Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1078/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1078
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul S,-, - 4,. A,. 1, împotriva sentinței nr. 1306 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul -.
La apelul nominal au răspuns reclamantul-recurent și consilier juridic -, pentru pârâta-intimată -
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent, dezvoltând pe larg motivele de recurs invocate în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. A arătat că are o vechime în muncă de peste 30 de ani, conform cărții de muncă, așa încât trebuia să beneficieze de două salarii de bază cu titlu de premiu întrucât legiuitorul nu a făcut distincție între munca în aceeași unitate și cea lucrată în diverse unități. De asemenea, a susținut că nu a fost corect disponibilizat întrucât prin contractul colectiv de muncă se prevede că nu se vor efectua reduceri de personal cu o lună înainte de sărbătorile religioase cuprinse în contract.
Reprezentantul pârâtei intimate a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
C U T E
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr.- din data de 24.04.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i achite drepturile de care beneficiază în temeiul prevederilor art.22 alin.2 și 5 din Contractul colectiv de muncă.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei și că raporturile de muncă dintre părți au încetat începând cu data de 01.04.2009 în temeiul art.65 alin.1 din codul muncii.
A mai arătat reclamantul că beneficiază de două salarii de bază în temeiul art.22 alin.2 din Contractul colectiv de muncă cu titlu de premiu întrucât a intervenit concedierea sa din motive care nu țin de persoana salariatului.
De asemenea, a susținut reclamantul că nu s-au respectat dispozițiile art.22 alin.5 din același contract care prevăd că nu se vor efectua reduceri de personal cu o lună înainte de sărbătorile religioase cuprinse în contract.
În dovedirea cererii a depus în copie decizia nr.18/27.03.2009, contractul individual de muncă, extras din contractul colectiv de muncă și carnetul de muncă filele 2 - 14.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că reclamantul beneficiază doar de un salariu compensator și nu de 2 așa cum pretinde prin acțiune întrucât are o vechime în cadrul societății de 3 ani și 7 luni și nu de 17 ani cum susține prin acțiune.
A susținut pârâta că a și achitat salariul compensator fapt ce rezultă din documentele financiare, stat de plată, chenzina II pe luna martie 2009.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus state de plată, extras din contractul colectiv de muncă.
Prin sentința nr.1306 din 11.06.2009 Tribunalul Suceava - Secția civilă a admis în parte acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" și a obligat pârâta să-i plătească cu titlu de compensație un premiu egal cu un salariu de bază de care beneficia anterior concedierii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantului nu i se pot aplica dispozițiile art.22 alin.2 din Contractul colectiv de muncă privind plata a două salarii compensatorii, în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, întrucât nu îndeplinește condițiile impuse de a avea o vechime mai mare de 5 ani în cadrul societății pârâte.
Cât privește susținerea că s-au încălcat dispozițiile alin.5 din art.22 din prin care părțile convin să nu efectueze reduceri de personal cu o lună înainte de sărbătorile religioase, nu a indicat, deși i s-a pus în vedere, în ce anume constă vătămarea sa ca urmare a emiterii deciziei la mai puțin de o lună înainte de data sărbătorilor de Paști, iar pe de altă parte nu a contestat decizia nr.18 din 27.03.2009 pentru a se putea aprecia dacă concedierea sa s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
În fine, reține instanța de fond că, față de dispozițiile art.22 alin.2 din, reclamantul este îndreptățit a i se plăti cu titlu de compensație un premiu egal cu un salariu de bază de care beneficia anterior concedierii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, probatoriul administrat în cauză cât și dispozițiile art.22 din au fost interpretate eronat de către instanța de fond, întrucât are o vechime de peste 30 de ani în muncă, iar nu distinge între munca în aceeași unitate și vechimea în muncă în general.
Pe de altă parte, mai arată recurentul că, eronat i-a fost respinsă și cererea de a i se acorda un premiu egal cu un salariu de bază ca urmare a faptului concedierii sale cu mai puțin de 30 de zile înainte de sărbătorile, întrucât legiuitorul nu condiționează acordarea acestui drept de producerea vreunei dovezi cu privire la vătămarea suferită.
Pe de altă parte, vătămarea suferită a fost indicată ca fiind dată de agravarea stării sale de sănătate dar și de scăderea veniturilor familiei sale al cărui întreținător unic este, și a fost dovedită cu actele medicale depuse la dosar.
Prin întâmpinare, pârâta SC - Sas olicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că, față de vechimea în societate, între 1-5 ani, reclamantul are dreptul la un premiu egal cu un salariu de bază, iar deosebit de aceasta, reclamantul a primit și salariul compensator ca urmare a disponibilizării în preajma sărbătorilor.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a criticilor formulate în recurs, ce vizează dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art.9 și 10 din Legea nr.130/1996, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate.
Contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul unităților, ramurilor de activitate și la nivel național.
În concordanță cu dispozițiile art.11 alin.1 lit.a, clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor încheiate la acest nivel.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, depus în extras la filele 6-7 fond, prevăd la art.22 alin.2 că, în cazul concedierii din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul acestuia va acorda pe lângă drepturile cuvenite la zi, un premiu egal cu un salariu de bază pentru salariații cu vechimea cuprinsă între 1și 5 ani și cu două salarii de bază pentru salariații cu vechimea mai mare de 5 ani.
Într-adevăr, clauza cuprinsă la art.22 alin.2 nu distinge după cum se are în vedere la acordarea salariului compensatoriu, vechimea în muncă în general sau vechimea în societate.
Însă, potrivit art.8 alin.4 din Legea nr.130/1996, la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal; vechimea în muncă este recompensată printr-un spor, la salar, astfel încât vechimea avută în vedere de dispozițiile art.22 alin.2 din contractul colectiv de muncă nu poate fi decât cea în unitate.
Salariul compensatoriu se dorește a fi un beneficiu, acordat salariatului, o singură dată, în condiții precis determinate, ca o compensare, așa cum arată și denumirea sa, pentru disponibilizarea din motive ce nu îi sunt imputabile.
Așadar, față de vechimea în unitate a reclamantului, în mod just instanța de fond a hotărât că i se cuvenea doar un premiu egal cu un salariu de bază.
Cât privește faptul concedierii reclamantului recurent cu mai puțin de 30 de zile înainte de sărbătorile religioase ale, în mod just a reținut instanța de fond că, întrucât reclamantul nu a contestat decizia de concediere, aceste aspecte nu mai pot fi puse la acest moment în discuție; și pe de altă parte, nici nu a dovedit în concret vătămarea suferită ca urmare a acestui fapt.
Față de cele ce preced, Curtea constată legală și temeinică instanța de fond în considerarea dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul S,-, - 4,. A,. 1, împotriva sentinței nr. 1306 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
21.10.2009, 2 ex.
jud.fond:
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
