Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 73/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 73/
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță Izabela Mușat
Asistenți judiciari: - -
-
Grefier
Pe rol fiind soluționarea litigiului de muncă intervenit între reclamanții -, și în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reclamanților -, și, precum și a pârâților pârâții Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței, că la dosar, prin serviciul registratură s-au depus de către chematul în garanție MEF prin DGFP Boî ntâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității și o notă de ședință cu punctul de vedere cu privire la excepția invocată de MP.
Se constată prin actele și lucrările dosarului că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța, deliberând, respinge excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ prin întâmpinare, ca nefiind motivată în nici un fel.
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acest pârât prin întâmpinarea aflată la fila 29 dosar pentru următoarele motive:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor justifică calitatea procesual pasivă întrucât acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art.28 Legea 500/2002. Acest pârât are obligația de a vira fonduri de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest pârât și-o invocă în cadrul întâmpinării formulate, respectiv "rolul de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
De asemenea, respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor în litigiile de muncă, formulată de acest pârât, întrucât dispozițiile codului d e procedură care reglementează cererea de chemare în garanție nu limitează formularea acestei cereri în funcție de natura litigiilor.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, precum și față de actele și lucrările dosarului, instanța se va pronunța odată cu fondul.
CURTEA,
Constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanții -, și, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român at de Ministerul Economiei și Finanțelor, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, pentru ca în urma probelor ce se vor administra să fie pronunțată o hotărâre, prin care să fie obligați pârâții să înlăture pentru viitor discriminarea la care au fost supuși ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți funcționari publici, sau demnitari, care gestionează informații clasificate, repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării, prin neacordarea sporului de 30 %, din salariul de bază brut, începând cu data de 10 iunie 2002, și acordarea în continuare pe viitor a acestui spor. Se mai solicită obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru fiecare sumă în parte, începând cu data de 10 iunie 2002, obligarea pârâților la indexarea sumelor datorate, prin aplicarea coeficientului de inflație și efectuarea mențiunilor privitoare la sporul de confidențialitate în cărțile de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt discriminați față de categoria funcționarilor publici prevăzuți în legea 444/2006, ci și față de cei din aparatul de lucru al Guvernului din cadrul Administrației Prezidențiale, CNSAS, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
În drept au fost invocate disp. art. 27 alin. 3 din OG 137/2000 privind sporul de confidențialitate al personalului din Aparatul Consiliului Național pentru Combaterea discriminării, pe prevederile art. 20 alin 3 din legea 656/2002, prin care s-a acordat acest spor membrilor plenului, precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului național de prevenire și Combatere a Spălării Banilor și pe art. 3 din OG 19/2006 prin care s-a acordat acest spor procurorilor militari, pe prevederile art. 21 alin 1 din OG 137/2000 așa cum a fost completată, modificată și aprobată, care reprezintă cadrul general în materia discriminării.
În cauză s-a formulat cerere de chemare în garanție de către MINISTERUL PUBLIC, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii să fie obligat pârâtul să dispună rectificarea bugetară pentru includerea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
La dosar s-a depus întâmpinare de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
În cauză au fost invocate excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada aferentă datei de 28.07.2005, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a MEF, și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel în soluționarea acestui litigiu.
Instanța s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor invocate, mai puțin excepția prescripției dreptului material la acțiune, prin încheierea ședinței publice din 24.09.2008, cu motivările menționate în această încheiere.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâții arată că acțiunea nu poate fi admisă întrucât dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11, precum și disp. art. 27 din OG 137/2000 sunt neconstituționale. Se mai arată că admiterea unei astfel de acțiuni presupune depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, adăugând la lege, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sporurilor și adaosurile la salariu.
În ceea ce privește acordarea ratei inflației precum și plata dobânzilor legale, pentru faptul că nu sunt întemeiate pretențiile principale nu sunt admisibile nici cele subsidiare.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanții sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, și Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, și sunt deținătorii certificatelor și autorizațiilor iar în cadrul activității pe care o desfășoară gestionează informații clasificate conform HG 585/2002 și legii 182/2002, fără a avea o compensare financiară sub forma sporului pentru confidențialitate, așa cum prevăd dispozițiile legale în vigoare, pentru categorii profesionale care lucrează cu același tip de informații.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru pretențiile perioadei anterioare datei de 28.07.2005, în temeiul disp. art. 1, 3 și 7 din decretul 167/1958, se constată că acțiunea a fost înregistrată cu depășirea termenului general de prescripție de trei ani, sens în care va fi admisă excepția și pretențiile reclamanților vor fi respinse.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că temeiul de drept al acțiunii este alin 3 din OG 137/2000, iar pretențiile ce fac obiectul prezentei cauze, reprezintă în realitate veritabile despăgubiri, pe care pârâții ar trebui să le acorde reclamanților, pentru discriminarea creată acestei categorii de personal, prin neacordarea sporului de confidențialitate deși alte categorii de personal din același sistem bugetar, încasau aceste drepturi, în baza unor reglementări speciale.
Apărarea Ministerului Public prin care se solicită instanței să respecte hotărârile Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea art. 27 din OG 137/2000 nu poate fi înlăturată deoarece potrivit art. 31 alin 3 din legea 47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale suntsuspendate de drept.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 2 alin 3 și art. 27 alin 1 din OG 137/2000 prin decizia 821/3.07.2008, 818/3.07.2008, 820/3.07.2008 aceste decizii fiind publicate în monitorul oficial din 16.07.2008 și fiind obligatorii pentru instanțele de fond.
Fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată presupune chiar interpretarea dispozițiilor art.2 și art.27 din OG 137/2000 în sensul pe care Curtea Constituțională l-a considerat neconstituțional.
Admițând o astfel de cerere instanța ar fi apreciat că "omisiunea legiuitorului de a le acorda și reclamanților beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrară legii și normelor comunitare". Ori, prin deciziile mai sus arătate un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței pe care-și fundamentează reclamanții pretențiile - înțeles prin care se conferă instanțelor judecătorești competența dea desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative (cazul în speță) a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Prin urmare, instanța va respinge pretențiile reclamanților ca efect al admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada descrisă în dispozitivul prezentei și pe fond, ca neîntemeiate restul pretențiilor reclamanților.
Întrucât acțiunea principală a fost respinsă, instanța va respinge și cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru pretențiile aferente perioadei 10.06.2002 - 28.07.2005.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții -, toți cu domiciliul ales în B,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâții Statul Român at prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul ales la antul în DGFP, B- - nr.7, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul în B,-, și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, cu sediul în B,-, iar pentru perioada 10.06.2002-28.07.2005 ca prescrisă. Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 24 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
- - -
Grefier,
Red: NG/2.10.2008
Dact: MD/3.10.2008 - 23 ex.
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Cristina Ștefăniță Izabela Mușat
