Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 709/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 709
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu judecător
- - - -- JUDECĂTOR 2: Niculina Valerica Grosu
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.18 din 10.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă în nume propriu și în calitate de reprezentant pentru toți intimații-reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Intimata-reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimata-reclamantă având cuvântul pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 18/10.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 iunie 2000-9 aprilie 2005 și respinsă acțiunea reclamanților pentru această perioadă ca prescrisă.
A fost admisă în parte acțiunea reclamanților, R, și G și au fost obligați pârâții Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bacau, Tribunalul Bacau, să plătească reclamanților, o despăgubire egală cu 50% din salariul de bază brut lunar (spor suprasolicitare neuropsihică) reactualizată la data plații efective în funcție de rata inflației după cum urmează:
-, pentru perioada 10 aprilie 2005- la zi și pe viitor, până la încetarea stării de discriminare sau încetarea raporturilor de muncă,
-, pentru perioada 10 aprilie 2005- la zi și pe viitor, până la încetarea stării de discriminare sau încetarea raporturilor de muncă,
-, pentru perioada 10 aprilie 2005- la zi și pe viitor, până la încetarea stării de discriminare sau încetarea raporturilor de muncă,
-, pentru perioada 10 aprilie 2005- la zi și pe viitorpână la încetarea stării de discriminare sau încetarea raporturilor de muncă,
-, pentru perioada 10 aprilie 2005- la zi și pe viitor până la încetarea stării de discriminare sau încetarea raporturilor de muncă,
-, pentru perioada 10 aprilie 2005- la zi și pe viitor, până la încetarea stării de discriminare sau încetarea raporturilor de muncă,
-, pentru perioada 10 aprilie 2005- la zi și pe viitor, până la încetarea stării de discriminare sau încetarea raporturilor de muncă
-, pentru perioada 10 aprilie 2005- la zi si pe viitor, până la încetarea stării de discriminare sau încetarea raporturilor de muncă,
-R, pentru perioada 10 aprilie 2005- la zi și pe viitor, până la încetarea stării de discriminare sau încetarea raporturilor de muncă,
-, pentru perioada 10 aprilie 2005-1 august 2005
-, pentru perioada 10 aprilie 2005-1 ianuarie 2008 și 1 mai 2008 la zi și pe viitor, până la încetarea stării de discriminare sau încetarea raporturilor de muncă.
A fost respinsă cererea formulată de, ca nefondată.
S-a disjuns cererea formulată de reclamanta, de cererea celorlalți reclamanți și a s-a fixat termen de judecată în ceea ce privește cererea acesteia 29 septembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamanții, R, și G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău s-a solicitat obligarea celor din urmă la calcularea și plata, în solidar a despăgubirilor reprezentând echivalentul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % începând cu data de 1 iunie 2000 și până la zi precum și pe viitor, sume ce se vor actualiza cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că:
În fapt, funcționau ca personal auxiliar de specialitate ( grefieri, grefieri-informaticieni) în cadrul Tribunalului Bacău începând cu luna iunie 2000, an în care în mod nelegal au fost abrogate dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 prin care magistrații și personalul auxiliar beneficiau lunar de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar.
În aceste condiții majoritatea personalului instanțelor și parchetelor din țară a introdus acțiuni judecătorești în reconsiderarea acordării acestui spor. Față de acțiunile introduse marea majoritate a instanțelor a admis aceste cereri așa cum au fost formulate - unele solicitări fiind pentru o perioadă determinată altele fiind " până la zi și pe viitor"; dar au fost și una sau două instanțe care respingând cererile au creat premiza promovării de către Procurorul General a unui recurs în interesul legii. Acest recurs în interesul legii a vizat textul art.47 din Lg.50/1996 -așa cum rezultă din Minuta deciziei nr.21 pronunțată la data de 10 martie 2008 în dosarul nr.5/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - atașată alăturat acțiunii- iar soluția dată a fost de admitere în sensul ca personalul în cauză era și este îndreptățit să primească acest spor și în condițiile promovării nr.OG83/2000.
În aceste condiții a apărut o discriminare evidentă între grefierii care au câștigat în instanțe acordarea acestui spor ( " până la zi și pe viitor" ) și grefierii cărora le-au fost respinse acțiunile promovate pentru obținerea acestui spor în temeiul art.47 din Lg.50/1996.
Într-o astfel de situație se află și reclamanții, care își desfășoară activitatea în exact aceleași condiții privind mediul de muncă cu ceilalți colegi din țară, dar care în schimb - față de ei - nu beneficiază de acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Este de remarcat că în materia dreptului muncii, ori de câte ori în plata drepturilor bănești sunt implicate mai multe unități, regula este că acestea răspund solidar. În consecință, doctrina juridică recentă de dreptul muncii a concluzionat că solidaritatea în domeniul plății drepturilor bănești este regula, iar în baza art.295 din Codul Muncii raportat la art.1039 Cod civil, aceasta urmează regulile de drept comun civil. Ori, solidaritatea pasivă poate fi și solidaritate legală, potrivit art.1041 Cod Civil.
Reclamanții au arătat că, nu puteau solicita aceste drepturi înainte de a se recunoaște cu putere de lege faptul că activitate se desfășoară în condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică și faptul că aceste condiții dificile de muncă trebuie compensate în bani prin acordarea unui spor salarial de 50 %.
Acest lucru s-a întâmplat abia la 10.03.2008 la data pronunțării Deciziei nr.21/10.03.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. La această dată a fost stabilită fapta ilicită a pârâților de a nu acorda acest spor personalului nominalizat expres și limitativ de art.47 din Legea nr.50/1996: judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate.
În perioada 2000-2008 nici o persoană făcând parte din categoriile socio-profesionale enumerate de art.47 din Legea nr.50/1996 nu a beneficiat de recunoașterea și acordarea sporului de 50 %, astfel încât, în concret, nu a existat discriminare între reclamanți și celelalte categorii socio-profesionale din sistemul judiciar.
La data la care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că articolul 47 din legea 50/1996 trebuia aplicat și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 - 10.03.2008 reclamanții au luat cunoștință de discriminarea reclamată. La această dată începe să curgă pentru reclamanți termenul de 3 ani prevăzut de art.27 al.2 teza 2 din OG137/2000.
Și strict pe textul articolului 7 din decretul nr.167/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune" - cererea reclamanților a fost formulată înlăuntrul termenului general de prescripție. În noiembrie 2000 reclamanții nu puteau invoca discriminareade factoprovocată de aplicarea articolului 47 din Legea nr.50/1996 - la acea dată niciun beneficiar al acestui articol nu primea acest spor.
Prin întâmpinarea depusă de Ministerul Justiției s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani calculat de la data introducerii acțiunii( drepturile solicitate pe perioada 1 iunie 2000 - aprilie 2005).
Pe fondul cauzei, Ministerul Justiției nu a formulat apărări.
Instanța a admis în parte, acțiunea, iar pentru perioada 1 iunie 2000 - 9 aprilie 2005, admițând excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea reclamanților.
Reclamanții, în calitate de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Bacău
(la data formulării acțiunii) au solicitat despăgubiri reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică ( 50 %) ca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu.
Aceștia s-au mai judecat pentru plata sporului de suprasolicitare neuropsihică, acțiunea fiindu-le respinsă prin sentința civilă 772/ 4 septembrie 2007 Tribunalului Neamț ( dosar -) rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ( decizia nr.1032/ 12 decembrie 2007 Curții de Apel Bacău ).
În cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, acțiunea ce a format dosarul - având ca temei dispozițiile art.47 din legea 50/1996 care au fost abrogate expres abia prin OG8/2007.
Acțiunea pendinte are ca temei juridic discriminarea.
Instanța a apreciat că reclamanții au fost discriminați față de celelalte persoane aflate în condiții similare.
Astfel, a statuat prin decizia în interesul legii nr.XXI / 10 martie 2008 că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității, judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la îndemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea 334/2001."
De vreme ce a statuat că personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, avea dreptul la acest spor, și după intrarea în vigoare a OG83/2000, lipsirea reclamanților de acest spor echivalează cu o discriminare.
Mai mult decât atât, ultimele două alineate ale considerentelor deciziei în interesul legii, sunt relevante în speța dedusă judecății. Astfel, a reținut ca: "A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilorart. 16alin. (1) din Constituție, republicată, aleOrdonanței Guvernului nr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și aleart. 1din Protocolul nr. 12 adițional laConvențiaeuropeană a drepturilor omului"
S-a apreciat, însă că în cauză a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, discriminarea fiind raportată la ceilalți beneficiari ai acestui spor, iar nu la decizia XXI/2008.
Aceasta nu este prin ea însăși de natură a aprecia că prescripția nu a intervenit, scopul deciziei în interesul legii fiind acela de a unifica o practică neunitară, în nici un caz de a adăuga la lege.
Instanța a dispus acordarea drepturile solicitate și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare sau, după caz, a raporturilor de muncă, întrucât fiind vorba despre o discriminare continuă (până la prevederea într-un act normativ) nu prezintă importanță, abrogarea expresă survenită prin OG nr.8/2007.
Acțiunea reclamantului, a fost respinsă acesta fiind pensionat încă din 1 decembrie 2004.
În ceea ce privește, aplicabilitatea deciziei 820/3 iulie 2008 Curții Constituționale, instanța a apreciat următoarele:
Decizia 820/3 iulie 2008 are în vedere cazul în care instanțele de judecată ar înlocui norme cu putere de lege cu norme create pe cale judiciară sau norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât prin cererea dedusă judecații reclamanții au solicitatdespăgubiri,iar nu drepturile cuprinse în alt act normativ. Ea nu înlătură dreptul și obligația instanței de a acorda despăgubiri. De vreme ce art. 2 alin. 11 din OG137/2000 este în vigoare și prevede răspunderea civilă în cazul existenței unei discriminări, în lipsa unei dezdăunări, noțiunea de răspundere civilă ar fi golită de conținut și fără efecte juridice.
Față de situația reclamanților, instanța a apreciat cea mai justă reparare a pagubei ca fiind acordarea de despăgubiri într-un cuantum echivalent, respectiv cu 50% din salariul de bază brut lunar. Mai mult s-a arătat chiar, contenciosul constituțional a constatat prin dec. 447/2005: "Astfel, numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condițieca de sporurile sau adaosurile prevăzute să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați, ale naturii și volumului activității pe care o desfășoară, ale importanței și riscurilor muncii lor și în privința oricăror alte elemente specifice. "
Chiar dacă decizia Curții Constituționale ar fi interpretată în sensul că instanțele de judecată nu ar putea acorda despăgubiri în caz de discriminare între salariați, aceasta ar contraveni normelor convenționale. Astfel, decizia Curții Constituționale are caracterul uneilegi, general obligatorii. Ea reprezintă norma internă. Art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reprezintă norma internațională. Apreciindu-se că între norma internă și norma internațională există neconcordanță, instanța va da prevalență normei de drept internațional, constatând că norma internă este neconvențională.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs Ministerul Justiției care a criticat hotărârea pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că în mod nelegal s-a dispus ca plata sporului de 50% să se facă și pe viitor, având în vedere faptul că în februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG 8/24.01.2007.
Curtea examinând hotărârea recurată în raport de critica adusă de recurentă, precum și din oficiu, constată recursul nefondat.
Prin Decizia în interesul legii XXI din 10 martie 2008, deci ulterior emiterii OG 8/24.01.2007, ÎCCJ a statuat că " în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii,procurorii, magistrații asistenți, precum șipersonalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001".
Sporul de 50% în discuție, constituie un drept de creanță, un bun ce intră sub incidența art.1 la Primul Protocol Adițional al CEDO.
Rațiunea pentru care legiuitorul a considerat că reclamanților li se cuvine acest drept este actuală, având în vedere cerințele impuse de înfăptuirea actului de justiție precum creșterea și factorilor de risc, astfel încât acordarea sa se justifică și pe viitor.
Pentru aceste considerente în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.18 din 10.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, R, și G și intimații-pârâți Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
- -
PT. Grefier,
POLITIC aflată în CO semnează grefier șef secție
Red./
Red.
Tehn.2 ex.AA.16.07.2009
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Niculina Valerica Grosu
