Drepturi salariale (banesti). Decizia 1010/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1010/2009
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 1303 din 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, față de înscrisurile depuse la dosar și împrejurarea că recurenții solicită judecarea pricinii în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar civil nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâților la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite cu titlul spor de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 19.09.2004 și în viitor, iar în subsidiar plata sporului de periculozitate de 10% din indemnizația de încadrare brută lunară.
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că are calitatea profesională de magistrat. Având în vedere felul și complexitatea activității de mare risc social prestată, aceste responsabilități și competențe fiind recunoscute și consacrate expres de către legiuitor conform disp. art.2 din OUG 27/29.03.2006 stabilindu-se riscurile funcției dar și regimul de incompatibilități și interdicții, ținând seama de locul și rolul justiției într-un stat de drept.
Conform art.7 din același act normativ se dispune, în mod clar și fără echivoc că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare și/sau periculoase, reclamantului trebuie să i se acorde sporul procentual solicitat prin prezenta acțiune introductivă, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Condițiile de stabilire și acordare a sporului salarial se aprobă de către ordonatorul principal de credite în funcție de condițiile reale și efective de muncă stabilite potrivit legii.
În acest sens, personalul din justiție, deși se regăsește în prezența două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, pârâții ca ordonatori principali, secundari sau terțiari de credite nu au înțeles să procedeze în sensul plății efective a sporului solicitat.
Reclamantul arată că este expus la condiții de periculozitate majoră datorată funcției iar conform art.77 din Legea 303/2004 este îndreptățit la asigurarea de măsuri speciale de protecție reală împotriva amenințărilor, violențelor sau oricăror fapte care le pun în pericol viața și integritatea corporală.
Măsurile speciale de protecție, condițiile și modul de realizare trebuie stabilite la propunerea pârâtului Ministerul Justiției și printr-un act normativ emis de Guvernul României, însă în prezent nu există o asemenea reglementare.
Reclamantul invocă și prevederile art.40 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, care diferențiază în mod clar drepturile salariale procentuale acordate în mod diferențiat cu titlu de spor de periculozitate, de sporul pentru condiții nocive.
Cum ordonatorul de credite nu a înțeles să procedeze la plata acestui spor, atitudinea acestuia poate fi sancționată de către instanța de judecată, întrucât acordarea acestor drepturi bănești este singura modalitate prin care se poate înlătura situația discriminatorie creată prin atitudinea omisivă și lipsită de suport juridic, cu încălcarea evidentă a normelor cuprinse în art.6-8, art.37-40 din Legea nr.53/2003 modificată.
Potrivit art.21 alin.1 din OG 137/2000 aprobată prin Legea 27/2004 în toate cazurile în care se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate și implicit discriminate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporțional cu prejudiciul suferit și dovedit, cu restabilirea situației anterioare discriminării, implicit prin anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Reclamantul invocă și prevederile art.16 alin.1 din Constituția României și art.23 alin.2 din Declarația Universală a Dreptului Omului, potrivit căreia "toți oamenii au drepturi fără nici o discriminare la salariul și la celelalte sporuri și adaosuri egale pentru muncă egală" conform și art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile economice și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, Libertăților Fundamentale, respectiv art.1 din Primul Protocol Adițional la această convenție.
Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de justiție, nu putea fi asigurată având în vedere și normele de drept mai sus arătate în condiții de inegalitate de tratament salarial.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reclamantul beneficiind de acordarea sporului de 15% prevăzut de art.7 din OUG nr.27/2006, care a fost acordat în urma efectuării unei expertize de specialitate, în care a fost analizată existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Pârâtul arată că prevederile CCM nu sunt aplicabile magistraților întrucât magistrații beneficiază de drepturi salariale stabilite prin legea specială, respectiv OUG nr.27/2006.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA prin întâmpinare invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că în litigiile având ca obiect plata indemnizației are calitate procesuală pasivă doar Ministerul Justiției.
Prin sentința civilă nr. 1303/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA. A fost admisă acțiunea formulată de reclamant, pârâții fiind obligați în solidar să-i plătească, corespunzător raportului de serviciu, drepturile bănești cuvenite și neachitate, reprezentând 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, cu titlu spor de periculozitate corespunzător perioadei 19.09.2004 - 12.12.2007 și în continuare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de parata Curtea de APEL ALBA IULIA, instanța o apreciază ca nefondată, parata având calitate de ordonator de credite cu atribuții privind salarizarea reclamanților astfel conform art.282 muncii justifică calitatea procesuala, excepția urmând a fi respinsă.
Reclamantul are calitatea profesională de magistrat, salarizat potrivit dispozițiilor OUG nr.27/2006.
Potrivit art.7 din acest act normativ, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalul asimilat acestora, li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Reclamantul face parte din categoria personalului din unitățile din justiție, mai precis a personalului judiciar cu statut independent și atribuții deliberative, având calitatea profesională de magistrat, iar raporturile juridice de serviciu ale acestuia sunt supuse și se circumscriu normelor legale cuprinse în Legea 53/2003 modificată, conform art.1, art.295 alin.2 din acest ultim act normativ, cu reținerea incidenței prevederilor cuprinse și în Legea 168/1999-art.67 și urm.
Se reține faptul că prin sistemul de salarizare uzitat, care determină stabilirea și plata indemnizației lunare, aceasta reprezentând contra-valoarea muncii prestate, se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor și elementelor, dat și a formelor concrete, acesta determinând condițiile de stabilire și acordare efectivă a prestațiilor pecuniare datorate reclamantului, astfel că văzând și dispozițiile art.155 din Legea 53/2003, indemnizația lunară se compune din salariul de bază, sporuri și adaosuri salariale.
Astfel, acest sistem de salarizare este guvernat printre altele, de două principii fundamentale, cel al egalității de tratament juridic și/sau pecuniar și al diferențierii juste date numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale și implicit cu condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizarea lunară implică recunoașterea și consacrarea acelorași obiective și elemente de salarizare a tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Astfel, având în vedere natura obligațiilor profesionale și felul muncii, reclamantul realizează o activitate de mare risc, care este recunoscut de către legiuitor în art.2 din OUG 27/29.03.2006, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, unde în mod expres se dispune că salarizarea și celelalte drepturi se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute expres de lege.
În prezent magistrații, respectiv reclamantul, beneficiază de sporul de condiții vătămătoare sănătății, respectiv de sporul de condiții nocive generat exclusiv de mânuirea dosarelor și a actelor provenite de la diverse persoane, prin intermediul cărora se pot contacta microbi și boli, aceste condiții fiind determinate pe bază de expertize administrate de către instanță.
Este evident faptul că reclamantul solicită sporul de periculozitate pentru riscul vieții și al sănătății, recunoscut de art.77 din Legea 303/2007 și de art.27 din OUG 27/2006, pentru care pârâtul Ministerul Justiției în calitate de administrator al justiției și de ordonator principal de credite trebuie să aprobe condițiile periculoase stabilite potrivit legii.
În acest context nu poate fi primită susținerea conform căreia reclamantul beneficiază de sporul de 15%, pentru condiții vătămătoare sănătății, respectiv sporul de toxicitate, iar în urma unei expertize de specialitate, a fost analizată existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, aceste susțineri sunt neincidente, în condițiile în care normele de drept aplicabile și mai sus arătate, nu conțin cuvântul singur sau cumulativ, sporurile salariale și procentuale trebuind a fi acordate pe categorii de riscuri și sunt diferențiate în mod clar condițiile nocive și toxice de cele periculoase, conform și art. 40 din CCM la nivel național.
Conform art.9 din această ultimă normă contractuală obligatorie, în scopul salarizării și a acordării celorlalte drepturi prevăzute în CCM, pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, se vor purta negocieri pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificări ulterioare a acestuia.
Astfel, părțile contractante, vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor sume pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilor aprobate, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi ale persoanelor instituțiilor publice.
Se reține faptul că art.32 din OUG 27/2006, nu limitează drepturile numai la reglementările privitoare la magistrați, această normă de drept vizând acordarea în plus față de drepturile prevăzute de acest act normativ și a altor drepturi bănești reglementate expres pentru magistrați.
De altfel, în art.77 din Legea 303/2004, se recunoaște faptul că magistrații sunt expuși în permanență amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care pun în pericol viața, sănătatea sau integritatea fizică, familiile sau bunurile magistraților, modul diferențiat de stabilire a sporului pentru condiții periculoase fiind stabilit în CCM unic nr.1116/2003, în acest context fiind avute în vedere prevederile art.241 alin.1 lit.c și art.295 alin.2 din Legea 53/2003 modificată și art.11 lit. d din Legea 130/1996.
Așa după cum s-a reținut mai sus, sporul de pericol este recunoscut pentru magistrați și de art. 7 din OUG 27/2006 în procent de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, dar se referă la condiții periculoase în sensul de a fi vătămătoare și care se dă procentual cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Personalul din justiție și implicit reclamantul, se regăsește în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, iar ordonatorul de credite a recunoscut pe baza expertizelor de nocivitate numai sporul de condiții vătămătoare.
Gradul de expunere la pericol a vieții și integrității corporale a magistraților este evidențiat expres și fără echivoc inclusiv în prevederile art.27 din OUG 27/2006, unde se disting cu celeritate condițiile de invaliditate, acestea fiind corespondente periculozității funcției profesionale.
Se rețin în acest context și prevederile incidente și cuprinse în Legea 319/14.07.2006, acest act normativ aplicându-se în toate sectoarele de activitate atât publice, cât și private, fiind reținute normele cuprinse în art.5 lit.a-b, lit.n și art. 7 și urm.
Conform Directivei 2000/CE/78, privind crearea codului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, se sancționează atitudinea omisivă în recunoașterea și valorificarea echitabilă prin plata efectivă a drepturilor salariale cuvenite, în acest context fiind și prevederile art.7, art.23 din Carta Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la o recunoaștere echitabilă și satisfăcătoare, art.14 din Carta Europeană privind garantarea drepturilor omului respectiv Protocolul nr.12 la această convenție, art.4 și urm. din Carta Socială Europeană revizuită, dar și art. 5-8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și j, art.154 alin.3, art.155, art.165 din Legea 53/2003, art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituția României, care garantează dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă.
Față de aceste considerente, instanța a admis prezenta acțiune civilă ca fiind temeinică și legală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției și Libertăților solicitând admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant.
În expunerea de motive arată că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii și cu depășirea atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Potrivit art. 7 din nr.OUG 27/2006, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, spor care poate fi acordat o singură dată, iar reclamantul beneficiază de acesta.
Salarizarea judecătorilor se stabilește prin lege specială, astfel că acordarea unui drept salarial nereglementat în aceasta nu este posibilă.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, calitate pe care, în litigiile având ca obiect drepturi salariale ale magistraților, o are doar Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite.
Deliberând asupra recursurilor de față, funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 7 din nr.OUG 27/2006 "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor li se acordă un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Prima instanță susține că dispoziția legală "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase" instituie două categorii de sporuri pentru două categorii de situații deosebite: cele vătămătoare și cele periculoase.
Pentru a clarifica acest aspect trebuie recurs la tehnica de interpretare logică a unui text de lege.
Dacă formularea în discuție era "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare și periculoase" atunci reclamanții puteau solicita acordarea acestui spor numai dacă toate condițiile enumerate erau îndeplinite.
Dacă legiuitorul uza formularea fiefie(sau sau/oriori) însemna că reclamanții pot solicita acordarea sporului cu condiția să se regăsească într-una dintre situațiile reglementate.
Astfel cum este însă formulat textul legal invocat în susținerea acțiunii, prin utilizarea conjuncției "sau" după o enumerare, prin folosirea virgulei, înseamnă că dacă beneficiarul normei se regăsește în oricare dintre situațiile reglementate este îndreptățit să primească sporul.
Prin urmare, judecătorii din cadrul instanțelor beneficiază de acest spor și în situația în care lucrează numai în condiții grele sau numai în condiții vătămătoare sau numai în condiții periculoase.
Dat fiind modul de redactare, reclamantul este îndreptățit la un unic spor de 15 % și în situația în care condițiile de muncă întrunesc două sau chiar trei din condițiile deosebite avute în vedere la editarea textului de lege.
În consecință, este corectă susținerea pârâtului Ministerul Justiției că textul de lege menționat nu prevede acordarea acestui spor pentru fiecare situație, cum greșit a interpretat prima instanță.
În ceea ce privește aplicabilitatea Contractului Colectiv de Muncă la nivel național și implicit aplicarea prevederilor din dreptul comun al muncii, la judecători, trebuie reținut că potrivit art. 1 alin.2 din Codul Muncii acesta se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, iar la art. 295 se prevede că prevederile codului se aplică și acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Astfel cum sunt redactate aceste dispoziții, rezultă fără nici un dubiu că nu se poate vorbi de o aplicabilitate a dispozițiilor din la corul magistraților, deoarece aceștia fac parte din puterea judecătorească, au o legislație aparte, bine conturată, completă, incompatibilă cu alte reglementări de drept comun.
Prima instanță a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, respingând-
Potrivit art. 43 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 președinții curților de apel exercită atribuții de coordonare și control a instanțelor din circumscripție, iar potrivit art. 44 alin. 21 curțile de apel au calitatea de ordonatori secundari de credite, răspunzând conform art. 10 lit. din Hotărârea nr. 387/2005 de aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești și de folosirea, conform legii, a sumelor primite de la buget. Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, asigură fondurile necesare pentru instanțe, iar curțile de apel, în calitate de ordonatori secundari de credite, poartă răspunderea folosirii sumelor primite de la buget și efectuează plata drepturilor salariale către personalul încadrat în instanțe.
În consecință, Curtea de APEL ALBA IULIA are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză alături de Ministerul Justiției și Libertăților.
Față de cele ce preced, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile de față, va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva sentinței civile nr. 1303/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
Modifică în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Alba.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. CV, Tehnored. 6 ex.IM-19.11.2009
Jud.fond-,
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Victor Crețoiu, Nicoleta
