Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 991/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 991
Ședința publică din 7 iulie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier C -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, -cu, toți cu domiciliul ales la Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților B și Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, împotriva sentinței nr. 954 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți, pârâții recurenți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și pârâții intimați Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B și constatând și celelalte recursuri în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 1755/86 din 28.03.2008 reclamanții, -cu, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata diferențelor salariale rezultate din neacordarea majorărilor salariale în cuantum total de 18% (5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007) începând cu luna ianuarie 2008, precum și plata în continuare a acestor drepturi, obligarea pârâtei Curtea de APEL SUCEAVA la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă a fiecărui reclamant, obligarea pârâților la plata actualizată a drepturilor începând cu luna ianuarie 2008 și până la data plății efective și la plata dobânzilor legale conform OG9/2000 și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 Guvernul României a dispus majorarea salariului începând cu data de 1 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurorilor de pe lângă instanțele aferente.
Singurii magistrați care au primit majorările salariale (asemenea tuturor celorlalți judecători ai statului) de la 1 ianuarie 2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale.
Ori prin aceste dispoziții a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale cât și dispozițiile Codului muncii și ale OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Au mai arătat că deși prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pârâții au fost obligați să le achite diferențele salariale rezultate din neacordarea majorărilor salariale de 5%, începând cu 1.01.2007, în raport de luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1.04.2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 1.10.2007, în raport cu luna septembrie 2007, actualizate în raport cu rata inflației, fiind achitate doar drepturile aferente anului 2007, se refuză în mod nejustificat plata acestor drepturi și în continuare începând cu luna ianuarie 2008, odată cu plata celorlalte drepturi achitate lunar, dar și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, art. 1 și 2 din OG137/2000, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâții legal citați nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr.954 din 8 mai 2008 admis în parte acțiunea reclamanților și obligat pârâții să le plătească acestora diferențele salariale rezultate din neacordarea către aceștia a majorărilor salariale în cuantum total de 18% (5% începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006; de 2% începând cu 01.04.2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007) pentru perioada ianuarie - mai 2008, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâta Curtea de APEL SUCEAVA să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din același act normativ, "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
OG 10/2007 în art. 1 prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale) după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
De la aplicarea acestor prevederi au fost excluși așadar celelalte categorii de magistrați, respectiv judecătorii de la judecătorii, tribunale și curți de apel.
Că între magistrații care au beneficiat de majorările salariale conform OG 7/2007 și celelalte categorii de magistrați menționate anterior există o situație comparabilă, rezultă fără putință de tăgadă, din dispozițiile Legii 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și ale Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea 304/2004, "Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
În conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea 304/2004 justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale specializate, instanțe militare, judecătorii.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea 303/2004 "Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor".
Acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației și nicidecum atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte.
Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în mod constant în sensul că și reglementarea diferită dată prin acte normative asupra drepturilor cuvenite acelorași categorii profesionale poate constitui un act de discriminare.
De asemenea, judecătorii și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție au beneficiat de aceleași majorări salariale prin OG27/2006 și cu toate acestea au beneficiat și de majorările prevăzute de OG10/2007.
În consecință s-a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, însă numai pentru perioada ianuarie - mai 2008.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții și pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B și Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Reclamanții și-au menținut în totalitate argumentele din cererea de chemare în judecată susținând că în mod greșit acțiunea le-a fost admisă doar în parte, cu toate că au solicitat și plata în continuare a diferențelor salariale, până la încetarea stării de discriminare.
Această plată se impune întrucât indexarea face parte din salariu care se plătește lunar și din moment ce instanța a reținut existența discriminării, despăgubirile se cuvin până la încetarea stării de discriminare.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod proc. civilă, susținând că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece reclamanții beneficiază de o lege specială de salarizare, neputând beneficia de alte drepturi care nu sunt prevăzute în mod expres de lege, invocând dispozițiile art. 32 din nr.OUG 27/2006. A fost invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, fiind enunțate dispozițiile nr.HG 83/2005, conform căruia Ministerul Justiției este organ de specialitate al administrației publice centrale, care asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei programului de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției, astfel încât nu i se poate reține vreo culpă în adoptarea unor acte normative.
Totodată, a mai susținut că magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anii 2006-2007 iar decizia de a nu se acorda indexări sau majorări în anul 2007, în scopul acoperirii inflației, în raport cu alți salariați, nu reprezintă o situație de discriminare. De asemenea că, în mod greșit s-a dispus ca sumele să fie actualizate în raport de rata inflației.
Ministerul Economiei și Finanțelor Publice Bas usținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, excepție ce trebuia admisă față de dispozițiile art.6 din Legea nr.500/2002.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate, curtea constată următoarele:
Referitor la recursul reclamanților, ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, privind plata și în continuare a drepturilor salariale, se constată că, așa cum rezultă din conținutul acțiunii, instanța a fost investită cu soluționarea unui conflict de muncă privind executarea raportului de muncă, chiar dacă acestea sunt atipice, în lipsa unui contract individual de muncă încheiat între părți, dat fiind prevederile legii speciale privind numirea în funcție. Ori, potrivit principiilor generale ale legislației muncii orice salariat are dreptul la salarizare pentru munca depusă, indiferent de funcția deținută, angajatorul având, la rândul său, obligația să acorde salariaților drepturile ce decurg din lege.
Conform dispozițiilor art. 154 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003 "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat" iar conform prevederilor art. 155 din aceeași reglementare "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, premii și alte adaosuri". Relevante sunt și dispozițiile art. 161 alin. 1 din Codul muncii, conform cărora "salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună", iar potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 2 din Codul muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi de muncă, neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respectiv".
Din moment ce instanța de fond a apreciat că sunt datorate reclamanților sumele reprezentând indexarea drepturilor salariale, pentru atenuarea efectelor inflației, iar dispozițiile legale evocate au prevăzut acordarea procentelor de 5%, 2% și respectiv 11%, începând cu datele prevăzute în mod expres și anume 1.01.2007, 1.04.2007 și 1.10.2007, fără a stabili o limitare în timp, era normal ca efectele acestor majorări salariale să se producă în continuare, astfel, încât reclamanții să beneficieze de o indexare reală și pentru nr.OG 13/2008, privind criteriile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, pentru anul 2008.
În consecință față de prevederile legale enunțate, cum reclamanții au justificat interesul în promovarea acțiunii, indexarea reprezentând o majorare a salariului, care se achită lunar, în temeiul art. 312 alin.2, 3 și art.304 pct. 9 Cod proc. civilă, recursul reclamanților va fi admis cu consecința modificării parțiale a sentinței, în sensul admiterii acțiunii reclamanților astfel cum a fost formulată, prin obligarea reclamanților la plata diferențelor drepturilor salariale astfel cum au fost stabilite și în continuare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 Cod proc. civilă, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși în cauză se invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției în raport de dispozițiile nr.HG 83/2005, se constată că potrivit dispozițiilor art. 4 din hotărârea enunțată în exercitarea funcțiilor și atribuțiilor stabilite de lege, pârâtul avea competența de a elabora proiecte de acte normative care au legătură cu domeniul de activitate al justiției, participând la susținerea proiectelor de legi, analizarea și avizarea din punct de vedere al legalității, a proiectelor de acte normative elaborate de alte ministere sau organe de specialitate ale administrației.
Din expunerea de motive a nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției rezultă că scopul adoptării acestei reglementări a fost acela de a se asigura "salarizarea adecvată și nediscriminatorie a judecătorilor și procurorilor", măsura prevăzută de altfel și prin cap.VI pct. 33 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformare a sistemului judiciar în perioada 2005 - 2007, aprobată prin nr.HG 232/2005, publicată în nr. 273 din 1.04.2005, cu termen de finalizare în luna decembrie 2005, invocându-se și Hotărârea nr. 185 din 22 iunie 2005 prin care s-a constatat existența unei discriminări directe în domeniul salarizării acestei categorii de personal. Așadar scopul esențial acestei reglementări a fost acela de a se înlătura discriminările salariale. Prin art. 35 din nr.OUG 27/2006 s-a prevăzut că drepturile de salarizare ale categoriilor de personal enunțate, judecători, procurori, personal asimilat acestora și magistraților asistenți, vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate conform prevederilor legale. Această măsură a fost necesară pentru atenuarea efectelor inflației în raport de indicele de inflație pentru menținerea unei corelații corespunzătoare între salariul nominal și cel real fiind acordată tuturor categoriilor de salariați din domeniul justiției dar și salariați bugetari în anul 2007 situație ce rezultă din actele normative specificate.
drepturilor salariale ale magistraților și personalului din domeniul justiției nu a fost acordată în cursul anului 2007 acestei categorii de personal, contravenind dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin care s-a stabilit în mod expres că "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", "salarizarea judecătorilor și procurorilor stabilindu-se prin lege specială".
Cum inițiativa adoptării reglementărilor în domeniul salariilor majorate aparține Ministerului Justiției, se constată că în cauză nu se justifică excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin recursul formulat.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 4. pr. civ. se constată că în cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond a analizat acțiunea reclamanților în raport de prevederile art. 1 și 2, dar și art. 21 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată în temeiul Legii nr. 324/2006, precum și a disp. art. 5 și 6 din Codul muncii, care stabilește dreptul la plată egală pentru muncă egală în favoarea salariaților.
Pe fondul cauzei este de reținut faptul că nr.OG 10/2007 a stabilit prin art. 1 majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică, potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale), după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, de la aplicarea acestor prevederi fiind excluși așadar ceilalți magistrați.
Acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației și nicidecum atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte.
Nu pot fi primite apărările pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că eventualele "discriminări" cauzate de legiuitor nu ar face obiectul nr.OG 137/2000, câtă vreme, în speță, prin acordarea diferențiată a majorărilor salariale prevăzute de OG10/2007 se încalcă prevederile art. 5 alin. 1, 3 și 6 din Codul muncii. Aceste reglementări sunt în concordanță și cu prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, dispoziții pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Conform dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, drepturile persoanelor încadrate în muncă sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Totodată, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, dreptul la acordarea indexărilor legale, ca urmare a ratei inflației nu putea fi înlăturat, în cauză având incidență și disp. art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți putând fi restrâns numai prin lege neputând aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
În cauză au fost invocate ca temei legal și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe rasă, sex, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest text se raportează la toate drepturile stabilite prin Convenție, iar în cauză dreptul încălcat este cel care rezultă din art. 1 din Protocolul nr. 1, jurisprudența CEDO stabilind în ceea ce privește noțiunea de bun, că dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă reprezintă un drept patrimonial, în sensul art. 1 din protocolul enunțat.
Totodată, prin art. 1 privind interzicerea generală a discriminării astfel cum a fost reglementat prin Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - protocol ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în 375/2006, "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare, bazată în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație", textul alin. 2 al art. 1 stabilind în mod expres că "nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1".
Vor fi respinse, ca nefondate și susținerile pârâtului Ministerul Justiției că prin nr.OUG 27/2006 s-au acordat magistraților drepturi salariale substanțiale prin acordarea sporului de vechime sau a primei de vacanță, fiind depășită astfel rata inflației, întrucât, așa cum rezultă din expunerea de motive la această reglementare prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit eliminarea discriminărilor în domeniul salarizării magistraților, situație recunoscută și prin nr.HG 232/2005.
Pe de altă parte, acordarea indexărilor salariale a constituit o măsură de protecție socială a muncii, garantată prin Constituție, justificată de necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal, pentru a se atenua efectele inflaționiste, înregistrate în economie, acestea fiind stabilite pentru toate categoriile de salariați, situație confirmată și prin adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. 21/C/31.01.2007 adresată Ministerului Economiei și Finanțelor prin care se califică neacordarea indexărilor magistraților și personalului din justiție ca un tratament diferențiat nejustificat.
Cât privește acordarea sumelor reactualizate, întemeiat cererea reclamanților a fost admisă în vederea recuperării integrale a prejudiciului cauzat prin neplata drepturilor solicitate, fiind de notorietate că sumele de bani datorate se devalorizează continuu, practica judiciară în materie fiind constantă în acest sens.
Față de cele reținute recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, găsindu-se nefondat, va fi respins ca atare în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
În ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, la termenul de astăzi, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității acestuia, excepție ce se constată a fi întemeiată.
Astfel, conform art. 301 Cod procedură civilă coroborat cu art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Sentința civilă recurată a fost comunicată pârâtului la 26.05.2008 (fila 34 dosar nr-), iar recursul a fost declarat la data de 09.06.2008, peste termenul legal de 10 zile socotit de la comunicare.
Conform art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, așa încât, având în vedere situația expusă, recursul declarat de acest pârât va fi respins ca tardiv.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței nr. 954 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților
Admite recursul declarat de reclamanți.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite în totalitate acțiunea.
Obligă pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale în cuantum total de 18% și pentru viitor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.07.2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Jud. fd.:
Tehnored.
Ex. 2/20.07.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Plăcintă Dochița, Dumitraș Daniela
