Pretentii civile. Speta. Decizia 1285/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ nr. 1285/2009-

Ședința publică din 19 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Galeș Maria

- -

- JUDECĂTOR 2: Popa Aurora

- -

- JUDECĂTOR 3: Toader Felicia

- -

- judecător

- -

- grefier

Pe rol fiind soluționarearecursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B sector 5 bld. nr. 12-14, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în SMp -ța - nr. 3-5 județul S M, în reprezentarea recurentului pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (fost MINISTERUL FINANȚELOR ȘI ECONOMIEI), cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -, ambii cu domiciliul procedural ales la în S M- județul S M și cu intimata pârât Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B sector 5 bld. nr. 14, împotriva sentinței civile nr. 649/LM din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.649/LM din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, a fost respinsă excepția necomptenței materiale a Tribunalului Satu Mare, invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și JUSTIȚIE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM și în consecință:

Au fost obligați pârâții la repararea prejudiciului cauzat reclamanților ca urmare a discriminării determinate de neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 raportat la indemnizația din luna decembrie 2006, 2% începând din luna aprilie 2007 raportat la indemnizația din luna martie 2007 și 11% începând cu luna octombrie 2007 raportat la indemnizația din luna septembrie 2007, sumele cuvenite fiecărui reclamant urmând a fi actualizate cu indicele de devalorizare a leului de la data scadenței și până la cea a plății efective.

S-a dispus înlăturarea pe viitor a discriminării la care reclamanții au fost supuși prin neacordarea majorărilor de 5%, 2% și 11% reținute mai sus.

S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamanți.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță aconstatat următoarele:

Cu privire la excepția necompetenței materiale a tribunalului, instanța a reținut că jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celorlalte instanțe de judecată este în sensul că, deși o astfel de cerere se întemeiază pe dispozițiile OG nr. 127/2000, competența de soluționare revine tribunalului. Aceasta deoarece pretențiile reclamanților derivă din drepturi salariale neacordate, iar litigiile vizând astfel de drepturi sunt în competența tribunalului, în baza dispozițiilor art. 284 alin. 2 Codul muncii și art. 2 pct. 1 lit. c proc.civ.

În consecință, excepția a fost respinsă.

Prin OG nr. 10/31.01.2007, OG nr. 16/31.01.2007, OG nr. 20/31.01.2007 și OG nr. 27/31.01.2007 s-a dispus majorarea salariului tuturor categoriilor de bugetari (demnitari, funcționari publici, controlori financiari ai Curții de Conturi, militari, cadre didactice, personal contractual), cu excepția judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și parchetele de pe lângă curți de apel, tribunale și judecătorii. Aceste majorări constau într-un procent de 5% începând cu 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, 2% începând cu 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și 11% începând cu 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.

Singurii magistrați care au primit aceste majorări salariale începând cu 1 ianuarie 2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ai Curții Constituționale, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi, fiindu-le acordate prin dispozițiile art. 1 al OG 10/31.01.2007 care fac trimitere la anexele II și III ale Legii nr. 154/1998, anexe în care aceste categorii de magistrați sunt menționate.

Instanța a mai reținut că, prin Legea nr. 232/06.07.2007 pentru aprobarea OG nr. 6/2007 modificând art. 39, în alin. 2 prevede majorări salariale de 7%, cotă aplicată la salariul din anul 2006 și o cotă de 11% aplicată cu începere din 1 octombrie 2007 raportat la salariul din luna septembrie pentru toți funcționarii publici, exceptați fiind și de această dată magistrații judecători și procurori.

Reclamanții au calitatea de magistrați - procurori, fiind angajați în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Satu Mare.

Art. 2 alin. 1 al OG 127/2000 definește discriminare, iar alin. 3 dispune că potrivit acestui act normativ, sunt discriminatorii "prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privitor la dispozițiile art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Curtea a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.

În cauză, pentru a se putea aprecia existența discriminării, situația reclamanților a fost analizată în raport cu alte persoane, aflate în situații comparabile, dar care au fost tratate în mod diferit.

Așa după cum s-a reținut, reclamanții au calitatea de magistrați. Prin dispozițiile art. 1 ale OG nr. 10/31.01.2007 Guvernul a dispus majorarea drepturilor bănești ale unor categorii de magistrați, limitativ prevăzute, excluzându-i de la acest beneficiu pe toți ceilalți magistrați procurori și judecători, fără ca această excludere să fie motivată, fără a se justifica un scop legitim, deci fără a exista o justificare rezonabilă și obiectivă.

Raportat la aceste împrejurări, reclamanții sunt discriminați, în sensul dispozițiilor OG 137/2000 și ale art. 14 din CEDO, în raport cu alți magistrați, precum și cu toate celelalte categorii de salariați bugetari.

Instanța a respins cererea privind acordarea și a dobânzilor legale întrucât indexarea sumelor cuvenite retroactiv cu indicele de inflație este de natură să repare, în întregime prejudiciul cauzat reclamanților, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind în acest sens.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S

Prin recursul declarat, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Satu Mare, respingerea acțiunii reclamanților.

În motivarea recursului recurentul critică sentința ca fiind nelegală, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât, în conformitate cu dispozițiile articolului 27 aliniatul 1 din OG nr. 137/2000, persoana discriminată se poate adresa instanței de drept comun, față de care, în raport de obiectul acțiunii în pretenții, competența aparține Judecătoriei Satu Mare, acțiunea trebuind timbrată la valoare.

În ce privește fondul cauzei, susține în esență că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în condițiile în care reclamanții nu fac parte din categoria personalului bugetar vizat de OG nr. 10/2007 pentru care s-au prevăzut creșteri salariale în anul 2007, neputându-se vorbi de discriminare în sensul prevăzut de articolul 2 aliniatul 2 din OG nr. 137/2000, întrucât reclamanții sunt salariați în baza altor legi speciale, respectiv OUG nr. 27/2006 pentru care nu este aplicabilă OG nr. 10/2007 invocată ca temei al acțiunii, situație în care consideră că se impune respingerea ca nefondată a acțiunii în pretenții.

Consideră ca nelegală și dispoziția instanței de acordare a drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, fondurile alocate recurentului pe anul 2008 fiind aprobate prin Legea bugetului de stat nr. 388 din 21 decembrie 2007, ce nu cuprinde un capitol distinct pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de instanță, în atare situație obligația stabilită prin sentința recurată fiind imposibil de executat.

În drept, sunt invocate dispozițiile articolului 304 punctele 3, 4 și 9 Cod procedură civilă.

Prin recursul declarat, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SMa solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulată față de acesta.

În motivarea recursului arată că recurentul nu poate fi obligat la plata drepturilor solicitate întrucât reclamanții nu se află în raporturi juridice directe de muncă, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind stabilit prin articolele 19 și 35 din Legea nr. 500/2002, în sensul că răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, nici o cheltuială neputând fi angajată și plătită dacă nu este prevăzută de lege.

În drept s-a invocat articolul 3041Cod de procedură civilă.

Deși legal citați, intimații reclamanți nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția cu privire la recurs.

Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform articolului 3041Cod de procedură civilă, instanța reține următoarele:

Criticile aduse sentinței prin ambele recursuri sunt nefondate, soluția pronunțată fiind legală și temeinică, bazată pe aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie, coroborate cu normele Uniunii Europene potrivit articolului 292 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Astfel, în ce privește recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța constată că este neîntemeiat, deoarece în mod corect a apreciat instanța de fond că reclamanții în calitate de procurori sunt îndreptățiți la acordarea indexărilor prevăzute de OG nr. 10/2007, la fel ca pentru ceilalți salariați din sistemul bugetar, excepția de necompetență materială invocată de recurent fiind nefondată în condițiile în care între părți există raporturi de muncă, obiectul cauzei fiind un litigiu de muncă, situație în care competența materială în primă instanță aparține instanței de drept comun - Tribunalul, potrivit articolului 2 aliniatul 1 litera c din Codul d e procedură civilă.

Principiul egalității de tratament în salarizare, reglementat de articolul 5 din Codul muncii, implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor care se află în aceeași situație de erodare a salariului ca urmare a creșterii indicelui prețului de consum și a inflației, astfel că trebuie să li se recunoască dreptul la indexările salariale anuale.

Ori, în condițiile în care reclamanții sunt într-o situație identică cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul salariului afectat de inflație ca și restul personalului bugetar, ei nu pot fi tratați diferit în mod discriminatoriu prin refuzul acordării adaosului salarial anual, în lipsa unei justificări obiective, mai ales că criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 constă în creșterea prețului de consum și a inflației față de anul precedent, astfel cum reiese și din expunerea de motive ale actelor normative emise în acest sens.

Este evident că prin soluția dată, față de cele reținute, instanța nu a schimbat sistemul de salarizare al magistraților și nu a depășit astfel atribuțiile puterii judecătorești, ci a acordat despăgubiri față de cele constatate.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, stabilit la articolul 14 că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.

Referitor la articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului invocat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine o discriminare în măsura în care se induc distincții între situații analoge și comparabile.

Dreptul instituit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de a nu fi discriminare, este încălcat nu doar atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații comparabile, analoge, fără a oferi justificări obiective, rezonabile, ci și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile - cauza Thlimsienos /Greciei.

Nici critica referitoare la actualizarea sumelor datorate nu este întemeiată, întrucât prin neacordarea drepturilor reclamanții au fost păgubiți și prin devalorizarea monedei naționale, astfel că se impune o justă despăgubire conform articolului 1084 Cod civil.

Prin urmare, ceea ce a acordat instanța de fond nu au fost adăugiri la lege, creare de noi norme pe cale judiciară, ci despăgubiri la care reclamanții sunt îndreptățiți în baza OG nr. 10/2007 și care nu le-au fost acordate, fiind discriminați în raport de celelalte categorii de salariați bugetari, în sensul prevăzut de articolul 2 din OG nr. 137/2000, articolul 16 din Constituția României, articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul nr. 1 al acesteia, articolul 25 aliniatul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Și recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE este neîntemeiat, excepția lipsei calității sale procesuale corect fiind respinsă de instanța de fond, întrucât acest pârât a fost obligat la plata sumelor pretinse alături de ceilalți pârâți, în virtutea atribuțiilor care îi revin în calitatea sa și care decurg din Legea nr. 500/2002 - legea de organizare, recurentul având atribuții privind coordonarea acțiunilor ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar.

Cât privește activitatea instanțelor, acestea sunt finanțate de la bugetul de stat, conform articolului 131 aliniatul 1 din Legea nr. 304/2004, astfel că fără alocarea fondurilor necesare de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, plata drepturilor salariale acordate prin această hotărâre ar deveni neexecutabilă, ori, neexecutarea hotărârii nu ar asigura finalitate procesului civil, iar reclamanții ar fi lipsiți de un bun - dreptul de creanță recunoscut prin hotărârea judecătorească, o astfel de situație constituind o încălcare a articolului 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel că recurentul justifică calitatea procesuală pasivă.

Raportat la toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

RESPINGE ca nefondate recursurile civiledeclarate de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B sector 5 bld. nr. 12-14, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în SMp -ța - nr. 3-5 județul S M, în reprezentarea recurentului pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (fost MINISTERUL FINANȚELOR ȘI ECONOMIEI), cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -, ambii cu domiciliul procedural ales la în S M- județul S M și cu intimata pârât Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B sector 5 bld. nr. 14, împotriva sentinței civile nr. 649/LM din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 19 octombrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - - -

decizie: GM/29.10.2009

Complet fond: - R,

în 2 ex.: /30.10.2009.

6 comunicări:

recurenții pârâți:

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,cu sediul în B sector 5 bld. nr. 12-14,DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în SMp -ța - nr. 3-5 județul S M, în reprezentarea recurentului pârâtMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE(fost MINISTERUL FINANȚELOR ȘI ECONOMIEI), cu sediul în B sector 5-,

intimații reclamanți

-,-,ambii cu domiciliul procedural ales la în S M- județul S M

intimata pârât

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,cu sediul în B sector 5 bld. nr. 14

Președinte:Galeș Maria
Judecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Toader Felicia

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 1285/2009. Curtea de Apel Oradea