Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 980/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 980
Ședința publică din 07 iulie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier C -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în B, sector 5,-, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, cu sediul în B, str. - -, jud. B și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.649 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamanții intimați, -, -, R, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr-, reclamanții, -, -, R, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 -31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006-31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006- 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007- 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007- 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială utilizată la calculul salariilor pentru perioadele de mai sus.
Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
În fapt, reclamanții au arătat că în perioada 1.01.2005 - 31.12.2007 au avut calitatea de judecători la Judecătoria Botoșani, iar stabilirea salariilor personalului din justiție pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică a fost prevăzută prin acte normative cât și recunoscută (în privința personalului din cadrul parchetelor) prin sentințele nr. 500/2002 nr. 4/2003 ale Tribunalului Botoșani, irevocabile.
De asemenea, pretențiile deduse judecății au fost recunoscute pentru perioade anterioare celei arătate în acțiune prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentința nr. 500/2002 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin decizia nr. 1332 /2003 a Curții de Apel Iași și sentința nr. 4/2003 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin decizia nr. 1267/R/2003 a Curții de Apel Galați.
Totodată, au precizat că atât dispozițiile art. 1 alin.1 din OG 134/1999 cât și cele ale art. 11din OG nr. 83/2000 și art. 2 alin.1 din OUG nr. 177 /2002 au stabilit în mod expres că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă".
În schimb, prin OUG nr. 27/2006, intrată în vigoare la 1 aprilie 2006 s-a prevăzut stabilirea indemnizației " pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă ", iar anexa 1 stabilit valoarea de referință sectorială ca fiind de 257 lei.
Procedându-se astfel, au fost încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Aceasta întrucât potrivit OG nr. 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era de 312,3 lei la 1 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilită pentru magistrați.
Drept urmare, prin OUG nr. 27/2006 a fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin.4 din Constituție, care include și componenta salarizării.
În mod similar OUG nr. 27/2006, s-a procedat și prin OG nr. 8/2007, întrucât s-a stabilit valoarea de referință sectorială la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG nr. 10/2007.
Reclamanții au susținut că prevederile OUG nr. 27/2006 și ale OG nr. 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică în vigoare la data apariției ordonanțelor, conform cărora " drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral, întrucât s-ar încălca și teoria dreptului câștigat, rezultată din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Totodată, s-a apreciat că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine și spiritului OG nr. 137/2000, respectiv a art. 1 alin. 2, privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Cât despre actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, acestea au fost indicate de reclamanți ca fiind OUG nr. 123/2003,OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată
A arătat că, începând cu intrarea în vigoare a Lg.347/2003, care a modificat art. 2 din OUG 177/2002, nu ar mai exista temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
În plus, prin actele normative ulterioare, respectiv OG 23/2005, OUG 27/2006 și OG 8/2007, salariile personalului din autoritatea judecătorească nu au fost diminuate față de cele avute până la intrarea în vigoare a Legii 347/2003, ci au fost majorate prin creșterile salariale prevăzute. De asemenea, este de observat că pe când persoanele care ocupă funcții publice alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive nu beneficiază decât de o indemnizație fixă în care nu se includ premii sau sporuri, magistraților și personalului auxiliar din instanțe li se acordă atât premii cât și diferite sporuri.
Totodată, pârâtul Ministerul Justiției a apreciat că în speță nu poate fi vorba de existența vreunei discriminări întrucât reclamanții fac parte dintr-o categorie profesională diferită, iar actele normative ce reglementează salarizarea acestora sunt diferite de cele care au în vedere funcțiile de demnitate publică din cadrul celorlalte două autorități ale statului.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că această instituție nu poate fi citată în calitate de pârât, ci de expert în domeniul nediscriminării, conform competențelor ce i-au fost acordate prin OG nr. 137/2000.
Și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive susținând că, fiind vorba despre plata unor drepturi salariale, această obligație revine angajatorului, respectiv Tribunalului Botoșani și Ministerului Justiției.
Prin sentința nr.649 din 22 aprilie 2008, Tribunalul Botoșania respins excepția lipsei calității procesuale invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a admis-o pe cea invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, respingând ca inadmisibilă acțiunea față de acest pârât; a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta; admis acțiunea reclamanților, -, -, R, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Economiei si Finanțelor B, astfel cum a fost formulată; a admis în parte acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Economiei si Finanțelor B, în limita perioadelor efectiv lucrate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate și, respectiv, de personal conex. În perioada indicată în acțiune contractul de muncă a patru dintre reclamante a fost suspendat, în perioadele arătate în adresa -, iar trei dintre reclamanți au îndeplinit funcții de personal conex doar începând cu 1.01.2007.
Deoarece contractele de muncă ale celor patru reclamante -, și, au fost suspendate în perioadele indicate, iar anterior datei de 1.01.2007, și au fost personal contractul salarizat în baza OG 24/2000, pentru primele patru reclamante drepturile salariale trebuie acordate doar pentru perioadele efectiv lucrate, iar pentru ceilalți trei reclamanți doar pentru perioada ulterioară datei de 1.01.2007.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării Baf ost chemat în proces în calitatea sa de expert în domeniul discriminării, în conformitate cu dispozițiile art.27 alin.3 și art.19 din OG nr.137/2000.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesual pasivă în cauză, deoarece potrivit Legii nr.500/2002, a G nr.208/2005 și a G nr.386/2007, coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum sunt pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar s-au stabilit pe baza următoarelor elemente:
-valoarea de referință universală;
-indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
-valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință sectorială a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință sectorială sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Reclamanților, ca și magistraților, li s-au stabilit drepturile de natură salarială pe baza aceleiași valori de referință sectorială până la momentul soluționării acțiunii, aspect relevat de dispozițiile Legii 50/1996 și ale OG 8/2007, respectiv ale OUG 177/2002 și OUG 27/2006. Este fără putință de tăgadă că voința legiuitorului a fost ca în perioada analizată pentru personalul din domeniul justiției indemnizațiile, respectiv salariile de bază, trebuiau să se stabilească în raport cu aceeași valoare de referință sectorială, astfel că susținerile Ministerului Justiției, privind separarea drepturilor salariale ale personalului auxiliar de specialitate și respectiv personalului conex din cadrul instanțelor de cele ale magistraților nu pot fi primite.
Sunt relevante în acest sens și motivele arătate în Decizia 36 din 07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul tratamentului egal al celor două categorii, respectiv " interpretarea sistematică a art. 31 (33) din Legea nr. 50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați, iar nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate.
Dispozițiile privind valoarea de referință sectorială din actele normative enunțate mai sus trebuie să fie interpretate în sensul că, atât personalul auxiliar de specialitate cât și magistrații au dreptul la stabilirea aceleiași valori de referință sectorială, pe baza căreia să se determine ulterior drepturile salariale. Această concluzie duce la consecința logică a luării în considerare a OUG 134/1999 pentru tot personalul din sistemul justiției și, implicit, a aplicării prevederilor legale privind majorarea sau indexarea drepturilor salariale ale acestui personal în raport cu legile bugetare ce stabilesc indexarea salariilor pentru personalul din administrația publică centrală și locală, respectiv pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite.
La momentul soluționării cauzei prevederile art. 1 din OUG 134/1999 sunt în vigoare.
Astfel, prin OUG 177/2002 s-a arătat că orice prevederi contrare acestui act normativ se consideră abrogate (art. 50 alin.2), dar la momentul la care a fost publicată ordonanța în Monitorul Oficial, dispozițiile art. 1 din OUG 134/1999 nu puteau fi considerate contrare atâta timp cât prin art. 2 din OUG 177/2002 s-a arătat că valoarea de referință sectorială pe baza căreia se stabilesc indemnizațiile magistraților este egală cu valoarea de referință sectorială pe baza căreia se stabilesc indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite, adică exact aceleiași prevederi din art. 1 OUG 134/1999.
Legea 347/2003 a modificat dispozițiile acestui articol, arătând că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexă, dar acest act normativ nu a prevăzut în mod expres că se abrogă art. 1 din OUG 134/1999.
În plus prin această lege nu s-au reglementat drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și nici nu a fost modificată valoarea de referință sectorială arătată de OUG 177/2002, astfel că aceasta era chiar cea pe baza căreia se stabileau indemnizațiile și pentru persoanele ce ocupau funcții de demnitate publică alese sau numite de 1.833.754 lei vechi.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanții legali.
În dezvoltarea motivelor, Ministerul Justiției și Libertăților a invocat dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, arătând că instanța de fond a ignorat dispozițiile legale speciale aplicabile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești din 01.2005, faptul că dispozițiile OUG nr.134/1999 nu mai sunt aplicabile acestor salariați încă din ianuarie 2003, încât a legiferat un drept salarial neprevăzut de legislația specifică.
La rândul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bac riticat sentința pentru soluția dată excepției lipsei calității sale procesuale, reiterând argumentele de la prima instanță.
Criticile se încadrează în motivul de nelegalitate prev. de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma acestor critici, în limitele prevăzute de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În temeiul art.2 din OUG nr.177/2002 indemnizațiile magistraților au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Prin Legea nr. 347/2003, de aprobare a acestei ordonanțe, art. 2 fost modificat, în sensul că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la ordonanță". Aceeași reglementare se regăsește și în art. 3 din nr.OUG 27/2006, care face referire la valoarea de referință sectorială și la coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ce constituie parte integrantă din actul normativ.
Prin dispozițiile art. 50 din nr.OUG 177/2002 au fost abrogate dispozițiile art. 11și cele referitoare la salarizare și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, din Legea nr. 50/1996, iar prin nr.OUG 27/2006 au fost abrogate din nr.OUG 177/2002 prevederile referitoare la salarizarea magistraților din Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așadar, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, de aprobare și modificare a nr.OUG 177/2002 nu mai există temei legal pentru stabilirea indemnizațiilor personalului din justiție pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică din cadrul autorităților legislativă și executivă.
De altfel, prin dispozițiile art. 15 din nr.OUG 24/2000 au fost abrogate dispozițiile art. 5 din Legea nr. 154/1998, astfel că din anul 2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, în cadrul celor două autorități vizate beneficiază de o indemnizație fixă.
Prin Legea nr. 303/2004 s-a prevăzut că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc prin lege specială, acest lucru fiind înfăptuit prin actul normativ citat în precedent.
În ce privește constatarea discriminării, Curtea, în raport și de considerentele expuse, urmează a avea în vedere decizia nr. 819/2008 a Curții Constituționale, general obligatorie, potrivit căreia prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de leghe, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Așa fiind, Curtea, constatând întemeiate criticile formulate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, urmează a admite recursul declarat de acesta și a modifica sentința atacată, în sensul respingerii cererii reclamanților.
În raport de soluția dată fondului pricinii, favorabilă celorlalți pârâți, va fi admis și recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, cu sediul în B, str. - -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 649 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 iulie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
3 ex.10.07.2009
Jud fond
-
Asistenți judiciari
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Plăcintă Dochița
