Drepturi salariale (banesti). Decizia 1282/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1282/2009-
Ședința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria | - - | - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora |
- - | - JUDECĂTOR 3: Toader Felicia | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarearecursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B sector 5-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O str. - nr. 3. județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Oradea, Parcul nr. 10 județul B, cu intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL Bihor, ambii cu sediul în O Parcul nr. 10 județul B, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 5 P-ța - - nr. 1-3 și cu intimații intervenienți, toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Oradea Parcul nr. 10 județul B, împotriva sentinței civile nr. 350/LM din 14 aprilie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL Bihor în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.350/LM din 14 aprilie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL Bihor în dosar nr-, a fost RESPINSĂ excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -, și cererile de intervenție formulate de intervenienții, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, MINSTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și în consecință:
Au fost obligați MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR la plata către reclamanți și intervenienți a îndemnizației lunare de 10% din salariul brut pentru perioada 4 februarie 2005 - 1 februarie 2007 și 10% din salariul brut pentru perioada 1 februarie 2007 - la zi și în continuare până la eliminarea situației de discriminare, raportat la perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți și intervenienți în cadrul pârâților, sume care urmează a fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți și intervenienți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță areținut, analizând actele și lucrările dosarului, următoarele:
Reclamanții și intervenienții își desfășoară activitatea la Judecătoria Oradea, TRIBUNALUL Bihor și Curtea de APEL ORADEA în funcții de personal auxiliar de specialitate. Potrivit art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii ce participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor pentru acordarea cetățeniei, precum și cei ce sunt secretarii comisiei de cercetare a averilor, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Așadar, legiuitorul a prevăzut acordarea acestui spor doar pentru anumite categorii de personal auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, fără ca în acest sens să se fi prevăzut o anumită diferențiere de vechime, studii, etc. toți având același statut, fișă a postului, creându-se în mod cert un tratament diferențiat.
Potrivit art. 6 al. 2 din Codul muncii, este consacrat principiul conform căruia, toți salariații, pentru muncă egală și pregătire profesională egală trebuie să fie retribuiți în mod egal, principiu conform cu art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Art. 1 al. 2 din OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 și modificată prin Legea nr. 27/2004, a stabilit principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală iar, art. 20 din Constituția României prevede faptul că, dispozițiile constituționale referitoare la drepturile și libertățile cetățenilor, vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 53 al. 2 din Constituția României, prevede faptul că restrângerea, referitor la exercițiul unor drepturi sau libertăți, poate fi dispusă doar dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Potrivit art. 2 al. 1 din OG nr. 137/2000 prin discriminare se înțelege, orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu ce are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice iar, conform alineatului. 2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre ce dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la al. 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, ori, în speță, nu s-a invocat sau făcut dovada existenței unui scop legitim ce să justifice această discriminare.
Sigur că nu se poate contesta faptul că nu toți grefierii desfășoară activitățile prevăzute de art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, dar, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la art. 14 al CEDO, a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se induc distincții între situații analoage comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Aceeași C, în cauza Thilinimenos vs. din 06.04.2000, a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de convenție, este încălcat nu doar atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage fără a oferi justificări rezonabile și subiective dar, și atunci când omit să trateze diferit fără justificări obiective, rezonabile persoane aflate în situații diferite, necomparabile. Unitățile de justiție (instanțele judecătorești) desfășoară o activitate complexa, atat pe linie judiciara cat și pe linie conexa administrativa. Aceasta activitate complexa se reflecta în mod direct și asupra atribuțiilor personalului auxiliar de specialitate, care concura la îndeplinirea acestei întregi activități.
Fiecare grefier, conform art. 38 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești - aprobat prin Hotărârea nr. 287/2005 a Consiliului Superior al Magistratură, este repartizat pe compartimente auxiliare de specialitate diferite, astfel că are ca activitate principală și permanentă cea corespunzătoare compartimentului respectiv în care a fost repartizat sau delegat în toate situațiile însă, grefierii îndeplinesc una și aceeași muncă - de grefier - nu o alta, de natură juridică diferită, o muncă normală, normată pentru acest sector, iar nu o muncă suplimentară, întrucât prin operațiunea de repartizare, delegare se realizează doar stabilirea grefierului într-un anumit compartiment determinat de activitatea pentru care îi este normată o muncă specifică, ceea ce exclude o muncă suplimentară, peste normă.
Nu este prevăzut pentru grefierii ce sunt repartizați la sectorul executări civile, penale, cercetarea averilor, exercitarea unei munci suplimentare, studii superioare, treaptă, grad profesional diferit față de ceilalți grefieri, astfel că, este cert că reclamanții sunt tratați diferențiat în funcție de criteriul discriminatoriu al sectorului compartimentului în care sunt repartizați cu încălcarea principiului "pentru muncă egală și pregătire profesională, salariu egal", cu toate că îndeplinesc aceeași muncă, cea de grefier.
Cât privește actualizarea prejudiciului suferit, conform indicelui de inflație, raportat la dispozițiile art. 1082 Cod civil, art. 161 al. 4 din Codul muncii și acest capăt de cerere urmează a fi admis întrucât conform acestor dispoziții, debitorul este osândit de se cuvine, la plata unor daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. Prin neacordarea indemnizației de 10% reclamanții și intervenienții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se afla în aceeași situație juridica și faptica care fundamentează și generează acest adaos salarial și pentru restul personalului. De altfel și doctrina juridica și practica judiciara au statuat în mod unanim și constant existenta discriminării în materie de munca,ori de cate ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Culpa pârâților în speță este evidentă, reieșind din neacordarea sporurilor, neinițierea unor măsuri ce să ducă la eliminarea acestei discriminări.
Mai mult, conform art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, în speță, nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare, prejudiciul fiind evident, practica fiind constantă în sensul acordării sumelor solicitate actualizate conform indicelui de inflație.
Cât privește calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât deși între reclamanți și intervenienți și acesta nu există raporturi juridice directe de muncă, acesta răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară, împrejurări din care reiese implicit calitatea procesuală pasivă a acestuia, urmând a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor și a-l obliga să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți și intervenienți.
În ce privește capătul de cerere referitor la acordarea pe viitor a indemnizației lunare de 10 % din salariul brut până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate, instanța l-a admis, chiar dacă pentru viitor dreptul reclamanților și intervenienților nu s-a născut încă, întrucât existând o incertitudine referitoare la data la care se va modifica în favoarea acestora măsura legală discriminatorie, acest aspect nu ar fi decât generator de noi litigii ce nu sunt de dorit de nici o parte procesuală.
Ținând cont de toate cele prezentate anterior, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin 1 și alin 2 din Constituția României, art. 1 alin 2 lit e, pct. i din OG nr. 137/2000,art. 2 alin 1-3, art. 29, punctul 2 din OG nr. 137/2000, art. 2 pct. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția 111 privind discriminarea în domeniul Forței de munca și exercitarea profesiei, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Sociale și Politice și art. 5, 6 din Codul muncii, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților, procedând la admiterea acțiunii și cererilor de intervenție, în speță fiind incidente și dispozițiile art. 1082,1084 și 1039 din Codul civil precum și art. 269,165 și 292 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, actualmente MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Prin recursul declarat, MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În motivarea recursului său arată că, în conformitate cu dispozițiile articolului 329 aliniatul 3 Cod de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, iar prin decizia pronunțată în dosarul nr. 7/2008 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al PARCHETULUI de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul solicitat; pronunțarea unei decizii care să asigure interpretarea unitară a dispozițiile articolului 19 aliniatul 3 din Legea nr. 50/1996 și ale articolului 3 aliniatul 8 din OG nr. 8/2007, în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Susține în fond, în esență, că dispozițiile articolului 19 aliniatul 3 din Legea nr. 50/1996, referitoare la acordarea unei indemnizații în cuantum de 10% anumitor categorii de grefieri nu sunt discriminatorii, această indemnizație fiind prevăzută pentru acei grefieri care participă la anumite activități, delimitate și stabilite în mod concret prin fișa postului, dar și prin dispozițiile legale ulterioare, respectiv Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor și prevederilor actului normativ de salarizare.
Consideră că nu se poate vorbi de discriminare în sensul prevăzut de articolul 2 din OG nr. 137/2000, reclamanții neaflându-se într-o situație comparabilă, în acest sens fiind și jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului și Hotărârile nr. 338/2007, 471/2007, 511/2007 ale CONSILIULUI NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Un alt motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile articolului 304 punctul 4 Cod de procedură civilă, recurentul susținând că prin hotărârea dată, prin obligarea MINISTERULUI JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și a celorlalți pârâți la plata indemnizației de 10% către alte persoane decât cele pe care legiuitorul le-a avut în vedere, instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
În drept, sunt invocate dispozițiile articolului 304 punctul 4 și punctul 9 Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii față de acesta, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la prevederile articolului 2 din OG nr. 22/2002.
Deși legal citați, intimații reclamanți nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția.
Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate, instanța reține că recursurile sunt fondate și urmează să le admită pentru următoarele considerente:
Reclamanții, în calitate de grefieri, și-au întemeiat acțiunea în principal pe dispozițiile articolului 19 punctul 3 din Legea nr. 50/1996, care prevede că "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut calculată în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară". Consideră că sunt discriminați în sensul prevăzut de OG nr. 137/2000, Codul muncii, articolului 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, la salarizare în raport cu categoriile expres prevăzute de acest act normativ, deși nu există un criteriu obiectiv și rațional.
Prin decizia nr. 24 din 12 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că "Dispozițiile articolului 19 aliniatul 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi al personalului din organele autorității judecătorești - republicată și ale articolului 3 aliniatul 8 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Având în vedre că, potrivit articolului 329 aliniatul 3 Cod de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe și văzând decizia nr. 24/12.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând că activitatea reclamanților nu se încadrează între cele expres prevăzute de dispozițiile legale evocate, pentru care se acordă o indemnizație suplimentară la salariu de 10%, instanța va admite în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă ca fondat recursul MINISTERULUI JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și, pe cale consecință și recursul MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și va modifica în totalitate sentința recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea.
Va constata că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondate recursurile civileintroduse de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B sector 5-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O str. - nr. 3. județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Oradea, Parcul nr. 10 județul B, cu intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL Bihor, ambii cu sediul în O Parcul nr. 10 județul B, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 5 P-ța - - nr. 1-3 și cu intimații intervenienți, toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Oradea Parcul nr. 10 județul B, împotriva sentinței civile nr. 350/LM din 14 aprilie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
RESPINGE ca nefondată acțiuneaformulată de reclamanții, -, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, -, și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, Curtea de APEL ORADEA, TRIBUNALUL Bihor, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: GM/23.10.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /26.10.2009.
26 comunicări:
recurenții pârâți:
MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR,cu sediul în B sector 5-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,cu sediul în B sector 5-, prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O str. - nr. 3. județul B,intimații reclamanți:
,A,,,,,,,,toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Oradea, Parcul nr. 10 județul B,intimații pârâți:
CURTEA DE APEL ORADEA,TRIBUNALUL Bihor,ambii cu sediul în O Parcul nr. 10 județul B,CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B sector 5 P-ța - - nr. 1-3intimații intervenienți:
,,,,,,,,,,,toți cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Oradea Parcul nr. 10 județulPreședinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Toader Felicia
