Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 979/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 979
Ședința publică din 07 iulie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier C -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și toți cu domiciliul ales la Judecătoria Dorohoi și de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.476 din data de 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți, reprezentanții pârâtului recurent precum și reprezentanții pârâților intimați Ministerul Finanțelor Publice B și Tribunalul Botoșani.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.06.2007 sub nr- reclamanții, C, -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Botoșani solicitând obligarea acestora în solidar la plata actualizată a sporului de stres, în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru perioada 1.05.2004 - 1.02.2007, respectiv 1.05.2004 -1.08.2005 pentru reclamanta, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar"
Deși, pentru magistrați, acest spor a fost abrogat prin OUG nr. 177/2002, pentru personalul auxiliar de specialitate dispozițiile legale menționate au rămas în vigoare până la abrogarea lor prin OG 8/2007, ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor. Din acest motiv, au susținut reclamanții, pretențiile lor se limitează până la intrarea în vigoare a acestui act normativ.
De asemenea, reclamanții au afirmat că la stabilirea acestui spor - prin art. 47 din Legea 50/1996 - legiuitorul a avut în vedere condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții care în prezent s-au acutizat întrucât au crescut cerințele de calitate și eficiență ale, înfăptuirii actului de justiție.
În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe disp. art. 47 din Legea 50/1996.
În dovedire, reclamanții au depus extrase din actele normative invocate în cererea de chemare în judecată.
Dintre pârâții legal citați a depus întâmpinare doar Ministerul Justiției (33) care a solicitat respingerea cererii reclamanților ca vădit neîntemeiată.
În apărare, pârâtul a arătat că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, intrată în vigoare la 1.10.2000. Așadar, sunt neîntemeiate susținerile reclamanților cu privire la abrogarea art.47 din Legea 50/1996 în ceea ce privește personalul auxiliar doar la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007.
În plus, abrogarea acestor prevederi legale reprezintă o problemă de legiferare, constituind o opțiune a legiuitorului singurul în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Prin sentința civilă nr. 829 din 3 septembrie 2007 Tribunalul Botoșani secția civilă a admis în parte acțiunea în pretenții bănești și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 republicată în MO 563/1999, spor calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 mai 2004 - 1 februarie 2007, respectiv până la 1 august 2005 pentru reclamanta, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă 9 din 08.01.2008 Curtea de APEL SUCEAVAa respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției.
Ulterior, prin Decizia 725 din 27.05.2008 aceiași instanță a admis cererea de revizuire formulată de Ministerul Justiției a desființat decizia nr. 9 din 08.01.2008 și în rejudecare a admis recursul aceleiași instituții a casat sentința civilă 829/2007 a Tribunalului Botoșani și a trimis cauza spre rejudecare.
Prin sentința 476 din data de 7 aprilie 2009, Tribunalul Botoșania admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B și Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților, C, -, și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 republicată în MO 563/1999, spor calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 mai 2004 -1 februarie 2007, respectiv până la 1 august 2005 pentru reclamanta, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă.
A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții,.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, text de lege ce a fost abrogat prin art.42 din OUG nr.83/2000.
Cu privire la acest spor, prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Ca urmare, pentru reclamanții, C, -, și ce au ocupat funcțiile de grefieri în cadrul Judecătoriei Dorohoi în perioada 1 mai 2004 - 1 februarie 2007, respectiv până la 1 august 2005 pentru reclamanta s-a apreciat că se justifică acordarea sporului solicitat, spor care nu se cuvine însă și reclamanților,. Aceasta, față de conținutul deciziei instanței supreme, obligatorie pentru judecătorii fondului, conform dispozițiilor art.329 Cod procedură civilă, care a statuat că acest spor se cuvine doar procurorilor judecătorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea 567/2004, act normativ în vigoare la momentul publicării deciziei 21 /2008, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Așadar, în cadrul personalului auxiliar de specialitate nu intră și persoanele ce ocupă funcțiile de agent procedural, aprod și șofer, acestea fiind personal conex astfel cum prevăd dispozițiile art. art. 3 alin. 3 din Lg. 567/2004 raportat la art. 901 din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Reclamanții au susținut că în mod greșit acțiunea le-a fost respinsă, considerând că sunt îndreptățiți să beneficieze de sporul recunoscut celorlalți reclamanți, întrucât și ei fac parte din sistemul judiciar iar Legea nr.50/1996, care reglementa acordarea sporului nu făcea o distincție între personalul auxiliar de specialitate și personalul conex. Noțiunea de personal conex din care ei fac parte a fost introdusă prin Legea nr.17/2006 care a modificat Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
În consecință, consideră că prin hotărârea atacată s-a creat o discriminare între ei și ceilalți lucrători din sistemul justiției în condițiile în care sunt obligați să lucreze în aceleași condiții ca și celelalte categorii de persoane din justiție.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința pentru nelegalitate pentru motivul prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, dreptul la acțiune al reclamanților fiind prescris pentru perioada 1.04.2004 - 26.06.2005, decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție neputând constitui moment al întreruperii termenului de prescripție a dreptului material la acțiune în înțelesul art.16 din Decretul 167/1958.
În consecință, consideră că au fost interpretate eronat dispozițiile ÎCCJ și nu s-a luat în considerare faptul că nu există un temei legal pentru acordarea sporului de 50% începând cu data de 01.02.2007 când a intrat în vigoare legea specială de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, curtea constată că sunt nefondate.
În mod întemeiat instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea reclamanților recurenți, disp. art.47 din Legea nr.50/1996 prevăzând în mod expres categoriile de personal care beneficiază de sporul de 50% și anume magistrații și personalul auxiliar de specialitate., șoferii și agenții procedurali nu se încadrează în aceste categorii socio-profesionale.
Legea nr.567/2004 califică funcțiile de agent procedural și aprod ca fiind conexe personalului auxiliar de specialitate, iar potrivit art.60 alin.4 salarizarea acestei categorii de personal este reglementată de OG nr.8/2007 publicată în Monitorul Oficial nr.72/31.01.2007. Această ordonanță nu prevede pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În cauză nu poate fi vorba de o discriminare între categoria socio-profesională din care fac parte reclamanții recurenți și magistrați și personal auxiliar de specialitate întrucât condițiile în care aceștia își desfășoară activitatea sunt diferite neputându-se afirma că prin munca pe care o desfășoară personalul conex este supus unor riscuri majore ori presiuni psihice de natură a determina necesitatea acordării prin lege a unui astfel de spor. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că orice diferență de tratament nu semnifică în mod automat încălcarea art.14 din Convenție și că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, este necesar ca persoane aflate în situații analoage sau comparabile să beneficieze de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, aceasta să nu-și găsească o justificare obiectivă sau rezonabilă. Ori în cauză nu poate fi vorba de o situație comparabilă sau cu atât mai puțin analoagă între situația personalului conex și celelalte categorii de salariați din sistemul justiției.
Relevantă în acest sens este și decizia nr.318 din 27 mai 2009 a Curții Constituționale care a statuat că "în exercitarea atribuțiilor prev. de art.126 alin.3 din Constituție, are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României. J nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Cât privește recursul Ministerului Justiției prin care se invocă prescripția dreptului la acțiune al reclamanților față de care s-a recunoscut dreptul la acordarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică, se constată că soluția primei instanțe este justă.
Astfel, este real că dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform cărora cererile pentru soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația conflictelor de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, însă aceste prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile art. 166 alin. 2 din Codul muncii, care stabilesc expres că termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau cele derivând din plata salariului dar și cu dispozițiile legislației civile în măsura în care nu sunt incompatibile specificului raporturilor de muncă conform art. 295 din Codul muncii.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția se întrerupe și în cazul în care intervine recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, efectul întreruperii termenului de prescripție constând, conform art. 17 alin. 1 și 2 din același act normativ în ștergerea prescripției începute înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o și începerea unui nou termen de prescripție.
Ori, în cauză au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției, prin diferite acte emise de Ministerul Justiției, respectiv prin Ordinul nr. 903/C din 18.03.2003 al Ministrului Justiției s-a constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială a magistraților, Ministerul Justiției efectuând diferite demersuri la Ministerul Finanțelor Publice pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante, iar prin Ordinul nr. 3/C din 11.01.2005 același pârât a dispus calcularea și centralizarea sumelor datorate magistraților din cadrul organelor autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii (anexele 1-18 la ordin).
Totodată, s-a constatat că prin nr.HG 232/2005, publicată în nr. 273/2005, act normativ cu putere de lege, producând efecte erga omnes, a fost aprobată Strategia de reformă a sistemului judiciar pe anii 2005 - 2007 și Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă pentru perioada specificată, iar prin Cap. VI pct. 3.2 din anexa 2 s-a stabilit măsura plății drepturilor salariale restante și diminuarea discriminărilor salariale pentru personalul din domeniul autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii cu scadența de plată în luna decembrie 2005, măsura preluată și în Angajamentul perfectat cu ocazia încheierii negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, obligația de plată a drepturilor salariale restante și salarizarea adecvată și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar de specialitate constituind o prioritate cuprinsă în planul de acțiune pentru anii 2005-2007.
Totodată, prin decizia nr.21 din 10 martie 2008, ÎCCJ B - Secțiile Unite a constatat neconstituționalitatea normei de abrogare a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 și de aplicabilitate în continuare a măsurii abrogate, așa încât pe durata de timp de la abrogarea nelegală și până la constatarea neconstituționalității normei nelegale nu se poate vorbi de curgerea termenului de prescripție a dreptului la acțiune pentru plata drepturilor salariale restante.
Reclamanții nu au dovedit pasivitate și neglijență în a acționa pentru dobândirea drepturilor lor salariale constând în sporul solicitat, posibilitatea reală de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi având-o după pronunțarea deciziei în interesul legii, date în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996.
Cât privește motivul de recurs referitor la faptul că nu există temei legal pentru acordarea sporului de 50% începând cu data de 1.02.2007 când a intrat în vigoare legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate se constată că reclamanții nu au solicitat sporul după această dată, iar prin hotărârea atacată plata drepturilor a fost limitată până la 01.02.2007.
Față de cele reținute, nefiind date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc. civilă, recursurile formulate vor fi respinse, ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții, și și de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.476 din data de 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 iulie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Pentru judecător - -
aflat la pensie semnează președintele instanței
Red.
Thred.
2 ex.20.07.2009
jud. fond -
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Plăcintă Dochița
