Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 75/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 75/
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță Izabela Mușat
Asistenți judiciari: - -
-
Grefier
Pe rol fiind soluționarea litigiului de muncă intervenit între reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PACHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reclamanților, și, precum și a pârâților Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice, MINISTERUL PUBLIC - Pachetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței, că la dosar, prin serviciul registratură s-au depus întâmpinare de chematul în garanție MEF prin care invocă excepția inadmisibilității.
Se constată prin actele și lucrările dosarului că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța, deliberând, respinge excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acest pârât prin întâmpinarea aflată la fila 54 dosar pentru următoarele motive:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor justifică calitatea procesual pasivă întrucât acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art.28 Legea 500/2002. Acest pârât are obligația de a vira fonduri de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest pârât și-o invocă în cadrul întâmpinării formulate, respectiv "rolul de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
De asemenea, respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor în litigiile de muncă, formulată de acest pârât, întrucât dispozițiile codului d e procedură care reglementează cererea de chemare în garanție nu limitează formularea acestei cereri în funcție de natura litigiilor.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, precum și asupra cererii de chemare în garanție a MEF, instanța se va pronunța odată cu fondul.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 20 august 2008 reclamanții, și, au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV solicitând să se constate că reclamanții sunt discriminați în raport cu ceilalți funcționari publici și demnitari a căror statut, pentru că lucrează cu documente clasificate sau numai cu informații confidențiale prin legi speciale le-a acordat sporuri salariale cuprinse între 15-30% iar reclamanților li se refuză recunoașterea acestor drepturi, fiind încălcate prevederile art.1 alin.2 lit.c pct.1 din OG nr.137/2000 și dispozițiile art.1 din Protocolul 12 al CEDO.
Prin urmare, se solicită obligarea pârâților pe viitor la plata sporului de confidențialitate egal cu cel acordat prin OG nr.9/19.07.2001 pentru modificarea OG 57/2000 privind salarizarea CNSAS și repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea acestui spor începând cu 10.06.2002 (iar față de reclamanta pentru perioada 10.06.20021-26.09.2005) de când, potrivit legii reclamanții gestionează informații clasificate, la fel ca și personalul CNSA, Consiliul Național pentru discriminare, lucrătorii de poliție, funcționarii publici din sistemul penitenciarelor, etc. Totodată, se solicită actualizarea sumelor datorate, plata dobânzii legale și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a formulat cerere de chemare în garanție a MEF pentru ca, în cazul admiterii acțiunii, să se adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public care să includă sumele solicitate prin acțiune.
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru pretențiile mai vechi de 3 ani calculați de la data introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii arătându-se că reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr.137/2000 ori, prin decizia nr.821/3.07.2008 a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și al. 11 și art.27 din acest act normativ sunt neconstituționale. De asemenea, admiterea prezentei acțiuni ar echivala cu adăugarea de către instanță la legea specială de salarizare a magistraților.
Prin întâmpinarea formulată de MEF prin DGFP B s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții pe considerentul că între reclamanți și acest minister nu există raporturi juridice de dreptul muncii. Această excepția a fost soluționată la termenul din 24.09.2008.
Analizând cu precădere excepția prescripției parțiale a pretențiilor deduse judecății curtea reține următoarele:
Potrivit art. 166 și art. 283 Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge "de la data când drepturile respective erau datorate". Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin D/167/1958 privitor la prescripția extinctivă. În acest sens, art.295 Codul muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile legislației civile.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale solicitate prin acțiune începe să curgă de la data de în care reclamanții au cunoscut sau trebuiau să cunoască prejudiciul invocat. Reclamanții nu pot pretinde că au fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării magistraților și nici nu au invocat o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 166 al. 2 Codul muncii, este necesară "o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale", ori, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens.
Prin urmare, pretențiile din acțiune pot fi admise numai pentru o perioadă de 3 ani, durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii. Acțiunea supusă judecății a fost înregistrată la instanța de fond la data de 20.08.2008 astfel încât pretențiile cuprinse între 11.06.2002-20.08.2005 vor fi respinse ca prescrise.
Pe fond, pretențiile reclamanților sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții nu au beneficiat și nu beneficiază nici în prezent de drepturile salariale solicitate, neexistând un act normativ care să prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei magistraților.
Este adevărat că acest spor a fost recunoscut prin lege unor categorii de funcționari publici, dar aceste dispoziții legale nu pot fi extinse și la categoria magistraților câtă vreme acest lucru nu este prevăzut expres în actul normativ respectiv (Legea 444/2006).
Nu poate fi reținută nici discriminarea față de funcționarii publici care beneficiază de acest spor deoarece cele două categorii de subiecte nu se află în situații comparabile, respectiv prestează activități diferite și beneficiază de legi de salarizare diferite.
De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art.2 alin.2 din OG nr.137/2000 întrucât nu este îndeplinită condiția situației comparabile, iar fără această premisă obligatorie nu se poate pune problema nici a criteriului de discriminare.
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
Cu privire la acest aspect curtea reține că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor subiecți de drept.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și încalcă acest principiu, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta este în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respective norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
Aceeași idee se desprinde și din deciziile Curții Constituționale nr.818 și 819/2000, decizii prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și alin.11 precum și dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000 privind combaterea discriminării dispozițiilor ce stau la baza pretențiilor din acțiune sunt neconstituționale.
Astfel, Curtea Constituțională a reținut că, deși actul normativ criticat în ansamblul său nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, totuși, s-a constatat că unele dispoziții ale acestei ordonanțe, și anume prevederile art.1 art.2 alin.3 și art.27 lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederi legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Pe cale de consecință, dispozițiile art.2 și 27 din OG nr.137/2000 au fost declarate neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că instanțele de judecată au posibilitatea de a reține încălcarea principiului egalității prin acte normative în vigoare.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamanților va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției materiale a acțiunii pentru pretențiile aferente perioadei 10.06.2002-20.08.2005.
Respinge acțiunea reclamanților, și, toți cu domiciliul ales în Făgăraș str.- nr.4, jud.B, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul ales la reprezentantul în teritoriu DGFP B, B- - nr.7, MINISTERUL PUBLIC - Pachetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul în B,- și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, cu sediul în B,- ca prescrisă pentru pretențiile aferente perioadei 10.06.2002-20.08.2005 și ca nefondate pentru restul pretențiilor.
Respinge cererea de chemare în garanție a MEF.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 24 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
- - -
Grefier,
Red: CȘ/14.10.2008
Dact: MD/21.10.2008 - 14 ex.
25 2008
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Cristina Ștefăniță Izabela Mușat
