Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 79/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 79/CM
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Marcel Nistor Loredana Voivozeanu
ASISTENȚI JUDICIARI - - -
- -
Grefier - - -
Pe rol, judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții și, domiciliați în C,-, - 2,. B,. 1,. 33, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL SUCEAVA, cu sediul în strada - cel M nr. 62, județul S, TRIBUNALUL SUCEAVA, cu sediul în-, județul S, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în-, județul S, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 1-3, sector 1, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare și că reclamanții au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 2 Cod procedură civilă.
Instanța invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial sub nr- pe rolul Tribunalului Suceava reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL SUCEAVA, TRIBUNALUL SUCEAVA, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Direcția Generală a Finanțelor Publice S, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de legea pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005-30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005-31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006-31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006-31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007-30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007-31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG 10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
Totodată, s-a solicitat actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă, respectiv acordarea dobânzii legale practicate de BNR, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și includerea în buget a sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate.
În motivarea cererii s-au invocat următoarele:
Potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică " ispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii".
Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Potrivit art. 11din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "ndemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
2 prevede că " Valoarea de referință sectorială prevăzută la (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție".
3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la (1), rotunjite din o mie în o mie de lei în favoarea personalului".
Prin nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, întrată în vigoare la data de 01.04.2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art. 3 1).
Conform anexei 1 la.OUG nr. 27/2006 valoarea de referință sectorială încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004 privind Statutul magistraților, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării.
Astfel, potrivit nr.OG 3/2006 valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar nr.OUG 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Prin art. 3 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiilor separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Prevederile legislative din Ordonanțele nr. 27/2006 și nr. 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor.
Potrivit acestui act normativ "repturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Stabilirea prin Ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului muncii cât și spiritului nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit. "i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat, respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că, reclamantul nu face parte nici din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, aspect în raport de care textele de lege invocate ca temei al pretențiilor solicitate, nu sunt aplicabile.
S-a mai învederat faptul că asupra temeiului juridic invocat, respectiv prevederile nr.OUG 137/2000, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 819 din 03.07.2008 în sensul că instanțele judecătorești nu au competența să refuze sau să anuleze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Legea de salarizare a magistraților, nu cuprinde dispoziții derogatorii referitoare la termenul de prescripție, astfel încât devine aplicabil termenul general de prescripție prevăzut de dreptul comun.
Chiar dacă magistrații sunt o categorie distinctă de personal, fiind numiți în funcție, aceștia au tot un raport juridic de muncă.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat în calitate de parte procesuală, respectiv expert în materia discriminării, a formulat punct de vedere în sensul că nu are competența materială de a se pronunța cu privire la sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sectorul bugetar, dar se poate exprima în sensul existenței sau inexistenței unei situații de discriminare pe o anumită speță, dar poziția sa nu poate fi calificată ca o hotărâre în sensul nașterii unor efecte juridice între părți.
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că legea îi acordă capacitatea de a sta în judecată în calitate de pârât numai atunci când instanțele judecătorești specializate exercită în condițiile stabilite de Constituție și de Legea nr. 554/2004 controlul legalității actelor sale, învederând și faptul că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conform art. 282 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât nu are atribuții directe legate de plata drepturilor salariale solicitate, iar atribuțiile privitoare la adoptarea bugetului sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorul principal de credite, în speța de față Ministerul Justiției.
Prin sentința civilă nr. 607/03.04.2008 TRIBUNALUL SUCEAVAa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.
Prin încheierea pronunțată la data de 06.08.20078, Tribunalul Constanța în temeiul art. I și II (1) și (2) din nr.OUG 75/2008, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul de îndată spre soluționare Curții de APEL CONSTANȚA.
Procedând la judecarea cauzei potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor:
În conformitate cu prevederile art. 1 (3) din Constituție "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor din decembrie 1989, și sunt garantate".
Potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 - Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.
El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Prin art. 282 din Codul muncii legiuitorul a stabilit subiectele care pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, angajatorii - persoane fizice sau juridice, sindicatele, patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Astfel Statul nu este un comitent, un angajator în adevăratul sens al cuvântului, ci un garant al respectării legilor, garanție ce nu poate fi oferită decât prin serviciile publice specializate pentru a căror activitate trebuie să răspundă, în speța de față nefiind vorba de erori judiciare care să atragă răspunderea Statului în temeiul art. 52 3 din Constituție.
Astfel, pentru considerentele arătate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive aStatului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu consecința respingerii acțiunii față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor:
Este adevărat, că potrivit art. 281 Codul muncii -"Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar art. 282 din Codul muncii menționează că pot fi părți în conflictele de muncă - salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, cât și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
În aceste condiții obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor de a vira fondurile solicitate rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților, ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget. Potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. În conformitate cu prevederile art. 3 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor, acesta elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Față de aceste aspecte urmează a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Referitor la participarea în cauză în calitate de parte procesuală a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminăriiinstanța constată că această participare este determinată de lege, respectiv nr.OG 137/2000 art. 27 3 fiind imperativă.
O asemenea participare se impune în considerarea calității de expert în materia discriminării și nu în calitate de pârât în sensul conferit de art. 109 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei:
Pe fondul cauzei, analizând pretenția dedusă judecății, prin prisma textelor de lege incidente, se constată că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
Susținerile reclamanților nu sunt conforme cu realitatea evoluției legislative.
Este real că potrivit art. 11din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG nr. 83/2000 indemnizația pentru magistrați se stabilea pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Legea nr. 216/2001, legea bugetului de stat pe anul 2001stabilește prin art. 13 1 că valoarea de referință sectorială reprezintă 0,62 din valoarea de referință universală.
Această valoare de referință sectorială a fost majorată prin OUG nr. 187/2001 și nr.OUG 177/2002 începând cu data de 01.01.2003.
Prin nr.OUG 177/2002 - ntră în vigoare a data de 1 ianuarie 2003 - rt. 50 2 abrogat art. 11din Legea nr. 50/1996 care prevedea că "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislativă și executivă".
Semnificația juridică a unei atare prevederi normative este aceea că de la acest moment valoarea de referință sectorială nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică alese sau numite, ci este stabilită distinct pentru magistrați.
Prin nr.OUG 177/2002 valoarea de referință sectorială s-a majorat cu 6 % începând cu 01.01.2003 și cu 9 % începând cu 01.10.2003 ajungând la 194,38 lei respectiv la 211,87 lei.
OUG nr. 123/2003 a majorat valoarea de referință sectorială care a ajuns la 224,58 lei începând cu 01.01.2004 la 238,06 lei începând cu 01.10.2004.
Prin nr.OG 33/2005 aceasta s-a majorat la 246,60 lei începând cu 01.01.2005 și la 257,10 lei începând cu 01.10.2005, iar prin nr.OUG 27/2006 s-a majorat la 267,28 lei începând cu 01.04.2006 și la 280,64 lei de la 01.09.2006.
Actele normative invocate de reclamant, respectiv nr.OG 10/2007 se referă la stabilirea salariilor personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 respectiv pentru personalul contractual din sistemul bugetar și a personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de salarizare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Fără a mai prelua considerentele, arătăm că începând cu data de 01.01.2003 modul de stabilire a indemnizației pentru magistrați nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică.
În lipsa unui temei legal, nu se mai poate acorda o altă valoarea de referință sectorială pentru perioada martie 2004-martie 2008.
Reclamanții susțin că prin neacordarea creșterilor salariale, categoria profesională a magistraților a fost discriminată comparativ cu celelalte categorii profesionale, aflate într-o situație comparabilă.
Articolul 16 1 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unei măsuri în considerarea unei situații speciale.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 1 din Constituție, nu înseamnă o uniformitate, așa încât, dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În cazul de față nu poate fi vorba despre existența unei comparabilități sau analogii între categoria profesională a magistraților și celelalte categorii profesionale, ceea ce justifică un tratament diferențiat în stabilirea și acordarea creșterilor salariale aferente anilor 2004-2008.
Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
De asemenea, dat fiind conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, sisteme de salarizare diferite, fac să nu poată fi reținută situație comparabilă între aceste categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, personal contractual.
Principiul egalității în drepturi și al discriminării - pus în valoarea prin dispozițiile art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice - se aplică numai situațiilor egale, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitorul național în considerarea unor situații obiective diferite nereprezentând nici privilegiu, nici discriminare.
Și nu în ultimul rând, acordarea de creșteri salariale prevăzute de ordonanțele arătate pentru unele categorii de persoane excede cadrului legislativ stabilit prin nr.OG 137/2000, întrucât conținutul diferit de alte categorii profesionale a necesitat sisteme diferite de salarizare, situațiile nefiind, deci, comparabile.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constatată și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
Pentru considerentele arătate și în raport de normele legale enunțate, instanța va respinge acțiunea cu a cărei soluționare a fost investită, ca nefondată.
Capătul de cerere principal fiind nefondat, pentru considerentele expuse mai sus, instanța va respinge pe cale de consecință și celelalte capete de cerere accesorii, referitoare la plata actualizată a sumelor cu indicele de inflație, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare efectuării plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamanții și, domiciliați în C,-, - 2,. B,. 1,. 33, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL SUCEAVA, cu sediul în strada - cel M nr. 62, județul S, TRIBUNALUL SUCEAVA, cu sediul în-, județul S, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în-, județul S, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 1-3, sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
ASISTENȚI JUDICIARI,
- -
- -
GREFIER,
- -
Red.as.jud.
11 ex./ 22.12.2008.
Emis 9 comunicări
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Marcel Nistor Loredana Voivozeanu
