Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 802/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 802
Ședința publică de la 21 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier - -
**********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1458 din 16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 iulie 2009, și au fost consemnate în încheiere de ședință din aceeași dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1458/D/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăua fost respins ca prescris dreptul la acțiune, cererea reclamanților privind drepturile salariale aferente perioadei iunie - 15 august 2004.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Justiției B, Tribunalul Bacău,cu opinia separată a d-lui asistent judiciar-care a fost de admitere a acțiunii pentru perioada august 2004 la zi precum și pentru viitor.
În motivarea sentinței, instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău la nr.4819/110/15.08.2007, reclamanții, -, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca, în contradictoriu și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 10% calculat la salariul de încadrare, începând cu iunie 2004 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii precum și la plata acestui spor pentru viitor. Totodată au solicitat reclamanții actualizarea drepturilor cuvenite în funcție de rata inflației, efectuarea mențiunilor în cărțile de muncă, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, potrivit art.6 alin.1 OUG 177/2002 si art.6 alin. 1 OUG nr.27/2006 s-a prevăzut ca magistrații care funcționează la instanțe si parchetele din mediul rural să beneficieze de indemnizația de încadrare bruta, majorate cu 10%. Prin art.20 alin.1 OG 64/2006 si funcționarilor publici din penitenciare li s-a recunoscut sporul rural de pana la 20 % iar conform art.13 alin.1 lit. F OUG nr.115/2005 se acordă spor rural si personalului medico-sanitar din mediul rural. Au susținut reclamanții că personalul auxiliar al Judecătoriei Podu Turcului își desfășoară activitatea alături de magistrați, în mediul rural și sunt discriminați deoarece nu beneficiază de sporul de 10% acordat magistraților. Au arătat reclamanții că sunt supuși unui tratament diferențiat și rațiunea acordării sporului rural există pentru aceleași temeiuri pentru care există și pentru magistrați, cele două categorii aflându-se nu în situații similare ci în situații comparabile.
În susținerea acțiunii, reclamanții au solicitat depunerea de înscrisuri de către pârâtul angajator Tribunalul Bacău.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât, în sfera OG 137/2000, nu intră analiza discriminării rezultate din reglementarea legii a unor relații sociale ci cele care rezultă din aplicarea legii. În speță, nu se poate vorbi de discriminare deoarece acordarea unor drepturi unor categorii de persoane și nereglementarea acestora altor categorii, țin de statutul profesional al angajaților cum este și în cauza de față.
A mai arătat pârâtul că nu se poate vorbi de o situație comparabilă astfel cum susțin reclamanții dat fiind statutul diferit al celor două categorii, modalitatea diferită de acordare în funcție, modalitatea diferită de ocupare a posturilor. A susținut pârâtul că nu există o justificare a acestui spor în condițiile în care reclamanții au domiciliul în comuna Podu T și comuna.
Statutul personalului auxiliar de specialitate, așa cum este el reglementat prin Legea 567/2004 si OG 8/2007, îl diferențiază de alte categorii profesionale și ca atare nu se poate vorbi de situații comparabile.
În ceea ce privește actualizarea sumelor solicitate pârâtul a arătat că această cerere cu caracter accesoriu trebuie și ea respinsă, iar cât privește acordarea sporului de 10% și pentru viitor, această cerere are caracter prematur, dreptul reclamanților nefiind născut și actual.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că acțiunea reclamanților este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Din relațiile comunicate de Tribunalul Bacău, prin adresa nr-, rezultă că reclamantele au funcția de grefier la Judecătoria Podu Turcului, funcție pe care reclamanta - o ocupă din 10.11.2003, reclamanta din 16.10.2000, din 01.02,2001 și - din 16.10.2000. Reclamantul este angajat ca muncitor, înceâand din 01.06.2006.
Toți reclamanții au domiciliul în comuna și respectiv comuna Podu
Cum toate reclamantele-grefier au ocupat aceste funcții anterior Legii nr.567/2004 - care stabilește regula recrutării personalului de specialitate prin concurs organizat de Școala Națională de Grefieri, nu se poate vorbi de o discriminare a reclamantelor prin neacordarea, sporului rural de 10% cu atât mai mult cu cât acestea domiciliază în aceeași localitate sau în imediata vecinătate a instanței în care-și desfășoară activitatea.
Reclamantele au fost numite în funcția de grefier de către președintele Curții de APEL BACĂU după promovarea concursului pentru ocuparea posturilor scoase la concurs de Curtea de APEL BACĂU la Judecătoria Podu Turcului.
În cauză nu s-a făcut dovada că, după numirea în funcție, vreunul din reclamanți si-a schimbat domiciliul în mediul rural fiind afectat în acest fel de desfășurarea unei activități în mediul rural aspect care să justifice acordarea sporului. Dimpotrivă domiciliul reclamanților i- determinat pe aceștia să opteze pentru locurile vacante de la Judecătoria Podu Turcului.
Reclamantul a fost angajat la 01.06.2006 și nu ca personal auxiliar de specialitate ci ca muncitor, având și el domiciliul în comuna Podu.
Ca urmare, rațiunea acordării sporului de 10% pentru magistrați și 20% pentru funcționarii publici, ambele categorii profesionale cu sistem de selecționare diferit de al grefierilor, nu se regăsește în ceea ce-i privește pe reclamanții în speță și aceasta nu neapărat pentru că aceștia sunt grefieri, ci pentru că modalitatea în care aceștia au ocupat funcția în care-și desfășoară activitatea nu face să existe rațiunea acordării acestui spor.
De altfel, nici în cazul magistraților și nici în cel al funcționarilor nu este vorba de un spor fix de 10% și respectiv 20%, atât OUG 177/202 și Legea 27/2006 cât și OG 64/2006 folosesc sintagma de "până la 10%" respectiv " până la 20%" în funcție de gradul de izolare al localității, fapt ce denotă caracterul determinant al situației concrete ce ar atrage acordarea acestui spor.
Ca urmare, nu ar fi exclusă acordarea acestui spor " de până la 10%" și personalului auxiliar de specialitate, în condițiile ocupării locurilor vacante printr-un concurs organizat la nivel național, așa cum de altfel se prevede în actuala reglementare, și în condițiile în care rațiunea acordării acestui spor ar exista, personalul astfel recrutat fiind motivat în desfășurarea unei activități în mediul rural de acordarea unor drepturi salariale suplimentare.
Cum în ceea ce-i privește pe reclamanții în cauză o asemenea motivație nu există, văzând dispozițiile art. 2 OG 137/2000, tribunalul a respins acțiunea reclamanților pentru perioada începând cu august 2004 ca nefondată, acțiunea pentru perioada iunie 2004 - 15.08.2004 a fost respinsa ca prescrisă, în condițiile art.166 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs reclamanții care au criticat nelegalitatea acesteia invocând, în esență, încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art.16 alin.1, art.20, art.53 din Constituția României, ale Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, art.7, 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul internațional cu privire la dreptului economice, sociale și culturale, ale art.4 din Carta Socială revizuită, art.14 din CEDO, Protocolul nr.12 adițional la Convenție.
Astfel, în mod nejustificat, arată recurenții, prin neacordarea sporului rural de 10% din salariul de încadrare brut, sunt discriminați atât în raport de categoria socio-profesională a magistraților, aflați în aceeași situație, care primesc acest spor, cât și în raport de alte categorii profesionale ( funcționari publici din sistemul penitenciar, personal medico-sanitar care își desfășoară activitatea în mediul rural).
Au mai arătat recurenții că, neacordarea sporului rural de 10% îi plasează într-o situație de discriminare în raport de magistrați, în condițiile în care își derulează activitatea în aceleași condiții ca și aceștia, discriminare astfel cum este definită prin dispozițiile OG nr.137/2000, aprobată prin Legea 48/2002, modificată prin Legea 27/2004 (art.2 alin.1-3, art.6, art.29)
Au mai invocat recurenții Decizia nr. XXXVI/2007 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat asupra sporului de vechime în muncă de care beneficiază judecătorii, procurorii, ceilalți magistrați.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Intimații-reclamanți îndeplinesc funcția de grefier, respectiv muncitor ( ) în cadrul Judecătoriei Podu -T, jud.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.137/2000, art.26 alin.1, art.20, art.41, art.53 din Constituția României, art.7, 14,23, din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice, art.1 Codul muncii, dispozițiile referitoare în esență la interzicerea discriminării în materia garantării egalității în muncă cu tot corolarul de drepturi și obligații ce derivă din acesta.
Prin deciziile 819-821, 1325/2008 ale Curții Constituționale, s-a statuat că dispozițiile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Deciziile Curții Constituționale fiind general obligatorii conform art. 11 din Legea 47/1992, republicată, temeiul juridic invocat de recurenți în susținerea acțiunii, respectiv al recursului, nu poate fi reținut.
În raport de celelalte dispoziții normative invocate în cauză, instanța apreciază că nici acestea nu pot fi reținute în speță.
Prin art.6 din OUG nr.177/2002, art.6 alin.1 din Legea nr.27/2006 s-a statuat că magistrații care funcționează la instanțe și parchete situate în mediul rural, beneficiază de indemnizații de încadrare majorate cu până la 10%, majorare ce se stabilește în funcție de gradul de izolare a localității și de condițiile concrete de viață, prin ordin al ministrului justiției sau după caz, al Procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, cu avizul.
De asemenea, art.20 alin.1 din OG nr.64/2004, funcționarii cu statut special din sistemul administrației penitenciare beneficiază de un spor de până la 20% din salariul de bază, iar cel medico-sanitar care lucrează în unități sanitare aflate în localități cu condiții deosebite de muncă, unde atragerea personalului se face cu greutate, beneficiază de un spor de până la 60% din salariul de bază, conform art.13 alin.1 lit.f din /2004.
Astfel de prevederi nu au fost inserate în actele normative specifice drepturilor salariale ale personalului auxiliar, considerent pentru care recurenții au și invocat discriminarea în raport de categoriile profesionale anterior menționate.
În mod constant jurisprudența CEDO în materia discriminării s-a pronunțat în sensul că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu au o justificare obiectivă și rezonabilă.
În sistemul public bugetar principiul egalității de tratament este aplicabil în interiorul acelorași ramuri, aceluiași domeniu de activitate sau la același nivel.
Deoarece salarizarea se stabilește în funcție de factorii anterior arătați, deosebirile existente întemeiate obiectiv și rezonabil între ramuri, domenii sau nivele diferite de activitate au o justificare legitimă, fără a fi vorba de existența unei discriminări, respectiv încălcări ale art.16 din Constituție și ale dispozițiilor din convențiile internaționale referitoare la discriminare, la care Statul Român este parte.
Pe cale de consecință, împrejurarea invocată de recurenți, că funcționarii publici din sistemul penitenciar precum și personalul medico-sanitar beneficiază de un spor rural în cuantum de 20%, respectiv 60%, nu este de natură să îi plaseze pe aceștia într-o situație de discriminare, fiind opțiunea legiuitorului de a stabili drepturi salariale diferite pentru persoane care lucrează în domenii diferite de activitate.
În ce privește discriminarea invocată de recurenți în raport de categoria magistraților pentru care în legea specială de salarizare este prevăzut sporul rural, se apreciază, că nici aceasta nu poate fi reținută în cauză.
Prin mai multe decizii Curtea Constituțională a statuat că principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate astfel că stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie discriminare.
Astfel, în cazul magistraților introducerea sporului rural de 10% a constituit o măsură de atragere a acestora pentru a-și desfășura activitatea la instanțele judecătorești sau parchetele de pe lângă acestea, situate în mediul rural, măsură adoptată în considerarea statutului special al judecătorilor și procurorilor în ce privește recrutarea acestora.
Întrucât admiterea în magistratură se realizează prin concurs organizat la nivel național, iar repartizarea se efectuează pe posturi vacante la nivel național, potrivit criteriilor stabilite prin dispoziții normative, legiuitorul a apreciat că se impune adoptarea unor măsuri pentru asigurarea necesarului de magistrați la nivelul tuturor instanțelor judecătorești din țară. Pentru aceste considerente a fost reglementat sporul rural ca instrument motivațional pentru magistrați în scopul alegerii unui post vacant în cadrul unei instanțe judecătorești sau parchet din mediul rural.
Se reține, totodată, că dincolo de sistemul mult mai flexibil de încadrare a personalului auxiliar (atras în general de la nivel local) și mobilitatea raporturilor de muncă este diferită de cea a magistraților, context în care nu poate fi reținută argumentația recurenților, conform cărora ar urma aceleiași obligații și restricții ca magistrații (cu atât mai puțin recurentul care este încadrat ca muncitor la Judecătoria Podu -T).
În speță, se constată că recurenții-reclamanți ce îndeplinesc funcția de grefier au fost angajați prin decizie a președintelui Curții de Apel, anterior apariției Legii nr.567/2004, republicată, și în considerarea faptului că aceștia domiciliază în aceeași localitate sau chiar în imediata vecinătate a instanței în care își desfășoară activitatea, astfel că, acordarea sporului rural de 10% nu își regăsește scopul pentru care a fost instituit, aspect corect reținut de instanța de fond.
Având în vedere cele anterior arătate, apreciind în raport de motivele invocate, că în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, în temeiul art.3121Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1458 din 16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Bacău, Curtea de APEL BACĂU, Consiliul Național pentru combaterea discriminării, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./
Red.
Tehn.2 ex 23 Iulie 2009
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
