Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 983/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - Drepturi salariale -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 983

Ședința publică din 07 iulie 2009

PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai

JUDECĂTOR 2: Maierean Ana

JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița

Grefier C -

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții, G, -, G și de intervenienții în nume propriu (), (), G, -, -, G, G, HG, G, -, -, I, - în calitate de moștenitoare legală a numitului G, și toți cu domiciliul ales la Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în mun. B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr.594 din data de 03 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.

La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru reclamanții și intervenienții recurenți, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției și Libertăților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.

Avocat, pentru recurenți, depunând la dosarul cauzei motivele de recurs, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor, învederând instanței faptul că actul normativ prin care s-a acordat acest spor, respectiv art.47 din Legea nr.50/1996, nu a fost legal abrogat, acesta producând efecte și în continuare. Totodată, a mai arătat că în decizia nr.XXI din 10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, se prevede acordarea sporului de 50% și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, dezlegarea dată acestei probleme de drept fiind obligatorie pentru instanțe. Fără cheltuieli de judecată.

Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare cu privire la recursurile declarate în cauză.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului București la data de 25.09.2007 reclamanții, G, -, G au chemat în judecată pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar stabilit prin art. 57 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflație, începând cu luna septembrie 2004 și în continuare și obligarea pârâtei de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar.

Acest text a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.

Cum Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, au fost încălcate prevederile art. 114 din Constituția României, în vigoare la acea dată.

La data stabilirii acestui drept, prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință, care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar acestea nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc.

În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996.

Prin întâmpinare, pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 2004 - 2007 și în continuare reprezentând o adăugare la lege. Ulterior, pârâta a învederat instanței că în materie Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite a pronunțat decizia nr. 21 din 10 martie 2008.

În cauză au formulat cereri de intervenție numiții (), (), G, -, -, G, G, HG, G, -, -, I, - în calitate de moștenitoare legală a numitului G, și solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții, cu aceiași motivare.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dosarul nr-, judecata cauzei a fost strămutată la Tribunalul Suceava.

Învestit astfel, Tribunalul Suceava prin sentința nr.594 din 03 aprilie 2008 admis în parte acțiunea, obligând pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților și intervenienților sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru intervalul septembrie 2004 - 3 aprilie 2008, actualizat în funcție de indicele de inflație de la data plății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 47 din Legea 50/1996 republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".

Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres. Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Pe de alta parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun in sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeana a drepturilor omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50 din 1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeana a drepturilor omului, doar pentru o cauza de utilitate publică.

Din cuprinsul OG83/2000, prin care s-a abrogat art. 47 din Legea 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publica a lipsirii magistraților si personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc si suprasolicitare. Mai mult, in perioada respectiva drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel ca abrogarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica apare cu atât mai mult lipsita de utilitate publica.

Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor in care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.

Instanța a apreciat că nu poate fi primită cererea reclamanților de acordare a dreptului solicitat și pe viitor, întrucât interesul în promovarea acesteia nu este născut și actual.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții și intervenienții, criticând-o sub aspectul acordării drepturilor solicitate până la data pronunțării, nu și în continuare.

Printr-un memoriu separat, depus la Tribunalul Suceava la data de 25 iunie 2008, recurentul intervenient a criticat respingerea cererii sale de obligare a pârâtei la eliberarea unei adeverințe necesară la Casa de Pensii a Sectorului nr.6 al municipiului B, pentru recalcularea pensiei de serviciu de care beneficiază.

În raport de data comunicării sentinței la domiciliul ales, 16 aprilie 2008, (dovadă fila 489 dosar de fond), memoriul depus de intervenient, cuprinzând un motiv distinct de recurs, se situează înafara termenului prev. de ar.301 și 303 Cod procedură civilă.

De altfel, în cererea de intervenție, formulată în cauză la data de 27 septembrie 2007 (fila 10 dosar fond), nu se regăsește vreo solicitare a recurentului privind eliberarea de către pârâtă a adeverinței necesare la Casa de pensii, cum nici în dispozitivul sentinței atacate nu apare nici o mențiune în acest sens, ceea ce conduce la concluzia că intervenientul s-a aflat în eroare cu privire la obiectul dosarului cauzei.

Examinând sentința atacată prin prisma motivului invocat în termen legal de reclamanți și intervenienți, care, în drept, se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată întemeiat recursul.

Astfel, prin considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că pretențiile recurenților reprezintă drepturi salariale reglementate printr-o dispoziție legală în vigoare, interesul în promovarea acțiunii fiind născut și actual, justificat de neplata acestora de către pârâtă.

Or, câtă vreme s-a recunoscut existența dreptului, interesul realizării acestuia subzistă și pentru viitor, neputându-se aprecia, din aceleași rațiuni, că nu ar fi născut sau actual.

În acest sens s-au pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21/2008, dată în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform dispozițiilor art.329 Cod procedură civilă, cât și majoritatea instanțelor din țară.

Existența unor divergențe de jurisprudență în cadrul autorităților judiciare ale statului este contrară principiului securității juridice, reprezentând o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 din CEDO.

Așa fiind, Curtea, văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă,

Pentru aceste considerente,

În numele Legii,

DECIDE

Admite recursurile declarate de reclamanții, G, -, Gși de intervenienții în nume propriu(), (), G, -, -, G, G, HG, G, -, -, I, - în calitate de moștenitoare legală a numitului G, șitoți cu domiciliul ales la Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în mun. B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr.594 din data de 03 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.

Modifică în parte sentința nr. 594/3.04.2008 a Tribunalului Suceava, în sensul că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar reprezentând indemnizația de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine reclamanților și intervenienților pentru perioada septembrie 2004 - 3.04.2008 și în continuare, sumele urmând a fi actualizate în funcție de indicele de inflație de la data plății efective.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 07 iulie 2009.

Președinte Judecători Grefier

Red.

Thred.

3 ex.10.07.2009

Jud fond

Asistenți judiciari

Președinte:Gheorghiu Neculai
Judecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Plăcintă Dochița

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 983/2009. Curtea de Apel Suceava