Drepturi salariale (banesti). Decizia 1008/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1008/
Ședința publică din 03 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții H, cu sediul în M C,-, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și de Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței civile nr.230 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de taxă judiciară de timbru, s-a mai constatat că prin încheierea nr.155/C/R dată în cameră de consiliu, din data de azi, 3 iunie 2008, s-a admis declarația de abținere formulată de magistratul.
Față de actele și lucrările dosarului s-a constatat că recursul este în stare de judecată, ca atare s-a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.230 din 14 februarie 2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H; a admis acțiunea reclamanților, și, formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor și H; a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea reclamanților a sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, după cum urmează: - 6.429 lei pentru perioada decembrie 2004 - decembrie 2007, - 5.364 lei pentru perioada iulie 2005 - decembrie 2007și - 3.233 lei pentru perioada februarie 2007 - decembrie 2007; a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea reclamanților a sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu 01.01.2008, precum și pentru viitor cu actualizarea sumelor cu rata inflației calculată până la data plății efective; a obligat pârâtul Tribunalul Harghita să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților drepturile acordate prin hotărâre iar Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de către reclamanți.
Pentru a pronunța astfel, cu referire la excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor tribunalul a reținut că acest pârât răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite. Calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin disp.art.1 din OG 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Instanța a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, stabilind că acesta constă în plata unor drepturi de natură salarială,că textele legale care prevăd drepturile pretinse nu au fost legal abrogate, că dispozițiile legale prevăd obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a asigura resursele bugetare necesare efectuării plăților de către instituțiile publice a sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fond, s-a stabilit că obligația de plată a sumelor solicitate de reclamanți a fost înscrisă în art. 47 din Legea nr. 50/1996, că toate elementele avute în vedere la adoptarea acestui act normativ se mențin și în prezent, că dispozițiile art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, nu produc efecte juridice, fiind contrară prevederilor art. 41 alin. 2, art. 16 raportat la art. 15 alin. 1 și art. 53 din Constituție, raportate la Protocolul nr. 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța a reținut și faptul că prin "abrogarea" textului indicat, reclamanților le-au fost încălcate drepturile referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, dreptul la tratament egal (dat fiind faptul că sporul amintit a fost menținut în cazul altor categorii profesionale). Afirmativa abrogare ar încălca și prevederile Directivei 2000(EC)78 privind tratamentul egal al forței de muncă, publicat în Comunității Europene nr. 303 din 2 decembrie 2000.
S-a apreciat că sporul de 50% prevăzut de Legea nr. 50/1996 face parte din prevederile unei legi organice iar abrogarea acestuia prin ordonanță de guvern este inadmisibilă, situație în care dispozițiile OG nr. 83/2000, nu produc efecte juridice. În sprijinul acestei interpretări, instanța a invocat prevederi legale, practica Instanței Supreme și a Curții Constituționale, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția privind discriminarea în domeniul forței de muncă.
Ineficiența dispozițiilor cuprinse în OG 83/2000, a reținut instanța de fond, rezultă și din faptul că prin art.1 lit.Q pct.1 din Legea 125/2000, guvernul a fost abilitat să aducă modificări sau completări la Legea 50/1996 și nu să opereze abrogări în textul acestei legi. În situațiile în care legiuitorul a abilitat guvernul în sensul abrogării unor dispoziții legale a prevăzut acest lucru expres în legea amintită.
Instanța a înlăturat apărările pârâților în sensul în care deciziile pronunțate de Curtea Constituțională nu pot fi impuse în prezenta cauză, reținându-se și împrejurarea că potrivit disp.art.29 alin.1 din Legea 47/1992 instanța constituțională poate să efectueze controlul de constituționalitate doar asupra textelor legale în vigoare, ori, în prezent dispozițiile OG nr.83/2000 și ale Legii 334/2001 sunt în prezent abrogate.
Nu în ultimul rând s-a mai arătat că ICCJ soluționând aspectele de practică neunitară a pronunțat la data de 10 martie 2008 Decizia nr.21, decizie prin care s-a statuat cu forța obligatorie prev. de art.329 alin.3 pr.civ. asupra dreptului magistraților privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP H, formulând recurs împotriva aceleiași sentințe, a solicitat casarea hotărârii atacate și admițând excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât, instanța de recurs să dispună respingerea cererii de chemare în judecată îndreptată împotriva sa.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că dispoziția legală ce acorda magistraților și personalului auxiliar din justiție dreptul la sporul de risc și supra solicitare neuropsihică a fost abrogat expres prin disp.art.1 pct.42 din OG nr.83/2000. Potrivit art.62 alin.3 din Legea 24/2000 abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Astfel fiind, pentru dreptul solicitat în prezent nu mai există bază legală, astfel că acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
În drept, a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin recursul său Ministerul Justiției a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, arătând că textul legal avut în vedere de instanță (art. 47 din Legea nr. 50/1996) a fost abrogat, în prezent nu există justificare pentru acordarea sumelor solicitate de reclamanți, instanța a depășit atribuțiile conferite de lege, a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale.
Dezvoltând motivele de recurs invocate, pârâtul a arătat că OG nr. 83/2000 este un act normativ emis pentru legiferarea unor drepturi salariale, că prin acesta s-au abrogat prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Procedând astfel Guvernul s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 125/2000, referitoare la abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, iar actul normativ emis a modificat legi care nu fac parte din categoria celor organice, cum greșit a apreciat prima instanță. Mai mult, ulterior OG nr. 83/2000 a fost aprobată de Parlament, devenind Legea nr. 334/2001, situație în care nu se poate susține punctul de vedere al instanței.
Recurentul a arătat că abrogarea unei norme juridice are caracter definitiv, astfel că norma abrogată nu se reactivează după ieșirea din vigoare a actului de abrogare.
Analizând sentința pronunțată, prin prisma motivelor invocate de pârâții-recurenți și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 304/1, art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Harghita sub nr.3873/96/14.12.2007, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor, H, solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data promovării acțiunii, actualizat la data efectuării plății și pentru viitor.
În motivare, reclamanții au arătat că sporul ce formează obiect al cererii de chemare în judecată este reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996. La data stabilirii s-au avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, acestea fiind caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică, condiții care nu s-au schimbat nici în prezent.
Prima instanță a analizat solicitările reclamanților omițând a verifica categoria de personal din care aceștia fac parte.
Potrivit art.47 din Legea 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum șipersonalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Drepturile solicitate de reclamanți au în vedere intervalul 2004 - 2007. În această perioadă potrivit Legii 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este format din grefier, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni și registratori. Potrivit art.3 alin.3 din aceiași lege sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, funcțiile de agent procedural și aprod.
Prin adresa nr.1716 din 28 mai 2008, (fila 27 dosar recurs), Tribunalul Harghitaa comunicat instanței categoria de personal din care fac parte reclamanții astfel, reclamantele și îndeplinesc funcția de aprod, iar reclamantul funcția de șofer.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că depozițiile art.47 din Legea 50/19996 care așa cum corect a reținut instanța de fond, nu au fost în mod legal abrogate, nu le sunt aplicabile reclamanților respectiv, nu vizează categoriile de personal conex din care aceștia fac parte.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea va admite recursurile declarate, va modifica în tot sentința civilă atacată și va respinge acțiunea reclamanților.
Cu referire la excepția invocată de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea va menține soluția primei instanțe în sensul respingerii acestei excepții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții H cu sediul în M C,-, județul H, în nume propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B-, sector 5, și Ministerul Justiției cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.230 din 14 februarie 2008 Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
Modifică sentința civilă atacată și respinge acțiunea reclamanților.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
ptr., fiind
în concediu, semnează
vicepreședintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
21.07.2008.
jud.fond:-
asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
