Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 93
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - prin Direcția Silvică B cu sediul în municipiul B,- împotriva sentinței nr. 352 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosar nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din 2 iunie 2009, redactată separat și care face parte din prezenta și când, pentru a da posibilitatea reclamantei apelante - prin reprezentant, de a depune concluzii scrise la dosar, pronunțarea a fost amânată pentru data de 9 iunie 2009, când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 16 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Bac hemat în judecată pe pârâtul și a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 561.003 lei daune, reprezentând prejudiciul cauzat prin incendierea unei plantații de salcâmi aparținând fondului forestier național, din administrarea Ocolului Silvic.
A arătat reclamanta că în ziua de 28.01.2007 a izbucnit un incendiu ce a cuprins plantația de salcâmi situată în apropierea satului, pe care a distrus-o în proporție de 72-83 %, prejudiciul adus astfel fiind evaluat conform art. 2 alineat 3 și art. 4 din anexa nr. 2 din nr.OUG 85/2006, respectiv art. 1 din Ordinul nr. 415/13.06.2006, la suma 561.059 lei.
Că, din rezoluția emisă la data de 23.03.2007 în dosarul nr. 166/P/2007 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, rezultă că pârâtul este persoana vinovată de provocarea incendiului, încât acesta trebuia să răspundă, în sensul acoperirii prejudiciului cauzat.
A menționat că a mai chemat în judecată pe pârât, la data de 22.10.2007, cu privire la săvârșirea aceleași fapte, dar că a solicitat atunci, din eroare, obligarea acestuia la plata sumei de numai 56,10 lei din totalul de 561.059 lei al prejudiciului, obținând sentința civilă nr. 51/24.01.2008 a Judecătoriei Săveni, favorabilă în limita sumei cerute.
A invocat în drept prevederile art. 998 și 999 cod civil și a depus la dosar copia sentinței civile nr. 51/2008, a rezoluției din data de 23.03.2007 a Parchetului, a procesului-verbal de intervenție nr. 4/28.01.2007 întocmit urmare incendiului și a calcului prejudiciului, realizat de Ocolul Silvic.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță la termenul de judecată din 12.02.2009, când a depus la dosar aceleași înscrisuri privind sentința civilă nr. 51/2008 a Judecătoriei Săveni și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 23.03.2007 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, precum și chitanță doveditoare a achitării prejudiciului de 56,10 lei stabilit prin hotărârea judecătorească menționată.
Instanța a pus în discuție din oficiu, în baza art. 166 Cod procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 51/2008 a Judecătoriei Săveni, dispunând atașarea dosarului nr- în care s-a pronunțat aceasta, precum și a dosarului de urmărire penală nr. 166/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni.
Prin sentința civilă nr. 352 din 12 martie 2009 Tribunalului Botoșania fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă.
În motivare s-a reținut că sentința civilă nr. 51/2008 a Judecătoriei Săveni, în raport de care s-a invocat excepția, a rămas irevocabilă prin nerecurare, intrând în puterea lucrului judecat. S-a avut în vedere existența triplei identități de părți, obiect și cauză prevăzută de art. 1201 Cod civil și s-a arătat că nu se poate repune în discuție întinderea prejudiciului cât timp acesta a fost cuantificat deja în judecata precedentă, în situația în care nu se invocă acoperirea unui prejudiciu survenit ulterior judecății respective.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că prin precedenta cerere de chemare în judecată unitatea reclamantă a solicitat din eroare obligarea pârâtului la plata doar a sumei de 56,10 lei însă, nefiind încheiat termenul de prescripție al dreptului la acțiune, apreciază că este îndreptățită să solicite diferența de prejudiciu rămasă neacoperită.
Consideră reclamanta că se impune admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Analizând actele dosarului instanța constată că apelul este nefondat.
Conform art. 1201 Cod civil "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Dacă în privința cauzei și a părților din proces nu există, în prezenta speță, elemente de divergență, cu privire la obiectul cauzei se impun a fi făcute câteva precizări.
Obiectul cererii de chemare în judecată este pretenția formulată, folosul urmărit de reclamant, însă nu se rezumă la obiectul material al pretenției în înțelesul curent atribuit noțiunii de "obiect", ci include și dreptul subiectiv relativ la acel obiect material.
Condiția identității de obiect la care se referă art. 1201 Cod civil nu implică în mod necesar același obiect material, fiind de ajuns ca la baza ambelor prestații pretinse să se afle același drept, cum este cazul în prezenta speță.
Nefiind necesară identitatea a însuși obiectului material, ci doar a obiectului juridic (dreptul subiectiv), dacă dreptul ca atare a fost confirmat printr-o hotărâre irevocabilă, fie că judecata s-a purtat asupra întregului obiect material, fie numai asupra unei părți a acestuia, excepția puterii lucrului judecat interzice o nouă judecată, deoarece scopul final urmărit de parte este confirmarea sau infirmarea unui drept supus deja analizei instanței.
În mod corect a reținut tribunalul că obiectul prezentei cereri este aceeași pretenție care a făcut anterior obiectul analizei instanței, cu privire la aceleași părți, iar cauza noii acțiuni a reclam antei este tot angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, conform art. 998, 999 cod civil, fiind lipsit de relevanță faptul că termenul de prescripție a dreptului la acțiune nu s-a încheiat.
Cum în prezenta cauză nu s-a solicitat acoperirea unui prejudiciu survenit ulterior primei judecăți, în mod corect prima instanță a reținut excepția autorității de lucru judecat, nefiind posibilă o repunere în discuție a întinderii prejudiciului analizat în procesul anterior.
Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, apelul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - prin Direcția Silvică B cu sediul în municipiul B,- împotriva sentinței nr. 352 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./15.07.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel
