Drepturi salariale (banesti). Decizia 1268/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1268/R-CM
Ședința publică din 29 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE A PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.652/CM din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării și și cerere din partea recurentului-pârât Municipiul Curtea de A prin care solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A, în numele și pentru reclamanții membri de sindicat, G, G, -, -, a chemat în judecată pe pârâții Școala cu Clasele I-VIII nr.5 " ", Centrul Bugetar Colegiul Național " " și Municipiul Curtea de A prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să îi oblige pe pârâți la calcularea și plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate pe perioada 2005-2008, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt îndreptățiți la aceste prime de vacanță în virtutea art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, care prevede că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, conform art.243 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă este obligatoriu între părți, potrivit art.165 din Codul muncii salariații nu pot renunța la drepturile salariale cuvenite, iar conform art.241 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă produce efecte asupra tuturor salariaților din învățământ.
La data de 10.02.2009 Municipiul Curtea de Aaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Cercetării și, Ministrul Finanțelor Publice, Direcției Generale a Finanțelor Publice A, Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice A, Consiliului Județean A și Inspectoratului Școlar Județean A, solicitând ca, în cazul în care ar cădea în pretenții, să fie obligați chemații în garanție la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești solicitate prin acțiune.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Educației Cercetării și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este angajatorul reclamanților și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune. Între Ministerul Educației Cercetării și și reclamanți nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, deci nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor, aceste obligații revenind autorităților administrației publice locale, conform Legii nr.215/2001.
Consiliul Județean Aaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, susținând că nu are calitatea procesuală pasivă, deoarece nu este ordonator de credite principal, secundar sau terțiar față de Municipiul Curtea de A, neavând atribuția de a distribui de la bugetul său ori de a prelua de la bugetul de stat fonduri pentru achitarea drepturilor salariale, ci numai un rol consultativ, și neavând de asemenea calitatea de angajator față de reclamanți.
Direcția Generale a Finanțelor Publice A și Ministerul Finanțelor Publice a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, potrivit art.167 din Legea nr.84/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se realizează în primul rând din bugetele primăriilor de care aparțin. De asemenea, a fost invocată și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Aceleași excepții au fost invocate și de Directorul Executiv al
În temeiul art.137 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, tribunalul a apreciat că nu este în prezența unei veritabile excepții, motivele invocate în susținerea excepției urmând a fi analizate la pronunțarea în fond asupra cererii de chemare în garanție.
Prin sentința civilă nr.652/CM/27 martie 2009 fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție Consiliul Județean A, Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Directorul Executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice A și Ministerul Economiei și Finanțelor și, a fost respinsă acțiunea față de aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Școala cu Clasele I-VIII nr.5 " " și Centrul Bugetar - Colegiul Național " " să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pe pârâtul Municipiul Curtea de A să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Educației Cercetării și, Direcției Generale a Finanțelor Publice A, Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice și Consiliului Județean
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a analizat cu prioritate, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate.
Astfel, a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice A, a Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice A și a Consiliului Județean A, reținând că acești chemați în garanție nu au calitatea de angajatori ai reclamanților și nu sunt nici ordonatori de credite ai unităților de învățământ preuniversitar, neavând astfel calitatea procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că, în baza prerogativelor date de dispozițiile art.28 din Legea nr.54/2003, reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de Aas olicitat pârâților plata primelor de vacanță pe perioada 2005-2008, indexate cu indicele de inflație până la plata efectivă, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților, drept de care nu au beneficiat, deși erau îndreptățiți conform clauzelor cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Conform art.241 alin.1 Codul muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar potrivit art.8 alin.1 din la nivel național pe 2007 - 2010, în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.30 alin.1 și 2, cap.V din Legea nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă și art.13 din nr.OUG32/2001, instanța a admis acțiunea conform celor arătate mai sus.
În termen legal pârâtul Municipiul Curtea de Aad eclarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii de chemare în garanție formulată de acest pârât.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că în conformitate cu dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate, printre altele și din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, virate ulterior în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar potrivit art.7 din Legea nr.388/2007, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugat pe unități administrativ teritorială se face prin decizie a Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene, după consultarea consiliului județean și a primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar.
A mai arătat recurentul că Ministerul Educației, Cercetării și T este ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ.
Ca atare, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în garanție și obligării chemaților în garanție la alocarea și virarea către recurent a fondurilor necesare efectuării plăților pretinse de reclamanți.
Prin întâmpinările formulate, chemații în garanție Ministerul Educației, Cercetării și și Inspectoratul Școlar Județean A au solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect cererea de chemare în garanție a fost respinsă, cei doi intimați neavând calitate procesuală pasivă.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, Curtea constată că recursul este nefondat și că în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul Curtea de A, împotriva Ministerului Educației, Cercetării și, Ministerului Economiei și Finanțelor, Direcției Generale a Finanțelor Publice, Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice, Consiliului Județean A și Inspectoratului Școlar Județean
Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - plata drepturilor salariale solicitate de cadrele didactice din învățământul preuniversitar de stat - examinarea pretențiilor se poate realiza în contradictoriu cu acele instituții cărora legea le stabilește atribuții în salarizarea acestei categorii de personal.
Din anul 2001, în baza art.XIII alin.1 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
excepție de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit.a)-f) de la acest alineat, nu însă și cheltuielile de personal.
Finanțarea de la bugetele locale a cheltuielilor de personal rezultă și din prevederile art.167 alin.3 din Legea învățământului nr.84/1995, dispoziții potrivit cărora.
În altă ordine de idei, conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art.167 alin.13, finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Potrivit art.19 și următoarele din nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, autoritatea administrației publice locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și va cuprinde cu prioritate în bugetul local fondurile necesare pentru finanțarea acestora.
Atribuții strict legate de execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat au însă ordonatorul principal de credite al bugetului local - primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale despre al cărui buget este vorba - instituția de învățământ la care sunt arondate alte unități de învățământ și, în fine, instituția de învățământ cu personalitate juridică.
Ceea ce se suportă de la bugetul de stat pentru finanțarea de bază din învățământul preuniversitar de stat nu privește categoria cheltuielilor de personal.
Finanțarea de bază nu cuprinde numai cheltuielile de personal, ci și cheltuielile materiale și servicii, cheltuielile cu perfecționarea profesională, cheltuielile pentru transportul elevilor, etc. așa cum rezultă din prevederile art. 167 alin. (5) din Legea învățământului nr. 84/1995.
Dispozițiile art. 167 alin. (3), teza a doua din Legea învățământului nr. 84/1995 modificată, potrivit cărora finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 2 din nr.HG 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, cu modificările ulterioare care precizează expres tipurile de cheltuieli aparținând finanțării de bază care se suportă de la bugetul de stat.
Cum printre aceste cheltuieli nu se află și cheltuielile de personal, rezultă că plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice se finanțează, așa cum se prevede în teza întâi a art. 1 din Norme, de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale.
Prin urmare, nu au incidență în speță dispozițiile legii bugetului de stat privitoare la procedura de repartizare de la bugetul de stat a sumelor defalcate din pe unități administrativ-teritoriale, astfel că s-a reținut corect de tribunal lipsa calității procesuale a chemaților în garanție.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerul Educației, Cercetării și, curtea reține că potrivit art.XIII din nr.OUG32/2001, ncepând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor expres prevăzute la lit.a- Potrivit art.XIII alin.2, cheltuielile prevăzute la alin.1 lit.a și c - f, se finanțează prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării. De asemenea, conform alin.3, cheltuielile privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare se finanțează de la bugetul de stat prin Ministerul Educației și Cercetării.
Rezultă din cuprinsul acestor texte de lege că cheltuielile de personal din unitățile de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale, iar nu din bugetul Ministerul Educației, Cercetării și, pentru care actul normativ prevede expres cheltuielile pe care trebuie să le finanțeze.
Pe de altă parte, Legea învățământului nr.84/1995 prevede la art.141 atribuțiile (coordonează activitatea de cercetare științifică din învățământ; asigură cadrul pentru producția manualelor școlare; asigură finanțarea școlilor pentru achiziționarea de manuale, conform legii; elaborează criteriile generale de admitere în învățământul superior; aprobă înființarea liceelor și a școlilor postliceale; etc.), or între aceste atribuții nu se regăsește și aceea de finanțare a cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar de stat.
De asemenea, dispozițiile art.167 alin.17 și 18 din Legea nr.84/1995 prevăd în mod expres ce anume cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării, iar între aceste cheltuieli nu se regăsesc și cele legate de salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
Rezultă așadar că această instituție nu are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Directorul Direcției Generale a Finanțelor Publice, Curtea constată că între aceste instituții și eclamanți nu există raporturi juridice de muncă, atribuții privind salarizarea acestora având-o instituția de învățământ.
Potrivit art.18 și art.20 din lege ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectelor bugetare anuale și examinând execuția bugetară.
Conform art.34 din legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, iar conform art.35 Ministerul Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 a fiecărui an. Art.36 prevede că bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz, și pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum și creditele de angajament pentru acțiuni multianuale.
Dispozițiile art.19 din lege prin care se statornicesc atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor cu privire la pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite, astfel încât nu are calitate procesuală pasivă.
De asemenea Directorul Direcției generale a Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A nu au calitatea de angajator sau de ordonator de credite față de reclamanți, astfel că în mod corect tribunalul a apreciat că aceste două instituții nu au calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean, curtea reține că art.142 din Legea nr.84/1995 prevede în mod expres atribuțiile acestei instituții (urmărește modul de organizare și de funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, în conformitate cu politica educațională la nivel național; asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ; asigură calitatea învățământului și respectarea standardelor naționale prin inspecția școlară; etc.), iar între aceste atribuții nu se regăsește și aceea de plată a drepturilor salariale.
Faptul că semnează decizia de repartizare a cadrelor din învățământul preuniversitar nu-i conferă calitatea de angajator și deci nici obligația de plată a salariului, aceste atribuții avându-le directorul unității de învățământ conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
situațiilor privind execuția bugetară în scopul monitorizării aplicării principiului finanțării proporționale cu numărul de elevi pentru cheltuielile de personal nu presupune implicarea efectivă a inspectoratului școlar județean în efectuarea plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a apreciat că Inspectoratul Școlar Județean V nu are calitate procesuală pasivă.
Față de aceste considerente, curtea, constatând că nu se regăsește în speță nici unul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art.304 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.312 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE A PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.652/CM din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.09.2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /2.10.2009
/2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
