Drepturi salariale (banesti). Decizia 1079/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1079
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC COM SRL, prin administrator, cu sediul în D,-, județul B, împotriva sentinței nr. 750 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta precum și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat și faptul că la dosar s-a depus o cerere prin care recurenta solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât consilierul juridic nu se poate prezenta în instanță din motive medicale.
Avocat, pentru reclamantul intimat, s-a opus termenului solicitat.
Curtea a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată întrucât conform dispozițiilor art.156 alin.1 cod procedură civilă "instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată", recurentul nedepunând nicio dovadă în acest sens și constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul intimat, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. A arătat că prima instanță a apreciat în mod corect buna credință a martorilor audiați în cauză, declarații care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, din probatoriul administrat în cauză, respectiv avizele de însoțire a mărfii, diagramele tahograf, foile de parcurs rezultă că reclamantul nu a beneficiat de concediu de odihnă pentru perioada indicată. Mai mult, reclamantul a dovedit și faptul că a efectuat transporturi și în 11 zile de repaus săptămânal, în perioada aprilie - septembrie 2007 și respectiv mai - septembrie 2008. În ce privește capătul de cerere privind daunele morale, prima instanță a apreciat în mod corect că reclamantul este îndreptățit să primească aceste daune. A depus la dosar o caracterizare.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr- și precizată ulterior ( 55,73 și 188 - 189 dosar fond), reclamantul a chemat în judecată pe pârâta COM D, solicitând obligarea acesteia la plata:
- indemnizației pentru concediul de odihnă cuvenit pentru perioada 03.02.2007 - 31.10.2008;
- a indemnizației de 75% din salariul de bază pentru perioada 1.11.2007 - 07.01.2008;
- a zilelor de sâmbătă și duminică lucrate în perioada 03.02.2007 - 31.10.2008;
- a indemnizației pentru incapacitate temporară aferentă perioadei 23.07.2007 - 04.08.2007;
- unor daune morale în sumă de 1500 lei.
În fapt, reclamantul a arătat că în perioada 01.02.2007 - 31.10.2008 a avut calitatea de salariat al pârâtei, prestând activitate ca șofer. Totodată, că pentru această perioadă nu a beneficiat de concediu de odihnă și nici nu i s-au plătit zilele de repaus săptămânal lucrate.
Mai arată reclamantul că angajatorul nu i-a achitat indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei 23.07.2007 - 04.08.2007 și nici indemnizația de 75% din salariul de bază pentru perioada 1.11.2007 - 07.01.2008, în care nu ar fi fost primit la lucru.
Reclamantul susține și că angajatorul a avut o atitudine incorectă, neplătindu-i drepturile salariale cuvenite în mod integral, aducându-i injurii, denigrându-l și pretinzând pe nedrept că ar fi sustras diagramele tahograf ale mașinii pe care a lucrat.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile contractului individual de muncă încheiat cu pârâta.
Pârâta COM D, prin administrator, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată ( 56 - 58 dosar fond).
În apărare, pârâta a arătat că reclamantul a beneficiat de concediul legal de odihnă, atât în anul 2007, cât și în anul 2008 și a primit indemnizațiile cuvenite, astfel cum rezultă din statele de plată și foile de pontaj pentru luna octombrie 2007 și luna august pentru 2008. Totodată, că reclamantul a lucrat și a fost retribuit în perioada 1.11.2007 - 07.01.2008, fapt dovedit cu foile de pontaj și statele de plată semnate de reclamant, astfel încât pretenția de plată a indemnizației de 75% din salariul de bază pentru această perioadă este neîntemeiată.
Pârâta a contestat că reclamantul ar fi lucrat în zilele de repaus săptămânal, susținând că originalele diagramelor tahograf au fost sustrase de reclamant, astfel încât nu poate fi verificată conformitatea copiilor depuse de acesta la dosar cu originalele (fapt pentru care a promovat plângere penală împotriva reclamantului - 195 - 196 dosar fond).
Cât privește cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, pârâta a susținut că, prin derogare de la regula generală instituită în dreptul muncii, dovada prejudiciului moral suferit de salariat este în sarcina reclamantului. Or, reclamantul nu are nici un motiv de a solicita daune morale, nedovedind lezarea unor valori personale, ci urmărește șicanarea angajatorului și obținerea unei sume de bani pentru "încetarea ostilităților".
Prin sentința civilă nr. 750 din 9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul - a fost admisă acțiunea, obligată pârâta să plătească reclamantului indemnizația de concediu de odihnă pentru intervalul 3.02.2007 - 31.2008, salariul și sporul de 100% pentru munca prestată în 11 zile de sâmbătă și duminică a câte 8 ore/zi, lucrate în cursul anilor 2007 și 2008, 300 lei reprezentând daune morale și a fost respins capătul de cerere privind plata drepturilor salariale pentru perioada 1.XI.2007 - 7.01.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cauză pârâta a depus foile colective de prezență și statele de plată pentru lunile octombrie 2007 ( 106 - 108,. 122 dosar fond) și august 2008 ( 21 - 25 dosar fond) pentru a dovedi plata către reclamant a indemnizațiilor de concediu de odihnă.
Reclamantul a contestat că ar fi primit aceste indemnizații, susținând că banii înscriși în statele de plată reprezintă salariile cuvenite pentru munca prestată în aceste luni.
Într-adevăr, din avizele de însoțire a mărfii semnate de reclamant și trimise la dosar de ( 258, 259, 264, 265 și 298 dosar fond), coroborate cu declarațiile martorilor și ( 208 și 209 dosar fond) rezultă că reclamantul a desfășurat efectiv activitate și în aceste luni, astfel încât a făcut proba contrară celor arătate de angajator.
Drept urmare, în temeiul art. 281 coroborat cu art. 139 și art. 141 alin. 4 din Codul muncii, tribunalul a admis acest capăt din cererea reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească acestuia compensația în bani pentru concediul de odihnă cuvenit și neefectuat, aferent perioadei 03.02.2007 - 31.10.2008.
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata indemnizației de 75% din salariul de bază pentru perioada 1.11.2007 - 07.01.2008, motivat de neprestarea muncii din culpa angajatorului, instanța a constatat că pârâta a depus la dosar foile colective de prezență ( 123, 124 și 162 dosar fond), precum și statele de plată semnate de reclamant ( 109 - 111, 112 - 114, 125 -127 dosar fond), din care rezultă că în lunile noiembrie și decembrie 2007, precum și ianuarie 2008, acesta a lucrat program normal de lucru și a primit salariile cuvenite.
Deși reclamantul a tăgăduit semnătura sa de pe aceste state de plată, el a refuzat să efectueze expertiza grafologică a acestor semnături, așa încât, în urma verificării de scripte, instanța constatat că aceste semnături sunt asemănătoare cu semnăturile reclamantului de pe cererea de chemare în judecată și precizările la acțiune ( 2, 55, 73, 188 - 189 dosar fond), precum și de pe contractul individual de muncă ( 8 dosar fond), actul adițional la contract ( 9 dosar fond) și avizele de însoțire a mărfii trimise de ( 219 - 299 dosar fond).
Așadar, constatând că pârâta a dovedit plata drepturilor salariale pentru perioada 01.11.2007 - 07.01.2008 și că reclamantul nu a făcut proba contrară celor dovedite de angajator, instanța a respins acest capăt de cerere ca nefondat.
Referitor la capătul de cerere privind plata zilelor de repaus săptămânal lucrate de reclamant, instanța a reținut că, din foile colective de prezență și statele de plată întocmite de angajator ( 82 - 170 dosar fond) nu rezultă prestarea muncii în aceste zile.
Cu toate aceste, din avizele de însoțire a mărfii ( 219 - 299 dosar fond), coroborate cu declarațiile martorilor și - ( 208 - 209 dosar fond), tribunalul a constatat că reclamantul a efectuat transporturi și în 11 zile de repaus săptămânal, respectiv la datele de 21 aprilie 2007 ( 289 dosar fond), 28 aprilie 2007 ( 292 dosar fond), 5 mai 2007 ( 282 dosar fond), 19 mai 2007 ( 280 dosar fond), 09 iunie 2007 ( 274 dosar fond), 08 septembrie 2007 ( 296 dosar fond), 29 septembrie 2007 ( 297 dosar fond), 11 mai 2008 ( 245 dosar fond), 18 mai 2008 ( 230 dosar fond), 25 mai 2008 ( 240 dosar fond) și 06 septembrie 2008 ( 261 dosar fond).
Cât privește ultimul capăt din cererea reclamantului, tribunalul a reținut că potrivit art. 6 și 8 din Codul muncii, orice salariat care prestează o muncă beneficiază de respectarea demnității sale, relațiile de muncă bazându-se pe principiul consensualității și al bunei - credințe.
Or, din ansamblul probelor administrate în cauză, s-a constatat că angajatorul nu a acordat salariatului toate drepturile cuvenite pentru munca efectiv prestată, situație de natură să inducă acestuia o stare de stres și frustrare, ba mai mult nici nu i-a recunoscut în mod corect activitatea, conduită de natură să afecteze demnitatea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "Mira Com", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de următoarele:
Sentința Tribunalului Botoșani se bazează în totalitate pe declarațiile a doi martori, și, la audierea cărora recurenta s-a opus, întrucât se afla în litigiu cu ambii martori.
Mai arată curenta că a beneficiat reclamantul de concediu de odihnă atât în anul 2007, cât și în anul 2008, așa cum rezultă din statele de plată și foile de pontaj depuse la dosar.
De asemenea, a arătat că prezentarea unor copii de pe diagrame tahograf pentru a dovedi că a lucrat în anumite perioade, nu este relevantă, întrucât acestea pot fi ușor falsificate.
Arată recurenta că instanța de fond nu trebuia să admită obligarea societății la plata salariului și a sporului de 100% pentru 11 zile lucrate sâmbăta și duminica, întrucât, prin semnarea statelor de plată, reclamantul a confirmat atât primirea drepturilor bănești, cât și exactitatea calculului acestora și nu a lucrat în aceste zile.
A arătat recurenta că nu se justifică nici acordarea daunelor morale, întrucât nu există o lezare propriu-zisă a unor valori personale.
A adus recurenta mai multe argumente în sprijinul motivelor de recurs mai sus arătate.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinări.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Dreptul la concediul de odihnă este prevăzut de art. 39 al. 1 lit. c din Codul muncii.
Concediul de odihnă constituie una din formele timpului liber, a cărei necesitate și însemnătate deosebită rezultă din conținutul dispozițiilor legale care îl reglementează, cât și din practica raporturilor sociale de muncă.
Acest drept este unic, de natură complexă; el este definit prin legătura indisolubilă a două laturi:
- nepatrimonială, constând în însăși efectuarea concediului, în folosirea timpului liber, în suspendarea obligației salariatului de a presta munca;
- patrimonială, care constă în dreptul la indemnizația de concediu pentru perioada efectuării lui.
Folosirea efectivă a concediului asigură îndeplinirea finalității sale, a funcției recreative și de protecție.
Or, din faptul că în foile colective de prezență, depuse în copii la dosar fond, rezultă că reclamantul a fost în concediu de odihnă în luna octombrie 2007 - 21 zile ( 59) și în luna august 2008 - 21 zile, nu înseamnă că partea a beneficiat practic de această perioadă în interesul său personal, că nu a mai prestat activitate în favoarea angajatorului.
Și nu putem reține acest fapt, întrucât, la filele 258, 259, 264, 265 și 298 dosar fond sunt depuse avize de însoțire a mărfii din 26.08.2008; 29.08.2008; 11.08.2008, 28.08.2008, 31.2007, în care ca delegat al societății recurente apare reclamantul intimat.
Astfel, nu poate reține Curtea că în aceleași perioade reclamantul intimat a fost în concediu de odihnă, respectiv a fost suspendată obligația salariatului de a presta muncă și în același timp a și prestat activitate în favoarea angajatorului.
Prin semnarea statelor de plată pentru lunile octombrie 2007 și august 2008 ( 62, 67 dosar fond), reclamantul intimat confirmă practic plata drepturilor salariale aferente acestor luni, drepturi salariale care i se cuvin pentru activitatea pe care efectiv a desfășurat-o în această perioadă, așa cum mai sus s-a arătat.
Art. 163 Codul muncii dispune clar și neechivoc că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată.
Față de aceste considerente, reține instanța că în mod corect, cu respectarea dispozițiilor art. 139 Codul muncii și art. 141 al. 4 din același act normativ, recurenta a fost obligată la plata indemnizației de concediu pentru intervalul 3.02.2007 - 31.2008.
De asemenea, mai reține Curtea că din avizele de însoțire a mărfii depuse în copie la filele 289, 292, 282, 280, 274, 296, 297, 245, 230, 240, 261, rezultă că a lucrat reclamantul intimat în zilele de repaus săptămânal, respectiv: 21.04.2007; 28.04.2007; 5.05.2007; 19.05.2007; 9.06.2007; 8.09.2007; 29.09.2007; 11.05.2008; 18.05.2008; 25.05.2008; 6.09.2008.
Potrivit art. 132 din Codul muncii, repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
Cum reclamantul intimat a lucrat în zilele de repaus săptămânal, pârâta recurentă trebuia obligată la plata salariului și a sporului de 100% pentru munca prestată în zilele respective.
Reține instanța că pretențiile reclamantului vizând plata indemnizației de concediu și a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată în perioada de repaus săptămânal au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, înscrisuri enunțate mai sus de C și necontestate de nici una din părți.
Astfel, chiar fără a analiza ca material probator declarațiile martorilor audiați în fața primei instanțe, Curtea reține că pretențiile reclamantului intimat sunt întemeiate.
În aceste condiții, situația litigioasă existentă între recurentă și martori, invocată de parte, nu poate influența în nici un fel soluția pronunțată în cauză.
Pentru ca instanța să poată acorda daune morale, este necesar ca cel care pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate.
Or, reclamantul a dovedit în cauză că drepturile salariale pentru activitatea desfășurată în favoarea societății recurente nu i-au fost achitate, mai mult partea angajator nici nu i-a recunoscut munca prestată în folosul său, situație care prin ea însăși creează oricărui salariat o stare de nemulțumire, de incertitudine în legătură cu siguranța executării contractului de muncă.
Această situație, apreciază Curtea, reprezintă un prejudiciu moral deosebit și se impune acordarea unor daune morale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus-arătate, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 189/30.09.2009.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta COM D, județul B, împotriva sentinței nr. 750 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Obligă pârâta recurentă COM D să plătească reclamantului intimat suma de 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
14.10.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
