Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 881/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 881
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,- și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în mun. S,-, jud. S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 758 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA, precum și reclamanții intimați, - și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Curții de APEL SUCEAVA la data de 25.11.2008, reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, primii trei pârâți să fie obligați la plata diferențelor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 decembrie 2003 - 1 august 2004, sume actualizate cu indicele de inflație, până la plata efectivă și a dobânzii legale aferente, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate, obligarea pârâților Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL SUCEAVA, iar potrivit Legii 50/1996 au beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin OG83/2000, art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat în mod nelegal, întrucât, prin Legea 125/2000, Guvernul României a fost abilitat doar să modifice și să completeze Legea 50/1996.
Prevederile OG83/2000 au încălcat dispozițiile art. 114 alin. 1, 73 alin. 3 și 53 din Constituția României, precum și pe cele ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura adoptată prin ordonanță nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu are calitatea de ordonator principal de credite, iar obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorilor de credite bugetare, respectiv Ministerului Justiției, Curții de APEL SUCEAVA și Tribunalului Suceava.
În subsidiar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, întrucât responsabilitatea asigurării în bugetele proprii și a instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății stabilite prin titluri executorii revine ordonatorilor de credite, conform nr.OG 22/2002.
Prin încheierea nr. 65 din 5 februarie 2009, Curtea de APEL SUCEAVAa scos cauza de pe rol și a trimis-o Tribunalului Suceava - secția civilă, pentru competentă soluționare.
Prin sentința nr. 758 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, s-a espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice ca nefondată.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca nefondată.
S-a admis acțiunea în parte formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Au fost bligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamanților diferențele salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% lunar, pentru perioada 1 decembrie 2003 - 1 august 2004, actualizate în raport cu rata inflației la data plății.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL SUCEAVA să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată împotriva Tribunalului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, asupra excepțiilor invocate, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar", dar prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000. pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. XXI din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea, alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul sancționator extinctiv, este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa, și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa posibilitatea ori neglijența în a acționa, într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care, prin art. 1 pct. 42 din OG83/2000 art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat, nu le poate fi imputat reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa, de se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Pe de altă parte, câtă vreme prin decizia XXI din 10.03.2008, instanța supremă a constatat și neconstituționalitatea unei norme de abrogare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de aplicabilitate în continuare a măsurii abrogate, pe durata de timp de la abrogarea nelegală și până la constatarea neconstituționalității normei abrogatoare, nu se poate pune problema curgerii prescripției dreptului la acțiune pentru plata drepturilor salariale restante.
Deși pârâtul Ministerul Justiției a invocat dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform cărora, cererile pentru soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația conflictelor de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, aceste prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile art. 166 alin. 2 din Codul muncii, care stabilește expres că termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau cele derivând din plata salariului, dar și cu dispozițiile legislației civile, în măsura în care nu sunt incompatibile specificului raporturilor de muncă, conform art. 295 din Codul muncii.
Conform art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția se întrerupe și în cazul în care intervine recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, efectul întreruperii termenului de prescripție constând, conform art. 17 alin. 1 și 2 din același act normativ, în ștergerea prescripției începute înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o și începerea unui nou termen de prescripție.
Ori, în cauză au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției, prin diferite acte emise de Ministerul Justiției, respectiv prin Ordinul nr. 903/C din 18.03.2003 al Ministrului Justiției s-a constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială a magistraților, Ministerul Justiției efectuând diferite demersuri la Ministerul Finanțelor Publice, pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante, iar prin Ordinul nr. 3/C din 11.01.2005 același pârât a dispus calcularea și centralizarea sumelor datorate magistraților din cadrul organelor autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii (anexele 1-18 la ordin).
Totodată, se constată că, prin nr.HG 232/2005, publicată în nr. 273/2005, act normativ cu putere de lege, producând efecte erga omnes, a fost aprobată Strategia de reformă a sistemului judiciar pe anii 2005 - 2007 și Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă pentru perioada specificată, iar prin Cap. VI pct. 3.2 din anexa 2 s-a stabilit măsura plății drepturilor salariale restante și diminuarea discriminărilor salariale pentru personalul din domeniul autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii cu scadența de plată în luna decembrie 2005, măsură preluată și în Angajamentul perfectat cu ocazia încheierii negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, obligația de plată a drepturilor salariale restante și salarizarea adecvată și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar de specialitate constituind o prioritate cuprinsă în planul de acțiune pentru anii 2005-2007.
Față de aceste considerente, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției, argumentele prezentate având valabilitate și excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor - prin
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin S, s-a constatat că acest pârât are legitimare procesuală pasivă, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind funcțiile publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel încât, față de capătul de cerere pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, instanțele fiind instituții finanțate de la bugetul de stat, conform prevederilor art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a fost respinsă excepția invocată, precum și celelalte apărări formulate.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, atât magistrații, cât și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% lunar.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite, a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă constatând că " în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizia instanței supreme fiind obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a stabilit că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun, în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații împotriva salariului real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Câtă vreme însă, instanța a admis capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale restante, nu poate fi primită nici cererea de obligare la plata dobânzii legale, altminteri s-ar ajunge la realizarea unei duble reparații pentru prejudiciul încercat de reclamanți prin plata cu întârziere a drepturilor salariale.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 și a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat la alocarea fondurilor necesare drepturilor salariale specificate.
Față de prevederile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâții Tribunalul Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava au fost obligați la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Ministerul Justiției a arătat, în motivele de recurs, că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
A arătat că în mod greșit i-a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, care a început să curgă de la data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii pentru perioada solicitată.
Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Saa rătat în motivele de recurs că, în mod nefondat, instanța i-a respins excepția lipsei calității procesuale pe care a invocat-o, deoarece nu are calitate de ordonator principal de credite, iar raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
Pe fondul cauzei a arătat că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată, întrucât art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat de art. 1 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
A solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursurile declarate în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice este cel care are ca atribuții elaborarea proiectelor bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor Publice, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției, în mod corect a reținut instanța de fond că această excepție nu este dată în cauză.
Astfel, în mod corect s-a reținut că, în condițiile în care, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru completarea și modificarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, nu-i poate fi imputată reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii, prin care s-a stabilit că personalul auxiliar are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa și de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Astfel, termenul de 3 ani, impus de dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, se calculează de la data pronunțării acestei decizii.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Articolul 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În vederea reparării integrale a pagubei și a acoperirii integrale a prejudiciului, drepturile salariale trebuie actualizate în raport de indicii de inflație de la data plății.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva sentinței nr. 758 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
25.06.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Neculai, Rață Gabriela
