Drepturi salariale (banesti). Decizia 1084/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1084
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
La ordine, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice B - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul B,-, județul B și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.970din3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamantul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 6 mai 2009 pe rolul Tribunalului Botoșani reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să îi oblige pe pârâți, în solidar, la plata actualizată a unei despăgubiri egale cu sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculată la salariul brut lunar, începând cu 18 aprilie 2008 - 3 iulie 2009 și pe viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni cu privire la sporul acordat, în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, a arătat că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG 83 /2000.
Însă această ordonanță emisă de Guvern intră în categoria legilor ordinare și potrivit art. 144 din Constituția României nu ar fi putut să modifice un act normativ organic fiind încălcat principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2000 atâta timp cât prin această ordonanță au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență.
Pe de altă, parte conform art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații au dreptul la măsuri de protecție socială iar în temeiul art. 53 din același act fundamental exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații, respectiv apărarea securității naționale a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, etc. Prin urmare, abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și ca urmare aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
Susținerile reclamantului au fost întemeiate pe decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, acesta a arătat că în prezent există grefieri tot din cadrul aceleiași instanțe care beneficiază de acest spor întrucât le-a fost recunoscut prin hotărâre irevocabilă și pentru viitor, încât se consideră discriminat față de aceștia care au funcții identice și lucrează la același angajator.
În dovedire a depus înscrisuri.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii deoarece până la modificarea Legii nr. 567/2004, reclamantul nu a făcut parte din categoria personalului auxiliar.
De asemenea, Ministerul Finanțelor a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție care a fost respinsă întrucât pretenția reclamantului față de acest pârât nu este aceea de obligare la plata efectivă a despăgubirilor ci, de alocare a fondurilor necesare aceste plăți. Or, Ministerul Finanțelor Publice coordonează, propune și elaborează proiectele legii bugetului statului.
Prin sentința nr. 970 din 3.07.2009 Tribunalul Botoșani - Secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice B și a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice
În consecință, a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani, să plătească reclamantului o despăgubire egală cu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, pentru timpul efectiv lucrat în perioada 18.04.2008 -3.07.2009 și în continuare, actualizată în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective, precum și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000, de la data de 5.05.2009 până la data plății efective.
Totodată, a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B să aloce fondurile necesare plății drepturilor acordate prin sentință iar pârâtul Tribunalul Botoșani să efectueze în carnetul de muncă al reclamantului, mențiunile referitoare la sporul de 50%.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, dreptul la un spor de 50% din salariul brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată.
Cu privire la acest spor, prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Or, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată de instanța supremă problemelor puse în discuție este obligatorie pentru instanțe.
Cât privește cererea de acordare în continuare a acestui spor, reține instanța de fond că, este admisibilă, în temeiul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, iar daunele produse prin inflație vor fi reparate, conform art. 161 pct. 4 din Codul muncii prin actualizarea cu indicele de inflație.
Totodată, mai reține instanța de fond că, prin acordarea și a dobânzii legale, alături de actualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci este vorba despre îndeplinirea exactă a obligației de plată și, separat, despre repararea prejudiciului cauzat prin lipsirea reclamantului de folosința acestor sume de bani.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților cât și Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului Ministerul Justiției și Libertăților a invocat art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, arătând că instanța de judecată a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin aceea că a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea, fiind abrogate prin acte normative ale autorității legiuitoare, nesocotind astfel decizia nr. 838 din 27.05.2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte. De la momentul pronunțării acestei decizii, se impunea ca instanțele judecătorești să nu mai aplice cele statuate prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiției și să considere art. 47 din Legea nr. 50/1996 abrogat.
Deosebit de aceasta, mai arată recurentul că, un alt motiv de recurs incident în speță este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, art. 47 din Legea nr. 50/1996 prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, însă acest text de lege a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 43/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Instanța supremă prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 a admis recursul în interesul legii și a constatat că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Însă, în luna februarie 2007, a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar, nr.OG 8/2007, care, în art. 30 abrogă Legea nr. 50/1996, astfel că, după data de 1.02.2007 sporul de 50% nu mai subzistă.
În fine, cea de a treia critică, formulată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților vizează modalitatea de actualizare a sumelor, prin aplicarea indicelui de inflație cât și prin acordarea dobânzii legale, până la plata efectivă, ceea ce ar constitui în fapt o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bai nvocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă arătând că, în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește întrucât, în temeiul legilor bugetului de stat, obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorului principal de credite bugetare.
Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de ordonator principal de credite, ci au doar obligația de aprobare a statelor astfel întocmite.
Deși legal citat, reclamantul intimat cât și ceilalți intimați nu au depus întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în cele două recursuri, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor, deci și după 1.02.2007.
Art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Pe de altă parte se reține că, într-adevăr prin decizia nr. 838 din 27.05.2009 a Curții Constituționale, invocată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte. Însă, asimilarea atribuțiilor prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o determinare și încălcare flagrantă a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice.
Însăși Curtea Constituțională a arătat în cuprinsul deciziei mai sus menționate că, această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor pronunțate deja de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuțiilor consacrate de art. 329 Cod procedură civilă, Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale ce sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
Pe cale de consecință pentru aceste considerente, primele două motive de critică formulate de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților sunt neîntemeiate și nu vor fi primite.
Însă recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților apare întemeiat și va fi admis cât privește cel de-al treilea motiv de critică, vizând modalitatea de actualizare, prin aplicarea indicelui de inflație la sumele datorate, cât și prin acordarea dobânzii legale, pentru aceeași perioadă.
Astfel, în măsura în care a operat actualizarea sumelor în funcție de rata inflației nu se mai justifică și acordarea dobânzii legale, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului, dobânda legală incluzând și inflația.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005 Ministerul Finanțelor Publice este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției și Libertăților de către Ministerul Finanțelor Publice, cel dintâi s-ar afla practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Finanțelor Publice să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 prin organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
De urmare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice justifică legitimare procesuală pasivă astfel că în mod just instanța de judecată a respins excepția lipsei acestei calități.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și va modifica în parte sentința recurentă, în sensul că va respinge ca nefondată cererea de acordare a dobânzii legale aferente sporului de 50%.
Totodată se vor menține restul dispozițiilor sentinței ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 970 din3 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de acordare a dobânzii legale aferente sporului de 50%.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge ca nefondat recursul declarat deMinisterul Finanțelor Publice, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 15.10.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
