grefier, grefier statistician, grefier informatician, grefier documentarist).
De asemenea se mai produce o discriminare și sub aspectul muncii remunerate.
În acest sens trebuie analizate atribuțiile de serviciu ale fiecărei categorii de grefieri.
Potrivit art. 62 din nr. 387/2005 grefierii arhivari au următoarele atribuții:
a). Primesc, înregistrează și repartizează la secții și la celelalte compartimente actele de sesizare a instanței, dosarele de la celelalte instanțe și restul corespondenței;
b). dosarele soluționate și corespondența;
c). Primesc și înregistrează dosarele intrate, țin evidența acestora și a circulației lor;
d). . conceptele pentru citarea părților din procese, întocmesc citațiile pentru primul termen și urmăresc expedierea acestora;
e). dosarele la dispoziția publicului și țin evidența persoanelor care primesc dosarele spre studiu;
f). dosarele pentru ședințele de judecată și asigură circulația acestora în cadrul instanței, precum și trimiterea lor la alte instanțe;
g). persoanele care au calitatea de părți ori sunt împuternicite de acestea, conform legii, asupra datelor solicitate din dosarele în care acestea sunt direct interesate;
h). La judecătorii și tribunale înaintează instanțelor superioare dosarele în care s-a declarat apel sau recurs, iar la secții le predau la registratura generală pentru înaintare;
i). păstrarea în bună stare a dosarelor și registrelor;
j). pe ani dosarele soluționate, mapele de hotărâri, registrele și condicile de ședință;
k). anual la activitatea de arhivare și întocmesc lista dosarelor aflate în conservare în arhiva instanței;
l). anual la activitatea de triere a dosarelor arhivate, la expirarea termenului de păstrare.
Potrivit art. 62 alin. 2 grefierii arhivari îndeplinesc în limitele funcției și alte atribuții stabilite de președintele instanței sau al secției, potrivit legii.
Analizând același act normativ, sub aspectul atribuțiilor pe care le au celelalte categorii de grefieri, acestea sunt mult mai puține și nu implică responsabilitatea pe care o implică atribuțiile grefierului arhivar (grefierul statistician - art. 60, grefierul documentarist - art. 61).
Deci, salariile trebuie stabilite și în funcție de volumul de muncă și atribuțiile fișei postului sau atribuțiile reglementate de actele normative.
Astfel, Pactul Internațional u privire la drepturile economice, sociale și culturale, în art. 7 lit. i) consacră dreptul la un salariu echitabil și la o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală, fără nici un fel de distincție.
Același principiu îl găsim stipulat și în art. 23 pct. 2 din.
S-a mai aratat că, în cauză, se invocă o discriminare indirectă, întrucât aceasta s-a produs printr-o dispoziție aparent neutră ce le dezavantajează, fără a fi justificată obiectiv printr-un scop legitim.
Art. 1 alin. 2 din OG 137/2000 consacră principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, care sunt garantate în special în exercitarea mai multor drepturi, printre care și dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, consacrat de lit. i).
În art. 2 alin. 1 este definită noțiunea de "discriminare", respectiv orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art. 2 alin. 2 sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Or în cauză grefierii arhivari au salarii mai mici decât grefierii de ședință, deși actele normative care reglementează drepturile salariale nu fac asemenea distincții.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, întrucât acesta poate avea doar calitatea de expert în domeniul discriminării, neputând fi obligat la plata unor despăgubiri către reclamante pentru faptele de discriminare invocate prin acțiune.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus precizări prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
In motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin deciziile nr. 818/819/820/03.07.2007, Curtea Constituțională constat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor <LLNK 12formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Așadar,stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, iar modul de stabilire prin legi a unor drepturi nu este o problemă ce să poată fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
S- mai susținut că dispozițiile referitoare la salarizarea grefierilor arhivari și a grefierilor registratori, prin raportare la salarizarea grefierilor de ședință, a grefierilor documentariști și a grefierilor statisticieni nu sunt discriminatorii, diferențierea de salarizare justificându-se prin criterii obiective constând în condițiile specifice prevăzute de lege pentru ocuparea funcției de grefier, natura funcției, atribuțiile și responsabilitățile deosebite, vechimea.
Astfel, opțiunea legiuitorului de a delimita o parte însemnată a personalului de specialitate utilizând termenul unitar de grefier nu trebuie interpretată în sensul că salarizarea tuturor grefierilor, independent de orice alte împrejurări care determină diferențe obiective să fie egală.
În acest sens, pârâtul subliniază condițiile diferite cerute de disp.art.33 și 38 alin.1 din legea nr.567/2004 pentru numirea în funcția de grefier, respectiv de grefier arhivar și grefier registrator.
S-a mai aratat că nu numai condițiile de acces în funcție sunt deosebite pentru diferite categorii de grefieri, dar și atribuțiile, competențele, complexitatea sarcinilor, nivelul cunoștințelor necesare pentru îndeplinirea acestora sunt deosebite, astfel cum rezultă din dispozițiile art.50-54,60,61,62 și 67 din Hotărârea nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Astfel, la situații diferite pot fi aplicate tratamente juridice diferite.
De asemenea, pârâtul a aratat că orice persoană este liberă să își valorifice pregătirea profesională optând, în condițiile legii, pentru funcții care corespund pregătirii și aspirațiilor sale.
Analizând excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanta de fond a reținut că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, întrucât în cauză pârâtul, cu toate că nu are calitatea de angajator sau ordonator de credite, a fost chemat în judecată de către reclamante pentru a fi obligat la plata unor despăgubiri suferite de către acestea în desfășurarea raporturilor de muncă.
S-a considerat ca fiind întemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât obligația citării acestuia, potrivit disp.art.27 din nr.OG137/2000, în cauzele prin care se invocă fapte de discriminare nu poate atrage și obligarea sa la plata despăgubirilor pretinse pentru aceste fapte.
S-a mai reținut că deciziile Curții Constituționale nr.818/819/820/03.07.2007 nu împietează cu nimic soluționarea prezentului litigiu.
Prin aceste decizii, Curtea Constituțională constată că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin acțiunea formulată, reclamantele, ce îndeplinesc funcția de grefieri arhivari și grefieri registratori la Curtea de APEL IAȘI, au solicitat instanței obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL IAȘI la plata unei despăgubiri constând în drepturile salariale de care au fost lipsite prin aplicarea dispozițiilor OG8/2007, respectiv prin plata unor salarii mai mici decât a grefierilor de ședință, a grefierilor documentariști și a grefierilor statisticieni, începând cu data de 01.01.2005 și până în prezent.
Potrivit disp.art.5 din Codul Muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă iar potrivit disp.art.155 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art.154 alin.3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr.12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute delege trebuie să fie garantate fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în forma modificată prin Protocolul 12 garantează fără discriminare exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege. În acest sens sunt și dispozițiile art.1 al.2 lit.i din OUG 137/2000.
În plus,tot în jurisprudența, cauza Von Kamann Nord - 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Instanța de fond a mai reținut că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării, în sensul arătat în doctrină și OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului:
- existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile: art.3 al Legii nr.567/2004 a inclus în corpul grefierilor și persoanele numite în funcțiile de arhivari și registratori;
-existența unui tratament diferențiat: salarizarea diferită a grefierilor, grefierilor-statisticieni și grefierilor-documentariști(chiar a celor cu studii medii), prin luarea în considerare pentru aceștia a coeficienților de ierarhizare mai mari prevăzuți în Anexele 1a-1c. pct.5-8, față de cea stabilită pentru grefierii arhivari și registratori, ale căror drepturi bănești se calculează în raport de coeficienții de ierarhizare prevăzuți în Anexele 1a-1c. pct.9-12.
-tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop nu sunt adecvate și necesare. Astfel, nu se poate reține ca justificare a acestor diferențieri salariale între grefieri explicația dată de Ministerul Justiției prin întâmpinare, în sensul că pentru numirea în aceste funcții se cer condiții deosebite în privința studiilor, potrivit art.33 și 38 alin.1 din Legea nr.567/2004, întrucât se constată tratamentul discriminatoriu chiar în cadrul aceleiași categorii de grefieri, respectiv a celor cu studii medii.
Având în vedere atribuțiile stabilite pentru grefierii din cadrul instanțelor judecătorești, prin art.50-54, 60, 61, 62 și 67 din Hotărârea nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, din care rezultă că, deși sarcinile de serviciu sunt deosebite, complexitatea muncii și responsabilitățile sunt însemnate pentru toate categoriile de grefieri, se mai reține că nici acestea nu pot justifica un tratament salarial diferențiat.
Pentru aceste considerente, constatând, în temeiul dispozițiilor art.2 din OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.5 din Codul Muncii, că aplicarea dispozițiilor nr.OG8/2007 produc efectele unei discriminări directe, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL IAȘI, în baza art.269 din Codul Muncii, să repare prejudiciul produs reclamantelor, prin plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale cuvenite reclamantelor, calculate în funcție de treapta profesională a acestora și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii, și drepturile salariale primite efectiv de reclamante, calculate în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefierii arhivari și grefieri-registratori, diferențe calculate începând cu data de 1 ianuarie 2007, până la data pronunțării prezentei hotărâri, 16.09.2008.
Având în vedere data de la care s-au aplicat reclamantelor dispozițiile nr.OG8/2007, s- respins cererea reclamantelor privind plata despăgubirilor pentru perioada 16.06.2005-31.12.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată, în esență, că diferențierea de salarizare între categoriile de grefieri nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective, privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar.
Ori, din cuprinsul prevederilor art.54, 60, 61 din Hotărârea CSM nr.387/2005 rezultă că atribuțiile de serviciu ale grefierului arhivar și registrator sunt în mod evident diferite, sub aspectul complexității, în raport de cele ale grefierului de ședință, statistician și documentarist.
Mai mult, arată recurentul, însăși Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar diferențiază recrutarea grefierilor arhivari și registratori de recrutarea celorlalte categorii de grefieri: de ședință, statisticieni și documentariști, iar în ceea ce-i privește pe specialiștii IT, în privința acestora este obligatorie condiția studiilor superioare de specialitate.
Consideră că în cazul de față existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calității de personal auxiliar, așa cum a procedat prima instanță, acest criteriu fiind prea general, ci trebuiau a fi avute în vedere și cerințele necesare pentru ocuparea funcției, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Se mai arată în motivarea recursului Ministerului Justiției și Libertăților că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare, în pofida Deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale.
În consecință, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și 4 Cod proc.civ.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care reitereaza excepția lipsei calității sale procesuale pasive pe fondul cauzei.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, fiind incident motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Astfel, pentru a ne afla în domeniul de aplicare al art. 2 alin. 1 din OG137/2000 ce consacră definiția discriminării, deosebirea, excluderea, restricția trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2 alin. 1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea prin înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Raportat la art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În același sens, a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fi tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalității de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din Constituția României, de art. 5 și 6 alin. (3) din Codul Muncii, în concordanță cu normele Uniunii Europene.
Acest principiu de ordine publică: "la muncă egală sau de valoare egală, salariu egal" exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor. Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
Așa cum a apreciat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia în interesul legii nr.24/12.05.2008, sunt admisibile, însă, diferențieri de salarii pentru funcții/posturi similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor, în raport cu importanța și complexitatea muncii, cu funcția/postul/meseria îndeplinit(ă) după cantitatea, calitatea și valoarea muncii, în raport cu condițiile de muncă și în funcție de vechimea în muncă, îndeosebi în specialitate, diferită.
Și în sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile însă diferențieri întemeiate obiectiv și rezonabil între domenii sau niveluri, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
Principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Diferența de tratament juridic este discriminatorie, doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
În speță, drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești formează obiectul unor reglementări speciale.
Conform art. 60 alin. 1 din Legea 567/2004, "pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al in stanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege".
Potrivit art.3 alin 1 din OG8/2007, de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului"
Nu se poate vorbi în situația de față de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât situațiile nu sunt analoage sau comparabile.
În materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calității de personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Ori, modalitățile de recrutare și cerințele la angajare sunt diferite în cazul grefierilor arhivari și registratori în raport cu ale grefierilor de ședință, statisticieni și documentariști, chiar în ceea ce-i privește pe cei cu studii medii.
Astfel, potrivit art.9 din Legea 567/2004 grefierii arhivari, grefierii registratori si personalul conex se recrutează prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante, concurs ce se organizează la nivelul fiecărei curți de apel sau, după caz, la Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lânga Inalta C de Casație și Justiție, cu sprijinul Școlii Nationale de Grefieri, potrivit regulametului de organizare și desfășurare a concursului, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
Potrivit art.10 din Legea 567/2004 grefierii arhivari și grefierii registratori care promovează concursul prevăzut la art. 9 vor efectua un stagiu de specializare de două luni în cadrul Școlii Naționale de Grefieri.
În schimb, potrivit art. 21 din Legea 567/2004, pentru grefierii cu studii superioare de altă specialitate sau studii medii, durata cursurilor de formare inițială în cadrul Școlii Naționale de Grefieri este de un an și include pregătire teoretică și stagiu practic. Aceștia trebuie să susțină un examen de absolvire, pe care să-l promoveze cu cel puțin media 6 pentru a primi atestat (art.22). cu atestat ai Școlii Naționale de Grefieri vor fi repartizați, în ordinea mediilor de absolvire, pe posturile vacante de la instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea, pentru care au sustinut concursul de admitere (art.23).
În conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea 567/2004,Poate fi numită în funcția de grefier persoana care indeplinește următoarele condiții:
a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;
b) nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal și se bucură de o bună reputație;
c) cunoaște limba română;
d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea funcției;
e) are studii superioare de specialitate sau studii medii, cunoștințe de operare pe calculator sau de dactilografiere;
f) este absolventă a Școlii Naționale de Grefieri".
Conform art.38 alin 1, Poate fi numită în funcția de grefier arhivar, grefier registrator, agent procedural, aprod sau șofer persoana care are studii medii și indeplinește condițiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a)-d)".
Rezultă, așadar, că situația celor două categorii de grefieri în discuție, chiar dacă fac parte din categoria mai largă a personalului auxiliar de specialitate (cu referire la personalul cu studii medii), nu este identică și nici comparabilă, diferențierea fiind întemeiată obiectiv în raport cu funcția îndeplinită, condițiile necesare pentru ocuparea funcției, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora, reglementate - în cazul acestora - de Hotărârea CSM nr.387/2005.
Ca atare, instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. (4) din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă, aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic.
În consecință, se justifică nu numai existența unui regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesitatea lui, deoarece respectarea principiului constituțional amintit nu presupune o uniformitate, respectiv o egalitate de tratament juridic aplicat unei categorii de personal, în comparație cu alta.
Motivul de recurs prev. de art.304 pct.4 Cod proc.civ.nu este incident în cauză având în vedere dispozițiile art.16 din Constituție, conform căruia cetățenii sunt egali în fata legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, iar potrivit art.21, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime; nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. De asemenea, și art.5 din Codul Muncii interzice discriminarea, prevăzând că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse și în Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului. În plus, așa cum a reținut și prima instanță, în jurisprudența,cauza Von Kamann Nord - 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale. Astfel, nu se poate aprecia că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Raportat tuturor considerentelor expuse, reținând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la statutul și salarizarea personalului auxiliar de specialitate, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civ. Curtea de Apel urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod proc.civ. să admită recursul declarat de pârât și să modifice în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantelor.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței ce nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarate de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 22 din 16.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulata de reclamantele, I, si în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI privind drepturile solicitate pentru perioada 1 ianuarie 2007-16.09.2008,actualizate.
Menține restul dispozițiilor ce nu sunt contrare prezentei decizii, ce privesc admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finanțelor si respingerea cererii reclamantelor privind plata despagubirilor pretinse pentru perioada 16.06.2005-31.12.2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.07.2009
Curtea de APEL IAȘI:
Jud. -;
Jud.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
