Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 880/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 880
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței 738 din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentantul pârâtei intimate Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B, precum și reclamanții intimați:, - și -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr- din 19 martie 2008, reclamanții -, - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investire a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată a sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, începând cu 1.12.2004, pentru reclamantul -; cu data de 1.11.2005, pentru reclamanta și cu 1.09.2005, pentru reclamantul - și până la data de 1 februarie 2007.
Totodată, au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor necesare efectuării plăților.
In fapt, reclamanții au arătat că au avut calitatea de procurori si personal auxiliar de specialitate la Biroul Teritorial Botoșani din cadrul T și nu au beneficiat de sporul de suprasolicitare neuropsihică. Or, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Au mai susținut că, într-adevăr, prin nr.OG 83/2000, acest articol a fost abrogat expres, însă abrogarea a fost nelegală, deoarece s-a realizat printr-un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996. Mai mult, la data stabilirii dreptului la sporul respectiv, legiuitorul ar fi avut in vedere anumite criterii de referință privind condițiile in care magistrații si personalul auxiliar își desfășoară activitatea si care, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, au crescut in vederea înfăptuirii actului de justiție in condiții de calitate si eficiență sporite. Totodată, munca magistraților este îngreunată de existența unui sistem legislativ necorelat si contradictoriu, iar asupra lor există presiuni indirecte, venite din partea justițiabililor, care, abuzând de dreptul de petiționare, formulează împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații si plângeri penale, total nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice si a stresului.
În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe disp. art. 47 din Legea 50/1996, republicată si pe dispozițiile Legii 24/2000.
Din oficiu, instanța a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la pretențiile vizând perioada 1 decembrie 2004 - 1 februarie 2005.
Pârâtul Ministerul Publica formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență materială a instanței, apreciind că, potrivit art. 36 alin. 2 din OUG27/2006, competența ar aparține Curții de Apel București, în cazul litigiilor determinate de modul de stabilire a drepturilor salariale. De asemenea, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune în privința pretențiilor aferente perioadei 1 decembrie 2004 - 18 martie 2005.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, întrucât art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres prin OG83/2000.
Totodată, pârâtul Ministerul Publica formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii, să se dispună obligarea chematului în garanție la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
S-a motivat că, potrivit Legii 304/2004 și HG736/2003, instanțele și parchetele sunt finanțate de la bugetul de stat, or, coordonarea acțiunilor guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și a legilor de rectificare, se realizează de către Ministerul Economiei și Finanțelor, conform Legii nr. 500/2002.
În drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că obligația de plată a salariilor revine ordonatorilor de credite, ori, acest minister nu are decât atribuții de aprobare/avizare a statelor de plată.
Cu aceeași motivare, Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat și respingerea acțiunii în ce-1 privește, ca nefondată.
Prin sentința nr. 738 din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, s-a espins excepția de necompetență materială a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei.
S-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la pretențiile reclamantului pentru perioada 1.12.2004 - 1.02.2005 și, pe cale de consecință, au fost respinse ca prescrise.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice
S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții -, și -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Economiei și Finanțelor
Au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lână înalta Curtea d e Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reprezentând 50 % din salariul de bază brut lunar, după cum urmează:
- pentru - de la 1.02.2005 - 1.02.2007;
- pentru de la 1.11.2005 - 1.02.2007;
- pentru - de la 1.09.2005 - 1.02.2007.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților actualizarea sumelor susmenționate în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței fiecăruia în parte până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce Ministerului Public fondurile necesare efectuării plăților susmenționate.
S-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Conform art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției de necompetență materială, excepție pe care a respins-o, având în vedere că drepturile pretinse prin acțiune au un caracter salarial, izvorând din raporturile de muncă alte reclamanților, situație în care jurisdicția aparține - conform art. 281, raportat la art. 284 Codul muncii și art. 2 lit. c Cod procedură civilă - completelor specializate în judecarea litigiilor de muncă, din cadrul tribunalului.
In privința excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1 decembrie 2004 - 1 februarie 2005, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii acesteia, întrucât, la data formulării prezentei cereri, respectiv 19 martie 2008, termenul de 3 ani, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, era împlinit.
Totodată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a F, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 15 din OG83/3.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate de la bugetul de stat. Art. 118 din Legea 304/2004 stipulează că activitatea instanțelor și parchetului este finanțată de la bugetul de stat, iar art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Totodată, instanța a constatat că, potrivit art. 3 alin. l pct. 2 din nr.HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, are, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Prin urmare, rolul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor. este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și la elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. În lipsa aprobării rectificării bugetelor cu sumele necesare, ordonatorii de credite sunt în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata drepturilor bănești stabilite prin hotărârile judecătorești.
La soluționarea fondului acțiunii reclamanților, tribunalul a avut în vedere că, potrivit art. 47 din Legea 50/1996, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50 /1996 a fost abrogat expres, însă, procedându-se astfel au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 din alin. 3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată"
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000, s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia. În acest context, acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare si pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu, conform art. 1 pct. Q 3 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
Dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a continuat să existe până la abrogarea Legii nr. 50/1996, prin nr.OG 8/2007, întrucât nici nr.OUG 177/2002 și nici nr.OUG 27/2006 nu conțin dispoziții exprese de abrogare a acestuia. Astfel, din interpretarea coroborată a art. 34 și art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2002 rezultă că dispoziția art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu constituie o prevedere contrară, ci una complementară, întrucât magistrații beneficiază "și de drepturile stabilite prin alte acte normative speciale", iar art. 41 din nr.OUG 27/2006 are în vedere doar abrogarea nr.OUG 177/2002.
De altfel, ca exemplu de interpretare oficială, jurisdicțională și in același timp sistematică, a prevederilor Legii nr. 50/1996 și a modificărilor ulterioare suferite de aceasta, este de observat că, prin decizia nr. XXXVI din 7.05.2007, Înalta Curte de Casație a hotărât că disp. art. din Legea 50/1996, referitoare la sporul de vechime, se aplicau in continuare, chiar daca fuseseră abrogate prin OG83/2000.
Or, cele două sporuri, de stres si de vechime, au avut aceeași soartă juridică, fiind instituite si abrogate identic, prin aceleași acte normative.
Față de cele anterior reținute și având în vedere că rațiunea acordării sporului de risc și suprasolicitate neuropsihică subzistă (cum rezultă implicit și din disp. art. 82 alin. 2 din Legea nr. nr. 303/2004, astfel cum a fost modificat prin nr.OUG 100/2007), tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a acestor sume, având în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, pârâții au fost obligați și la plata sumei ce reprezintă actualizarea în funcție de indicii de inflație a sporului de 50%, de la data scadenței lunare a fiecărei sume cuvenite și până la data plății efective.
De asemenea, instanța a admis și cererea de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare efectuării plății sumelor reprezentând sporurile restante.
Aceasta întrucât - conform art. 118 din Legea nr. 304/2004 - activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 și art. 3 alin. l pct. 2 din HG208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în realizarea funcțiilor sale, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Prin urmare, rolul pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și la elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, în lipsa aprobării rectificării bugetelor cu sumele necesare, ordonatorii de credite sunt în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata drepturilor bănești stabilite prin hotărârile judecătorești.
În privința cererii de chemare în garanție, aceasta a fost respinsă, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada existenței în speță a unor raporturi de garanție între Ministerul Public și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ministerul Finanțelor a susținut că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este ordonator principal de credite, neavând nici o răspundere privind garantarea drepturilor solicitate de reclamanți.
Conform procedurii prevăzute de Legea finanțelor publice nr. 500/2002, competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară pentru drepturile salariale aparține numai ordonatorului principal de credite, acest atribut neputând fi extins și asupra sa.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele prev. de art. 304 pct. 3, 4, 9. pr. civ.
Astfel, a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, față de dispozițiile art. 36 al. 2 din OUG27/2006, care prevăd că soluționarea cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate asimilat acestora și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
De asemenea, că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând drepturi salariale în baza unui act normativ abrogat și anume Legea nr. 50/1996.
În ce privește fondul cauzei, s-a susținut că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 fiind abrogat în mod expres odată cu adoptarea OG83/2000.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală. Ministerul Public nu are alte surse de finanțare, înafara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație, putându-se face numai la intervenția legiuitorului.
Același pârât a criticat și modul de soluționare a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor, arătând că, potrivit art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, activitatea parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Finanțelor având rolul de a răspunde de elaborarea proiectului acestui buget, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sunt nefondate.
Cât privește recursul Ministerului Finanțelor Publice, întemeiat prima instanță a reținut că acesta are calitate procesuală pasivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. Este adevărat că, potrivit art. 4 alin. 1 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii, ordonatorul principal de credite, în speță Ministerul Public, are obligația să dispună toate măsurile ce se impun pentru asigurarea efectuării unor astfel de plăți, însă, în lipsa aprobării legii de rectificare a bugetului cu sumele necesare și în lipsa alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Public de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care ar fi obligat prin hotărârea instanței.
Legitimarea procesuală activă sau pasivă nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecății, ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată, iar prin prisma celor reținute anterior instanța constată că pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să-i fie opozabilă prezenta hotărâre, fiind justificată calitatea sa de parte în proces.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se rețin următoarele:
În mod corect prima instanță a respins excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea cauzei, în speță fiind incidente prev. art. 1 al. 2 și art. 25 al. 1 Codul muncii și nu ale art. 36 al. 2 din OUG27/2006, nefiind dat motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 3. pr. civ.
Cât privește celelalte critici aduse sentinței, potrivit cărora, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a făcut o greșită aplicare a legii, motive ce se încadrează în disp. art. 304 pct. 4 și 9. pr. civ. se constată că, pe lângă considerentele din sentința recurată, trebuie avută în vedere și decizia nr. XXI din 10.03.2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 444 din 13.06.2008, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, această decizie fiind obligatorie, conform dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța supremă, prin considerentele deciziei enunțate, a argumentat că dispozițiile art. 1 pct. 42 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de obligare sunt neconstituționale conform art. 147 alin. 1 din Constituție și își încetează efectele iar inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute iar dispozițiile enunțate, impune ca instanța să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
În raport de cele reținute instanța supremă a argumentat că " rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau, acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice" acest lucru presupunând că " nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței ( art. 108 alin. 3, în forma republicată în 2003 Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
În consecință, soluția primei instanțe de admitere în parte a acțiunii reclamanților este justă, pretențiile acestora fiind fondate pentru perioadele menționate, pentru repararea integrală a prejudiciului ce le-a fost cauzat prin neacordarea sporului, sumele urmând a fi reactualizate în funcție de indicele de inflație la data plății. Această actualizare se justifică prin necesitatea unei corelări între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Referitor la critica adusă de același pârât soluției de respingere a cererii sale de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor, rămân valabile argumentele aduse în sprijinul soluției de admitere a acțiunii față de ambele ministere, Ministerul Public, în calitatea sa de ordonator principal de credite, iar Ministerul Finanțelor, ca parte obligată să aloce fondurile necesare achitării sumelor stabilite prin hotărâre, nefiind dovedită existența unor raporturi de garanție între cele două părți.
În consecință, nici motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă nu sunt fondate.
În raport de argumentele expuse, Curtea, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursurile ca nefondate, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive.
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței 738 din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr.jud.-, pensionat
și jud.-,aflată în,
semnează președintele.inst.
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
16.07.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Neculai, Rață Gabriela
