Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 78/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 78/CM
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Marcel Nistor Loredana Voivozeanu
ASISTENȚI JUDICIARI - - -
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în-, sector 3, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în nr. 5, sector 4, având ca obiect drepturi bănești (diferențe salariale - valoare de referință sectorială).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Constanța, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Curtea de APEL BUCUREȘTI, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de legea pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 8 aprilie 2005-30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005-31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006-31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006-31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007-30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007-31 martie 2008, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG 10/2007.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la plata acestor sume actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
În motivarea cererii s-au invocat următoarele:
Potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică " ispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii".
Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Potrivit art. 11din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " ndemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
2 prevede că " Valoarea de referință sectorială prevăzută la (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție".
3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la (1), rotunjite din o mie în o mie de lei în favoarea personalului".
Prin nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, întrată în vigoare la data de 01.04.2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art. 3 1).
Conform anexei 1 la.OUG nr. 27/2006 valoarea de referință sectorială încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004 privind Statutul magistraților, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării.
Astfel, potrivit nr.OG 3/2006 valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar nr.OUG 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Prin art. 3 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiilor separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Prevederile legislative din Ordonanțele nr. 27/2006 și nr. 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor.
Potrivit acestui act normativ " repturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului muncii cât și spiritului nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit. "i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Acțiunea este fundamentată în principiu și pe dispozițiile OUG nr. 134/1999 art. 1 1 care arată în esență că magistraților li se aplică de drept valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite și că această valoarea trebuie corectată periodic în raport cu dispozițiile aplicabile sectorului bugetar.
Prevederile nr.OUG 27/2006 nu au abrogat dispozițiile art. 1 din nr.OUG 134/1999.
Dispozițiile arătate din nr.OUG 134/1999 nu sunt abrogate deoarece potrivit art. 74 din Legea nr. 303/2004 drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate decât în condițiile acestei legi, mai precis, doar ca urmare a răspunderii disciplinare.
În susținerea și dovedirea celor solicitate reclamanții au depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, reclamanții nu fac parte nici din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, aspect în raport de care textele de lege invocate ca temei al pretențiilor solicitate, nu sunt aplicabile.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat pe calea întâmpinării, excepția lipsei calității procesual pasive în cauza dedusă judecății, motivat de faptul că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă, părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conform art. 282 din Codul muncii. Cum între reclamanții magistrați și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi contractuale, acest pârât nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
În ședința publică din data de 6.08.2008 instanța în temeiul dispozițiilor art. I și II 2 din nr.OUG 75/2008 a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de APEL CONSTANȚA.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Față de această excepție, se rețin următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 282 din Codul muncii, pot fi părți în litigiul de muncă pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație, în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, rezultă nu din calitatea de angajator al reclamanților, ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
Potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art. 3 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.
Pe fondul cauzei, analizând pretenția dedusă judecății, prin prisma textelor de lege incidente, se constată că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
Susținerile reclamanților nu sunt conforme cu realitatea evoluției legislative.
Este real că potrivit art. 11din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG nr. 83/2000 indemnizația pentru magistrați se stabilea pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Legea nr. 216/2001, legea bugetului de stat pe anul 2001 stabilește prin art. 13 1 că valoarea de referință sectorială reprezintă 0,62 din valoarea de referință universală.
Această valoarea de referință sectorială a fost majorată prin OUG nr. 187/2001 și nr.OUG 177/2002 începând cu data de 1.01.2003.
Prin nr.OUG 177/2002 - ntră în vigoare a data de 1 ianuarie 2003 - rt. 50 2 abrogat art. 11din Legea nr. 50/1996 care prevedea că "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislativă și executivă".
Semnificația juridică a unei atare prevederi normative este aceea că de la acest moment valoarea de referință sectorială nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică alese sau numite, ci este stabilită distinct pentru magistrați.
Prin nr.OUG 177/2002 valoarea de referință sectorială s-a majorat cu 6% începând cu 1.01.2003 și cu 9% începând cu 1.10.2003 ajungând la 194,38 lei, respectiv la 211,87 lei.
OUG nr. 123/2003 a majorat valoarea de referință sectorială care a ajuns la 224,58 lei începând cu 1.01.2004 la 238,06 lei începând cu 1.10.2004.
Prin nr.OG 33/2005 aceasta s-a majorat la 246,60 lei începând cu 1.01.2005 și la 257,10 lei începând cu 1.10.2005, iar prin nr.OUG 27/2006 s-a majorat la 267,28 lei începând cu 1.04.2006 și la 280,64 lei de la 1.09.2006.
Actele normative invocate de reclamant, respectiv nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006, nr.OG 10/2007 se referă la stabilirea salariilor personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 respectiv pentru personalul contractual din sistemul bugetar și a personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de salarizare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Fără a mai prelua considerentele, arătăm că începând cu data de 1.01.2003 modul de stabilire a indemnizației pentru magistrați nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică.
În lipsa unui temei legal, nu se mai poate acorda o altă valoarea de referință sectorială pentru perioada martie 2004-martie 2008.
Reclamantul susține că prin neacordarea creșterilor salariale, categoria profesională a magistraților a fost discriminată comparativ cu celelalte categorii profesionale, aflate într-o situație comparabilă.
Articolul 16 1 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unei măsuri în considerarea unei situații speciale.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 1 din Constituție, nu înseamnă o uniformitate, așa încât, dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În cazul de față nu poate fi vorba despre existența unei comparabilități sau analogii între categoria profesională a magistraților și celelalte categorii profesionale, ceea ce justifică un tratament diferențiat în stabilirea și acordarea creșterilor salariale aferente anilor 2004-2008.
Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
De asemenea, dat fiind conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, sisteme de salarizare diferite, fac să nu poată fi reținută situație comparabilă între aceste categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, personal contractual.
Principiul egalității în drepturi și al discriminării - pus în valoarea prin dispozițiile art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice - se aplică numai situațiilor egale, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitorul național în considerarea unor situații obiective diferite nereprezentând nici privilegiu, nici discriminare.
Și nu în ultimul rând, acordarea de creșteri salariale prevăzute de ordonanțele arătate pentru unele categorii de persoane excede cadrului legislativ stabilit prin nr.OG 137/2000, întrucât conținutul diferit de alte categorii profesionale a necesitat sisteme diferite de salarizare, situațiile nefiind, deci, comparabile.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constatată și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
Invocarea dispozițiilor art. 1 2 lit. "e" din nr.OG 137/2000 și art. 27 din același act normativ, nu justifică afirmarea dreptului pretins câtă vreme Curtea Constituțională a statuat în mod constant (Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008, Decizia nr. 819 din 3 iulie 2008, Decizia nr. 820 din 3 iulie 2008) că nu se poate da acestor dispoziții legale interpretarea potrivit cu care instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Pentru considerentele arătate și în raport de normele legale enunțate, instanța va respinge acțiunea cu a cărei soluționare a fost investită, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în-, sector 3, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în nr. 5, sector 4.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
ASISTENȚI JUDICIARI,
- -
- -
GREFIER,
- -
Red.as.jud.
21 ex./ /24.11.2008
Emis 19 comunicări
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Marcel Nistor Loredana Voivozeanu
