Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 960/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 960
Ședința publică din 7 iulie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier C -
La ordine, judecarea recursul declarat de reclamanta - ART SRL B, cu sediul în B,-, cam. 1, sector 1, împotriva sentinței nr. 496 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul reclamantei recurente și pârâtul intimat -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr- la data de 15.01.2009, reclamanta - ART SRL Bas olicitat obligarea pârâtului - la plata sumei de 8956,77 lei reprezentând prejudiciul produs societății în perioada 5.05.2008 - 1.10.2008, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că daunele respective au fost produse de către pârât în perioada 5 mai 2008 - 1 octombrie 2008, acesta lucrând în funcția de prelucrător topitură sticlă la țeavă, în secția sticlă - atelier fasonare - și nu și-ar fi îndeplinit normele de muncă prevăzute.
În drept au fost invocate dispozițiile art.270 și următoarele din Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că cererea ar fi fost formulată ca o ripostă a societății la acțiunile în justiție ale salariaților, prin care au cerut obligarea la plata salariilor restante și a indemnizației pentru concediul de odihnă.
În privința normelor de muncă a susținut că nu a cunoscut niciodată cu exactitate care au fost acestea, deoarece erau modificate zilnic și în mod arbitrar.
A mai menționat că într-o perioadă de două luni societatea și-a schimbat denumirea de trei ori, fiind anunțat că are alte contracte de muncă, la un moment dat nemaiștiind la ce societate lucrează, această situație permițând tergiversarea plății salariilor.
La termenul din 14 aprilie 2009, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței sale teritoriale.
Prin sentința nr.496 din 14 aprilie 2009, Tribunalul Botoșania admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
La soluționarea excepției, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.284 Codul muncii potrivit cărora cererile referitoare la litigiile de muncă "se adresează instanței competente în a cărei circumscripție, reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."
Prin urmare, acest text de lege instituie în materia conflictelor de muncă o competență teritorială absolută, determinată de domiciliul/sediul reclamantului.
Or, în speță, sediul reclamantei este în B, astfel încât având în vedere caracterul imperativ al art.284 Codul muncii, competența de soluționare aparține Tribunalului București.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - ART SRL B, prin reprezentant legal -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că obiectul acțiunii îl reprezintă perioada 1 mai 2008 - 1 octombrie 2008, iar majoritatea prejudiciului s-a produs în perioada în care sediul societății era la
Mai mult, chiar dacă sediul societății este în municipiul B, aceasta are și punct de lucru în municipiul D, locul unde s-a produs prejudiciul.
Prin prisma acestor aspecte, apreciază recurenta că Tribunalul Botoșani este instanța competentă să judece această cauză.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Examinând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este nefondat.
Art. 284 al. 2 din Codul muncii stabilește că cererile în materia conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Exprimarea legiuitorului referitoare la stabilirea competenței tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul reclamantul nu lasă loc nici unei interpretări sub aspectul unei posibile competențe alternative a tribunalului în această materie a conflictelor de muncă.
Necompetența teritorială, dacă nu a fost ridicată de părți, trebuie să fie pusă în discuție de către instanță, respectiv din oficiu.
Această excepție trebuia ridicată și pusă în discuția părților de către instanța de judecată întrucât nesocotirea normelor de competență atrage nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate.
Așa cum rezultă din cererea introductivă de prima instanță și din cererea de recurs, sediul societății reclamante este în mun. B,-, cam. 1, sector 1.
Nu are importanță unde s-a produs prejudiciul și nici sediile punctelor de lucru ale societății.
Relevanța absolută în cauză, sub aspectul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cererii, o are sediul societății reclamante.
Or, acest sediu este în mun. B, astfel încât competența de soluționare aparține Tribunalului București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 din Codul d e procedură civilă și art. 284 al. 2 Codul muncii, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - ART SRL, cu sediul în mun. B,-, cam. 1, sector 1, împotriva sentinței nr. 496 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fd.:
Tehnored.
Ex. 2/14.07.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Plăcintă Dochița
