Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 882/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 882
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 894 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, reclamanții intimați:, -, -, (), -, - și, precum și intervenienții în nume propriu intimați, G, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava la data de 06.06.2008, reclamanții:, -, -, (), -, - și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază pentru perioada 01.10.2000 - 01.08.2004, sume actualizate în raport de indicele de inflație la data plății și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în intervalul de timp pentru care solicită plata sporului de risc de 50% au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Suceava, iar potrivit Legii 50/1996 au beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin OG83/2000 art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat în mod nelegal, întrucât prin Legea 125/2000, Guvernul României a fost abilitat doar să modifice și să completeze Legea 50/1996.
Prevederile OG83/2000 au încălcat dispozițiile art. 114 alin.1, 73 alin. 3 și 53 din Constituția României, precum și pe cele ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura adoptată prin ordonanță nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu are calitatea de ordonator principal de credite, iar obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorilor de credite bugetare, respectiv Ministerului Justiției, Curții de Apel Suceava și Tribunalului Suceava.
În subsidiar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât responsabilitatea asigurării în bugetele proprii și a instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății stabilite prin titluri executorii revine ordonatorilor de credite, conform nr.OG 22/2002.
La data de 13.03.2009, în cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții, G, și, solicitând, în contradictoriu cu aceiași pârâți plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.10.2000 - 01.08.2004, actualizat în raport cu indicele de inflație la data plății și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă pentru motive similare celor indicate în cererea de chemare în judecată de către reclamanți.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că aceasta nu este admisibilă în principiu, conform art. 49 alin. 1 și 2. pr. civ. nefiind întrunite în cauză criteriile impuse de aceste texte de lege.
Prin încheierea din 16 martie 2009 s-a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
Prin sentința civilă nr. 894 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceavas -a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice).
S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
S-a admis acțiunea reclamanților, -, -, (), -, - și, formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava.
S-a admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de, G, și.
Au fost obligați pârâții Ministerul justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.10.2000 - 01.08.2004, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
Au fost obligați pârâții angajatori să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în speță este dată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, întrucât obiectul litigiului îl constituie obligarea la plata unor drepturi salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază și la menționarea acestui spor în carnetele de muncă, iar potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese ", ori, în cauză, cel obligat la plata salariului în favoarea reclamanților și respectiv înscrierea în carnetul de muncă este Tribunalul Suceava, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice neavând nici o obligație în acest sens.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că, potrivit art. 47 din Legea 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar", dar prin art. 1 pct. 42 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. XXI din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea, alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul sancționator extinctiv este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa posibilitatea ori neglijența în a acționa, într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care, prin art. 1 pct. 42 din OG83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, nu le poate fi imputat reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii, reclamanții au invocat posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Pe de altă parte, câtă vreme prin decizia XXI din 10.03.2008, instanța supremă a constatat și neconstituționalitatea unei norme de abrogare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare și de aplicabilitate în continuare a măsurii abrogate, pe durata de timp de la abrogarea nelegală și până la constatarea neconstituționalității normei abrogatoare, nu se poate pune problema curgerii prescripției dreptului la acțiune pentru plata drepturilor salariale restante.
Deși pârâtul Ministerul Justiției a invocat dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform cărora cererile pentru soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația conflictelor de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, aceste prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile art. 166 alin. 2 din Codul muncii, care stabilește expres că termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau cele derivând din plata salariului, dar și cu dispozițiile legislației civile, în măsura în care nu sunt incompatibile specificului raporturilor de muncă, conform art. 295 din Codul muncii.
Conform art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția se întrerupe și în cazul în care intervine recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, efectul întreruperii termenului de prescripție constând, conform art. 17 alin. 1 și 2 din același act normativ, în ștergerea prescripției începute înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o și începerea unui nou termen de prescripție.
Ori, în cauză au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției, prin diferite acte emise de Ministerul Justiției, respectiv prin Ordinul nr. 903/C din 18.03.2003 al Ministrului Justiției s-a constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială a magistraților, Ministerul Justiției efectuând diferite demersuri la Ministerul Finanțelor Publice pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante, iar prin Ordinul nr. 3/C din 11.01.2005, același pârât a dispus calcularea și centralizarea sumelor datorate magistraților din cadrul organelor autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii (anexele 1-18 la ordin).
Totodată, s-a constatat că prin nr.HG 232/2005, publicată în nr. 273/2005, act normativ cu putere de lege, producând efecte erga omnes, a fost aprobată Strategia de reformă a sistemului judiciar pe anii 2005 - 2007 și Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă pentru perioada specificată, iar prin Cap. VI pct. 3.2 din anexa 2 s-a stabilit măsura plății drepturilor salariale restante și diminuarea discriminărilor salariale pentru personalul din domeniul autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii cu scadența de plată în luna decembrie 2005, măsură preluată și în Angajamentul perfectat cu ocazia încheierii negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, obligația de plată a drepturilor salariale restante și salarizarea adecvată și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar de specialitate constituind o prioritate cuprinsă în planul de acțiune pentru anii 2005 - 2007.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că sporul solicitat este datorat prin decizia XXI din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție în compunerea Secțiilor Unite, care a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă constatând că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizia instanței supreme fiind obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3. pr. civ.
Prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a stabilit că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun, în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații împotriva salariului real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, Ministerul Finanțelor Public, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sar eiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat, iar obligația de plată a drepturilor salariale pretinse de reclamanți revine pârâților Ministerul Justiției și Tribunalului Suceava.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind depășit termenul de 3 ani stabilit prin Decretul nr. 167/1958 și respectiv art. 283 din Codul muncii, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată.
Arată pârâtul că nelegal instanța de fond a admis cererile de intervenție formulate cu încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Examinând recursul Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, Curtea constată că este lipsit de interes, pentru considerentele ce urmează:
Prin sentința atacată tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestui pârât, întrucât în cauză nu există un raport juridic obligațional între această instituție și reclamanți, care au indicat ca obiect al litigiului obligarea la plata unor drepturi salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază, sarcină suportată de angajator, în speță Tribunalul Suceava.
O condiție pentru exercitarea unei acțiuni, ori promovarea unei căi de atac constă în existența interesului, respectiv folosul practic urmărit de reclamant, în speță recurent, ori în prezenta cauză, în raport de soluția instanței de fond, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu justifică legitimitatea căii de atac declarată.
Referitor la recursul Ministerului Justiției și Libertăților, Curtea constată că este întemeiat doar pentru motivul ce urmează:
Prin cererea de intervenție în interes propriu, și G, în calitate de personal conex, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, obligarea acestora la calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, plata reactualizată la zi a sumelor cuvenite și efectuarea mențiunilor respective în cărțile de muncă, precizând că achiesează la motivele reclamanților din petitul acțiunii.
Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 1 Cod procedură civilă "oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane", iar în alin. 2 se precizează că "intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său", ori, în speță, intervenienții urmăresc stabilirea unor drepturi care însă decurg din raporturile de muncă în care subiecți sunt reclamanții în speță, așa încât nu-și pot realiza dreptul afirmat în acest cadru procesual, în considerarea caracterului personal al acestor raporturi juridice în materia conflictelor de muncă.
Având în vedere cele reținute, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată și va respinge, ca nefondate, cererile de intervenție.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, reiterată de pârâtul recurent, Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, s-a reținut că, pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune, să existe, pe lângă voința de a acționa, și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său. Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație, prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, neavând caracter real.
În condițiile în care, prin nr.OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, nu le poate fi imputat reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii, prin care s-a stabilit că și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 magistrații au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Totodată, se reține că, potrivit art. 295 alin. 1 din Codul muncii, dispozițiile acestui cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, ci dispozițiile legislației civile, fiind aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, prin care se arată că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art. 17 alin. 1 și 2 din actul normativ arătat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
În considerentele sentinței recurate s-a reținut că, față de această situație, acțiunea reclamanților formulată la data de 21 noiembrie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, începând cu 1 octombrie 2000 și până la 30 august 2004, nu este prescrisă, întrucât în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive ale prescripției.
În acest sens, se reține că, prin Ordinul nr. 903/C din 28 martie 2003 Ministerului Justiției, s- constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială ale magistraților și în acest sens au fost făcute demersuri repetate de către Ministerul Justiției la Ministerul Finanțelor Publice, în vederea obținerii fondurilor necesare cu acest titlu.
Prin Ordinul nr. 3/C din 11 ianuarie 2005, Ministerul Justiției dispus ca, în vederea stabilirii sumelor necesare achitării drepturilor de personal decurgând din hotărâri judecătorești definitive, a se calcula și centraliza sumele datorate magistraților și personalul din organele autorității judecătorești, conform anexelor nr. 1-10 ale ordinului până la data de 14 ianuarie 2005.
La art. III din acest ordin, se precizează că, pentru magistrații și personalul din organele autorității judecătorești care nu dețin titluri executorii, calculul drepturilor de personal se va realiza conform anexelor nr. 11-18 ale prezentului ordin.
La inițiativa Ministrului Justiției, a fost inclus în Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar și în Planul de Acțiune aprobat prin G nr. 232/2005, măsura vizând plata drepturilor salariale restante, inclusiv pentru personalul care nu are hotărâri judecătorești.
De asemenea, în Angajamentul, cu ocazia încheierii negocierilor privind aderarea României la Uniunea Europeană, la propunerea Ministrului Justiției a fost inclusă și obligația de plată a drepturilor salariale restante și a asigurării salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva sentinței nr. 894 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților declarat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge cererile de intervenție în interes propriu ca nefondate.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
8.07.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Neculai, Rață Gabriela
