Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 733/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 733/2009
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan judecător
- - - președinte secție
- - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.85/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
Completul de judecată a fost constituit în raport de dispozițiile art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, întrucât prin încheierea nr. 198 /R/CC/2009 s-au admis cererile de abținere, astfel s-a întocmit proces verbal.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamanții -, a, a, -, -, -, -, -, a, și - au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale cuvenite cu titlu de spor de periculozitate, în procent de 15% calculat la salariul de încadrare brut lunar, începând cu data de 1.10.2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pe viitor, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, cu obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea profesională de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Petroșani, și sunt îndreptățiți la plata acestui spor având în vedere prevederile art. 1 din Legea nr. 50/1996 precum și art. 59 din Legea nr. 567/2004.
Conform art. 22 din OG nr. 8/2007 se prevede că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare și/sau periculoase reclamanților trebuie să li se acorde sporul procentual solicitat prin prezenta acțiune, proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Personalul din justiție, deși se regăsește în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, pârâții ca ordonatori principali, secundari sau terțiari nu au înțeles să procedeze în sensul plății efective a sporului solicitat.
Mai sunt invocate prevederile art. 40 din CCM la nivel național care diferențiază în mod clar drepturile salariale procentuale acordate în mod diferențiat cu titlu de spor periculozitate, de sporul pentru condiții nocive.
Prin întâmpinarea depusă de către Ministerul Justiției s-a solicitat respingerea acțiunii, reclamanții beneficiind de acordarea sporului de 15% care a fost acordat în urma efectuării unor expertize de specialitate, în care a fost analizată existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Se mai arată că reclamanții nu beneficiază de prevederile CCM deoarece acestea beneficiază de drepturi salariale stabilite prin lege specială.
În urma cererilor de abținere formulate de judecătorii Tribunalului Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea nr. 82/F/CC/2008 a admis cererile de abținere și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Sibiu - Secția Civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, cu menținerea actelor îndeplinite de instanța de judecată în dosar.
Tribunalul Sibiu prin încheierea din 23.07.2008 a scos cauza de pe rol și a trimis-o Curții de Apel Alba Iulia ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 75/2008 care a modificat competența în prima instanță.
Prin sentința civilă nr. 85/2008 Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.10.2004-22.10.2004 și a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, a, a, -, -, -, -, a și - împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească în favoarea reclamanților drepturile bănești cuvenite și neachitate, reprezentând 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, cu titlu spor de periculozitate, începând cu data de 23.10.2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, -, și, împotriva acelorași pârâți și în consecință;
Au fost obligați pârâții să plătească în favoarea reclamanților drepturile bănești cuvenite și neachitate, reprezentând 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, cu titlu spor de periculozitate, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, după cum urmează:
- pentru reclamanții și începând cu data de 16.07.2007 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii și în continuare,
- pentru reclamanta pentru perioada 23.10.2004-01.08.2007.
- pentru reclamanta pentru perioada 23.10.2004-23.07.2007.
- pentru reclamanta pentru perioada 23.10.2004-01.10.2007.
- pentru reclamanta pentru perioada 23.10.2004-01.01.2008.
- pentru reclamanta pentru perioada 23.10.2004-01.04.2007.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților, conform sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 137 Cod procedură civilă potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii".
Din această perspectivă instanța a reținut excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru intervalul 1.10.2004-22.10.2004, sens în care a respins acțiunea reclamanților pentru acest interval.
Acțiunea reclamanților a fost înregistrată la ribunalul Hunedoara la 23.10.2007, iar perioada 1.10.2004 - 22.10.2004 excede termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958, astfel încât, așa cum statuează art.1 din același act normativ, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, în speță s-a stins prin prescripție nefiind exercitat în totalitate în intervalul stabilit de lege.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamanților a fost considerată întemeiată.
Reclamanții au calitate de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Petroșani, îndeplinind funcțiile de grefier, grefier - arhivar, șofer sau aprod, după caz.
Raporturile lor de muncă sunt supuse normelor legale cuprinse în codul muncii, Legii 168/1999 dar și a OG8/2007, Legii 50/1996 și Legii 567/2004, fiind guvernate printre altele de două principii fundamentale, cel al egalității de tratament juridic și pecuniar și cel al diferenței juste doar în raport cu nivelul studiilor, cu gradele și treptele profesionale și implicit cu condițiile de muncă.
Art.155 Codul muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art.59 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea statuează că"stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținând în seamă de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității în justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice; totodată la art.73 din acest din urmă act normativ se prevede că: "Pe lângă drepturile prevăzute de prezenta lege, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază și de alte drepturi prevăzute de legislația muncii și de legislația asigurărilor sociale".
De asemenea, art. 1 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a dispus că "Salarizarea magistraților și personalului din instanțele judecătorești și parchetelor se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătire și competență profesională ".
Din acest punct de vedere este a se reține că având în vedere natura obligațiilor profesionale și felul muncii, reclamanții realizează o activitate de mare risc, care este recunoscută de legiuitor în art. 22(1) din OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altelor instituții din sistemul care statuează că:
"Pentru condiții deosebit de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15 % din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Este adevărat că în prezent reclamanții beneficiază de spor de condiții vătămătoare, respectiv cel ce vizează condițiile nocive generate de urmărirea dosarelor și a actelor provenite de la diverse persoane, prin intermediul cărora se pot contracta diverse boli, aceste condiții fiind determinate pe bază de expertize administrate de către instanțe.
Cu toate acestea însă, nu poate fi primită susținerea pârâtului Ministerul Justiției, conform căreia reclamanții primesc deja sporul de 15 % pentru condiții vătămătoare, întrucât textul de legal nu diferențiază în mod clar și procentul pentru fiecare în parte sporurile salariale ce urmează a fi acordate pe categorii de riscuri, textul art.22 vorbind de existența a 4 tipuri de condiții de muncă și anume: deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Nu se poate aprecia că sporul de 15 % deja acordat acoperă întreaga gamă de sporuri prevăzută de textul de legal, atâta timp cât articolul menționat lasă loc de interpretări, neexistând o precizare clară și precisă în sensul că acest spor se acordă o singură dată sau cumulativ.
Mai mult decât atât, art. 73 din Legea 567/2004 prevede că pe lângă drepturile prevăzute de această lege, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, beneficiază și de alte drepturi prevăzute de legislația muncii și de legislația asigurărilor sociale. Deci OG8/2007 și Legea 567/2004 nu limitează drepturile acordate reclamanților numai la cele cuprinse în cele 2 acte normative, art. 73 privind acordarea în plus față de drepturile prevăzute prin legi speciale și a altor drepturi bănești prevăzute de legislația muncii.
În concluzie, așa cum s-a reținut mai sus, sporul de pericol este recunoscut în prezent prin formularea dată art. 22 (1) din OG8/2007, iar până la apariția acesteia a fost prevăzută la art.40 alin. 3 din CCM unic la nivel național, nr. 2001/2005 pe anii 2005-2006, prelungit și pe anul 2007, acest din urmă articol făcând distincția clară între sporul pentru condiții periculoase prevăzute la lit. b și la care face referire prin întâmpinare pârâtul.
Văzând totodată și dispozițiile Directivei 2000 /CE/78 și cele ale art.7 și n23 din Cartea Universală a Drepturilor Omului, Curtea apreciază acțiunea de față ca parțial întemeiată, având în vedere că nu toți reclamanții au avut raporturi de muncă cu pârâții pe întreaga perioadă solicitată prin acțiunea introductivă de instanță, ci conform mențiunilor din adeverința nr. 239/7A/2008 emisă de Judecătoria Petroșani, existentă în dosarul Tribunalului Sibiu la fila 48.
Totodată, în baza art. 3 din Decretul 92/1976, pârâta Curtea de Apel Alba Iulia va fi obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă ale reclamanților, conform prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției.
Prin recursul formulat Curtea de Apel a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii având în vedere că reclamanții beneficiază de sporul solicitat prin acțiune, iar acestora nu le sunt aplicabile prevederile CCM la nivel național.
Aceleași solicitări le-a avut și recurentul Ministerul Justiției care a subliniat că este vorba de un unic spor de 15% indiferent că vorbim de condiții grele, vătămătoare sau periculoase.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursurile sunt fondate.
Reclamanții recurenți își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 1 din Legea nr. 50/1996, art. 59 din Legea nr. 567/2004 și art. 22 din OG nr. 8/2007.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1996 "Salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competenta profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată."
Art. 59 din Legea nr. 567/2004 prevede că: "Stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținându-se seama de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice", iar la art. 22 alin. 1 din OG nr. 8/2007 se menționează că pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de baza, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Reclamanții recurenți susțin că dispoziția legală "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase" instituie două categorii de sporuri pentru două categorii de situații deosebite: cele vătămătoare și cele periculoase.
Pentru a clarifica acest aspect trebuie recurs la tehnica de interpretare logică a unui text de lege.
Dacă formularea în discuție era "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare și periculoase" atunci reclamanții puteau solicita acordarea acestui spor numai dacă toate condițiile enumerate erau îndeplinite.
Dacă legiuitorul folosea formularea fie. fie(sausau/oriori) însemna că reclamanții pot solicita acordarea sporului cu condiția să se regăsească într-una dintre situațiile reglementate.
Astfel cum este însă formulat textul legal invocat în susținerea acțiunii, prin folosirea conjuncției "sau" după o enumerare, prin folosirea virgulei, înseamnă că dacă beneficiarul normei se regăsește în oricare dintre situațiile reglementate este îndreptățit să primească sporul.
Prin urmare, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor beneficiază de acest spor și în situația în care lucrează numai în condiții grele, sau numai în condiții vătămătoare sau numai în condiții periculoase.
Dat fiind modul de redactare, reclamanții sunt îndreptățiți la un unic spor de 15% și în situația în care condițiile de muncă îmbracă două sau chiar trei din condițiile deosebite avute în vedere la editarea textului de lege.
În consecință, este greșită susținerea primei instanțe că textul de lege menționat prevede acordarea acestui spor pentru fiecare situație, cum au interpretat reclamanții.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel național, și implicit aplicarea prevederilor din dreptul comun al muncii, la personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor de judecată, trebuie reținut că potrivit art. 1 alin. 2 din Codul Muncii acesta se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, iar la art. 295 se prevede că prevederile codului se aplică și acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Astfel cum sunt redactate aceste dispoziții, rezultă fără nici un dubiu că nu se poate vorbi de o aplicabilitate a dispozițiilor din CCM la personalul auxiliar și prin extindere la corpul magistraților, deoarece aceștia fac parte din puterea judecătorească, au o legislație aparte, bine conturată, completă, incompatibilă cu alte reglementări de drept comun.
Față de considerentele reținute, criticile aduse de recurenți sentinței atacate fiind întemeiate, soluția primei instanțe bazându-se pe o greșită aplicare a dispozițiilor legale la speța de față, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, urmează a dispune admiterea ca fondate a recursurilor cu judecarea cărora a fost sesizată cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamanți.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.85/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
( continuarea minutei deciziei civile nr. 733/11.06.2009)
****
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții -, a, a, -, -, -, -, -, a, și - împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2009.
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan - - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Ana - |
Grefier, --CO semnează grefier șef - |
Red. /3.07.2009
Tehn. MM.
Jud.fond:,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Manuela Stoica, Ana
