Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 992/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 992
Ședința publică din 7 iulie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier C -
La ordine, judecarea recursului declarat de reclamanții, -, -, a, escu, -, G, -, G, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava, b-dul - cel M, nr. 62, jud. S, împotriva sentinței nr. 476 din 10 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți, reclamantul intimat și reprezentanții pârâților intimați Ministerul Justiției și Libertăților B, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - Secția civilă și înregistrată la data de 5.02.2008, reclamanții, -, -, a, escu, -, G, -, G, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava, solicitând citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în calitate de parte procesuală și au cerut instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea în solidar a pârâților la calcularea și plata în favoarea fiecărui reclamant, pentru perioada efectiv lucrata, a despăgubirilor reprezentând echivalentul sporului de vechime neacordat în mod discriminatoriu începând cu 1 noiembrie 2000 și până la 30 septembrie 2003, spor calculat în funcție de indemnizația lunară de încadrare, raportat la vechimea în muncă a fiecărui reclamant, obligarea în solidar a pârâților la calcularea și plata în favoarea fiecărui reclamant a sumelor reprezentând actualizarea în funcție de rata inflației a despăgubirilor mai sus menționate, începând cu data scadenței lunare a fiecărei sume și până la data plății efective și obligarea în solidar a pârâților la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că porul de vechime a fost acordat tuturor magistraților, asistenților judiciari și personalului auxiliar din cadrul autorității judecătorești în temeiul dispozițiilor Legii 50/1996. Ulterior datei de 1 octombrie 2000 acest spor nu a mai fost acordat magistraților si asistenților judiciari ce-și desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, dar, în mod discriminatoriu de acest drept au beneficiat doar judecătorii instanței supreme, magistrații asistenți și personalul auxiliar de la toate instanțele și parchetele cărora le-au rămas incidente prevederile art. 10 din Legea 56/1996, și respectiv art. 33, alin. 1 și 2 din Legea 50/96.
Au arătat reclamanții că au mai introdus acțiuni similare pentru perioade ulterioare lunii octombrie 2003 și care au fost câștigate prin decizii irevocabile ale Curții de APEL SUCEAVA.
Referitor la prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune, reclamanții au precizat că în conformitate cu art. 83 alin. 1, lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de munca constă în plata unor drepturi salariale neacordate și au mai arătat că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive. Dar potrivit art. 295, alin 1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însa cu celelalte dispoziții din legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca și cu alte dispoziții ale legislației civile, cu referire la art. 16 alin 1 din Decretul nr. 167/1959, în care se arată că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția.
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art. 17 alin, 1 și 2 din actul normativ indicat, în ștergerea prescripției anterioare si începerea unui nou termen de prescripție.
Cronologic actele și acțiunile care au dus la întreruperea prescripției sunt următoarele:
Prin Ordinul nr. 903/C din 28 martie 2003 al Ministerului Justiției s-a constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natura salarială ale magistraților și în acest sens s-au făcut demersuri repetate de la Ministerul d e Justiție la Ministerul Finanțelor Publice in vederea obținerii fondurilor necesare cu acest titlu.
Prin Ordinul nr. 3/C din 11 ianuarie 2005, Ministerul Justiției și-a asumat obligația achitării drepturilor salariale și a centralizat sumele datorate personalului din organele autorității judecătorești, conform anexelor nr. 1-10 ale Ordinului până la data de 14 ianuarie 2005.
La art. III din acest Ordin se precizează că pentru magistrații și personalul din cadrul organelor judecătorești care nu dețin titluri executorii, calculul drepturilor salariale se va realiza conform anexelor nr. 11-18 ale prezentului ordin.
La inițiativa Ministerului Justiției a fost inclusă în Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar și în Planul de Acțiune aprobate prin nr.HG 232/2005, măsura vizând plata drepturilor salariale restante, inclusiv pentru personalul care nu are hotărâri judecătorești.
Asemenea acte de recunoaștere sunt și plata neechivocă a drepturilor bănești ce reprezintă sporul de vechime în munca, precum și Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. XXXVI din 7 mai 2007.
Fața de cele mai sus arătate reclamanții au arătat ca ultimul termen de prescripție în cauză a început să curgă de la data publicării in Monitorul Oficial al Deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A arătat că, prin Decizia nr. XXXVI/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a impus autorităților care nu au acordat judecătorilor, procurorilor și celorlalți magistrați sporul de vechime în muncă, obligarea la plata acestor drepturi în mod actualizat, însă nu ca despăgubiri echivalente acestui spor, ci cu titlu de drepturi salariale.
Având în vedere faptul că, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă "- Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instanța trebuie să ia în considerare ceea ce a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție și să analizeze problema prescripției dreptului material la acțiune în baza dispozițiilor art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în conformitate cu care "În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită."
Având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut acordarea unor drepturi salariale reprezentând sporul de vechime în muncă, fiind vorba așadar de prestații periodice cu caracter succesiv, pretențiile reclamanților trebuie examinate și admise numai pentru perioada de 3 ani - durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii.
Referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, a apreciat că susținerile reclamanților în sensul că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este constitutivă de drepturi, iar dreptul material la acțiune se naște de la data pronunțării acesteia sunt eronate.
Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii nu este constitutivă de drepturi, ci prin intermediul acesteia se dă dezlegare unor probleme de drept controversate, cu caracter obligatoriu pentru instanțe de la data pronunțării, în vederea asigurării unei practici judiciare unitare.
A mai învederat că momentul de început al curgerii termenului de prescripție este stabilit de lege, respectiv de Decretul nr. 167/1956 ce reglementează în acest sens o regulă generală și mai multe reguli speciale, începutul prescripției extinctive fiind, cum se arată în literatura de specialitate, "o chestiune de ordine publică" ( - Prescripția extinctivă).
A mai opinat că stabilirea momentului de început al curgerii termenului de prescripție, presupune luarea în considerare a dispozițiilor art. 8 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea"; concret, termenul de prescripție a început să curgă, distinct pentru fiecare prestație, din momentul plății lunare a indemnizației de încadrare brute.
Referitor la susținerile reclamanților privind întreruperea termenului de prescripție ca urmare a recunoașterii dreptului de către Ministerul Justiției prin Hotărârea Guvernului 232/30.03.2005, prin Ordinele nr. 903/C/28.03.2003 și nr. 3/C din 11.01.2005, consideră că acestea nu sunt justificate pentru următoarele considerente:
Prin Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar, cap VI "Administrarea economico-financiară a instanțelor și parchetelor", pct. 3, astfel cum a fost aprobat prin nr.HG 232/2005, s-au stabilit mai multe obiective:
3.1. Plata sumelor datorate magistraților și personalului auxiliar de specialitate în baza titlurilor executorii existente la data de 1 martie 2005
3.2. Plata sumelor datorate ca drepturi salariate magistraților și personalului auxiliar de specialitate, pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000 - 2004.
3.3. Eliminarea discriminării cauzate de acordarea sporului salarial de 40% pentru anumite categorii de magistrați.
În ceea ce privește o eventuală întrerupere a termenului de prescripție, a arătat că legea are în vedere situația în care în baza unei recunoașteri voluntare și neîndoielnice, cel în folosul căruia curge prescripția renunță la beneficiul termenului scurs până la data recunoașterii.
Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului (a unuia anume) a cărui acțiune se prescrie.
Or, punctul 3.2. nu a avut în vedere expres drepturile salariale solicitate de reclamanți prin prezenta acțiune, deoarece nu există nici o bază legală în acest sens.
În aceste condiții, nu se poate afirma că a avut loc o recunoaștere neîndoielnică și retroactivă a drepturilor reclamanților la sporul de vechime.
În privința celorlalte demersuri efectuate de Ministerul Justiției, a învederat că acestea au avut ca scop alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat pentru executarea titlurilor existente în favoarea personalului din sistem pronunțate de instanțe în litigiile de muncă, care au ca obiect, printre altele și acordarea sporului de vechime în muncă, având în vedere faptul că în dreptul muncii hotărârile definitive sunt executorii de drept iar art. 277 din Codul muncii prevede sancțiuni penale în cazul neexecutării titlurilor executorii.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât decizia nr. XXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu face referire la categoria profesională a asistenților judiciari.
A susținut pârâtul că art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 nu instituie dreptul asistenților judiciari la sporul de vechime în muncă pentru întreaga perioadă solicitată prin acțiune întrucât nu este o dispoziție complementară OUG nr. 177/2002, ci contrară acestui act normativ, intenția legiuitorului fiind aceea de a reglementa exhaustiv prin OUG nr. 177/2002 drepturile salariale ale asistenților judiciari și de a abroga orice altă dispoziție legală incidentă în materie.
La prima zi de înfățișare, instanța a constatat că s-a depus de către reclamanții și o cerere prin care arată că înțeleg să renunțe la judecarea cererii lor ( 54 dosar).
Ca urmare, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea la judecată a acestor reclamanți.
Prin sentința nr. 476 din 10.03.2007 a Tribunalului Suceava - Secția civilă, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, a, escu, -, G, -, G,împotriva pârâțilorTribunalul Suceava, Ministerul Justițieși în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,ca prescrisă.
Împotriva sus-menționatei sentințe civile, reclamanții au declarat recurs.
În motivarea acestei căi de atac, recurenții au arătat că, în primul rând, actele normative indicate de ei constituie o recunoaștere a dreptului de a beneficia de sporul de vechime, recunoaștere făcută de cel în persoana căruia curge prescripția, respectiv Ministerul Justiției.
Astfel, prin Ordinul nr.903/C/28 martie 2003 al Ministrului Justiției s-a constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială a magistraților.
Ulterior, Ministerul Justiției a emis Ordinul 3/ / 1.01.2005 în vederea stabilirii sumelor necesare achitării drepturilor de personal, iar pentru magistrații care nu dețineau titluri executorii, s-a prevăzut în art. III al ordinului că realizarea calculului urma să se facă conform anexelor 11-18.
La inițiativa Ministerului d e Justiție a fost inclusă în Strategia de reformă a sistemului judiciar și în Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 aprobată prin HG 232/30.03.2005, măsura vizând plata drepturilor salariale restante, inclusiv pentru personalul care nu are hotărâri judecătorești.
Consideră că sintagmele: "drepturile de personal,; "probleme de natură salarială"; "drepturile salariale restante" conținute de actele normative susmenționate nu vizează doar o recunoaștere generică a existenței unor probleme în domeniul salarizării ci, dimpotrivă, recunosc dreptul personalului din justiție la o salarizare corespunzătoare, care include pe lângă indemnizația de încadrare lunară și sporurile aferente, inclusiv sporul de vechime în muncă.
În al doilea rând, pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator este necesar că, pentru titularul dreptului la acțiune, să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului respectiv.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație, prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real. În condițiile în care art. 33 alin. 3 din Legea 50/1996 dispunea că prevederile ce reglementează plata sporului de vechime nu ni se aplică și noua reclamanților, astfel nu ne poate fi imputată reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii prin care s-a stabilit că întreg personalul din cadrul sistemului judiciar beneficiază și de sporul pentru vechime în muncă, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Examinând recursul de față, curtea, cu argumentarea acestei căi de atac, pe care și-o însușește, fără a mai fi necesară reluarea argumentării, îl constată întemeiat, urmând a fi admis.
Pe cale de consecință, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va modifica parțial sentința recurată, în sensul că va admite acțiunea reclamanților, cu excepția reclamantului.
Va obliga Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă datorat pentru perioada 1.11.2000 - 30.09.2003, actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Se va menține dispoziția de respingere a acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, -, -, a, escu, -, G, -, G,toți cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava, b-dul - cel M, nr. 62, jud. S, împotriva sentinței nr. 476 din 10 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Modifică parțial sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamanților cu excepția reclamantului.
Obligă Pârâtul Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă datorat pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 30 septembrie 2003 actualizată funcție de indicele de inflație la data plății.
Menține dispoziția de respingere a acțiunii reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 7 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:.;
13.07.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Plăcintă Dochița, Biciușcă Ovidiu
