Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 737/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 737/2009
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - judecător
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantele, -, (fostă ) împotriva sentinței civile nr.32 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au înregistrat la dosar întâmpinări din partea pârâților Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției și Libertăților.
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub dosar civil nr-, prin trimitere spre competentă soluționare de la ribunalul alba, conform Încheierii din 24.04.2008, urmare a intrării în vigoare a G nr. 75/2008, dosarul fiind inițial înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara ai cărui JUDECĂTORI: Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor s-au abținut de la judecarea cauzei, reclamantele, - și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale cuvenite cu titlu de primă de vacanță, aferentă perioadei 2005-2006, prin raportare la indemnizația de încadrare brută din luna anterioară plecării în concediu, actualizate de la data scadenței fiecărei plăți și până la achitarea integrală a sumei.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții arată că au calitatea de asistenți judiciari la ribunalul Hunedoara și că în această calitate sunt îndreptățiți potrivit prevederilor legale la plata primei de concediu pretinse.
În drept, sunt invocate dispozițiilor nr.OG137/2000, Decizia nr. XXIII/2005 a - Secțiile Unite, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( cazul Marks contra Belgiei,1979).
Prin întâmpinarea depusă, Curtea de APEL ALBA IULIA a solicitat respingerea acțiunii, invocându-se lipsa calității procesual pasive a acestei instituții, raportat la obiectul cauzei (4).
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Ministerul Justiției solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, argumentând că situația descrisă de reclamanți nu se înscrie în cadrul reglementat de nr.OG137/2000 care sancționează tratamentele discriminatorii și că prin Decizia nr. XXIII/2005, J - Secțiile Unite, a statuat că dreptul magistraților salarizați în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2005.(11-12).
Prin sentința civilă nr-32/2008 Curtea de APEL ALBA IULIAa respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantele, - și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a analizat cu prioritate excepțiile, conform dispozițiilor art.137 Cod proc. civilă, constatând următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Curtea de APEL ALBA IULIA, instanța a apreciat-o ca nefondată, pârâta având calitate de ordonator de credite, cu atribuții privind salarizarea reclamanților, astfel încât conform art.282 muncii, justifică calitatea procesuală pasivă în cauză.
Referitor la fondul cauzei, acțiunea a fost considerată neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt asistenți judiciari la ribunalul Hunedoara, calitate în care își fundamentează pretențiile pe discriminarea în raport de dispozițiile nr.OUG146/19.12.2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Acest act normativ vizează următoarele categorii profesionale: funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Potrivit art.2 alin.1 din nr.OUG146/2007, "personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006 urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în 3 tranșe, după cum urmează:a) în luna martie - pentru anii 2001și 2002; b) în luna iunie - pentru anii 2003 și 2004;c) în luna octombrie - pentru anii 2005 și 2006."
Perioada în care există dreptul la primă de concediu acordat magistraților și asistenților judiciari în temeiul art.41 alin.1 din legea nr. 50/1996 a fost stabilită, cu forță obligatorie prin Decizia nr. XXIII pronunțată de J- Secțiile Unite, în dosar nr. 31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Prin această decizie, instanța superioară a statuat că "în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, magistrații și personalul auxiliar au dreptul la prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv la o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, cu salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
În considerentele acestei decizii se reține că " de la data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002 erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41 alin. 1 din legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul magistraților și celorlalte categorii de personal salarizat în baza acestei legii la o primă pentru perioada concediului de odihnă". În raport de această situație, dreptul magistraților și a celorlalte categorii de personal, salarizat în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01.01.2003. S-a mai arătat totodată că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul subiectiv deoarece " a considera astfel, înseamnă să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării acestui text și după abrogarea lui, ceea ce este de neconceput și inadmisibil".
Potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Chiar dacă instanța supremă face referire la perioada 2001- 2004, perioada în care exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat prin nr.OUG 33/2001 și legile succesive privind bugetul de stat, obiectul deciziei îl reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin OG nr. 83/2000. Față de cele de mai sus, în speță, este obligatorie dezlegarea acestei probleme de drept, respectiv faptul că dreptul reglementat de acest text de lege a încetat să mai subziste începând cu data de 01.01.2003 când a intrat în vigoare G nr. 177/2002 de abrogare implicită a dispozițiilor art. 41 indice 1 alin.1 din Legea nr. 50/1996.
Acest aspect este reținut în mod clar și neechivoc de către instanța supremă în decizia în interesul legii, așa încât interpretarea legii dată prin decizia sus menționata este relevantă și obligatorie, nu numai pentru perioada 2001-2004 ci și ulterioară acesteia.
În același sens este de reținut că prin nr.OG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - care constituie legea specială în domeniul salarizării acestei categorii profesionale ulterior Legii nr. 50/1996, nu s-a mai prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistrații, până când a intrat în vigoare Legea nr.45/60.03.2007 publicată în Of. nr.169/2007, de aprobare a G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, care a reglementat din nou acest drept.
Deci, pentru a beneficia de protecția legii interne și a normelor europene invocate de reclamanți, un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, or în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada în discuție (aflată în termenul de prescripție - 2005, 2006- ) pretențiile reclamațiilor se impun a fi respinse ca atare.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamantele prin care au solicitat casarea sentinței atacate și în consecință, admiterea acțiunii civile.
În motivarea recursului se arată, în esență, că potrivit art. 411alin.1 din Legea nr. 50/1996 magistrații au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Recurentele susțin că această primă li se cuvine și după pronunțarea Deciziei nr. XXIII/2005 a ÎCCJ, deoarece instanța supremă avut în vedere numai intervalul 2001-2004.
Intimata Curtea de Apel a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Aceeași poziție a exprimat-o și pârâtul Ministrul Justiției prin întâmpinarea depusă.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamantele au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Hunedoara.
Pentru perioada înscrisă în petitul acțiunii, 2005-2006, actul normativ care reglementează drepturile salariale ale magistraților și asistenților judiciari este nr.OUG 177/2002.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin 2 din această ordonanță de urgență:
"Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare."
Norma cuprinsă în alin 2 al articolului 50 din OUG 177/2002 este o normă de abrogare generală. În consecință, susținerea reclamanților recurenți în sensul că dispozițiile art.41 indice 1 alin. 1 din Legea 50/2002 au continuat să subziste și după data de 1 ianuarie 2003 este neîntemeiată.
De altfel, atunci când a pronunțat decizia nr. XXIII, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a stabilit clar că dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate implicit prin intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002.
În consecință, nu poate fi primită susținerea recurentelor că dispozițiile art. 411alin. 1 din Lega nr. 50/1996 au rămas în vigoare și au continuat să-și producă efectele, întrucât s-ar înfrânge forța obligatorie a unei decizii pronunțate de instanța supremă într-un recurs în interesul legii.
Pentru considerentele menționate, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la speța dedusă judecății, sentința fiind la adăpost de criticile formulate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul cu soluționarea căruia a fost sesizată.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele, - și - fostă împotriva sentinței civile nr. 32/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2009.
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan - - - | JUDECĂTOR 3: Victor - -CO semnează vicepreședinte Curtea de Apel- |
Grefier, -CO semnează grefier șef - |
15 Iunie 2009
Red./3.07.2009
Judecători fond: M,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
