Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1283/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1283/2009-
Ședința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria | - - | - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora |
- - | - JUDECĂTOR 3: Toader Felicia | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarearecursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B sector 5-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O str. - nr. 3. județul B și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, -, -, A, toți cu domiciliul procedural ales în O Parcul nr. 10 județul B, cu intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL Bihor, ambii cu sediul în O Parcul nr. 10 județul B, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 5 P-ța - - nr. 1-3 și cu intimații intervenienți, -, ambii cu domiciliul procedural ales în O Parcul nr. 10 județul B, împotriva sentinței civile nr. 234/LM/2008 din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.234/LM/2008 din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, a, și cererea de intervenție formulată de intervenienții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și în consecință:
Au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR să aloce și să plătească suma de 1700 lei în favoarea fiecăruia dintre reclamanți și intervenienți, cu titlu de despăgubiri, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță areținut, analizând actele și lucrările dosarului, următoarele:
Prin ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 a fost aprobată repartizarea unui fond de stimulente, cu ocazia sărbătorilor de iarnă pentru personalul ministerului, precum și pentru unele categorii din cadrul instanțelor, conform Anexei care face parte din ordin. Fundamentarea acestei măsuri a avut la bază dispozițiile art. 4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25, al. 2 din Legea 146/1997.
Potrivit notei de informare anterioare ordinului, pentru personalul instanțelor judecătorești s-a alocat o sumă totală de 1.661.496 RON, sumă din care 673.030 RON a fost repartizată judecătorilor de la judecătorii, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani.
Instanța a apreciat că astfel s-au încălcat dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi și s-au ignorat de asemenea dispozițiile art. 5 din Legea 53/2003 referitoare la egalitatea de tratament a salariaților, precum și cele ale art. 2, pct.1 și art. 29, pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privitoare la dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
Astfel, pârâtul Ministerul Justiției nu a ținut cont de faptul că la colectarea sumelor ce constituie fondul constituit potrivit dispozițiilor art. 25, al. 2 din Legea 146/1997 - modificată, au contribuit și contribuie toți judecătorii din cadrul sistemului judiciar, indiferent de vechimea în funcția de judecător și de instanțele la care aceștia își desfășoară activitatea, precum și de faptul că la acordarea stimulentelor din acest fond nu pot fi avute în vedere decât criterii obiective profesionale, în corelare directă cu activitatea desfășurată.
Hotărârea de a atribui aceste stimulente doar unei categorii de personal delimitată prin criteriul vechimii și gradul instanței, introduce o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16, al. 1 din Constituție.
Astfel, dispozițiile legii fundamentale prevăd că, cetății sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
Situația creată a făcut incidente dispozițiile OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit dispozițiilor art. 1, al. 2, lit. i din OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Aliniatul 3 al art. 1 din actul normativ menționat prevede că, exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
În art. 2, OG137/2000 definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, etc. care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
În speță, prin acordarea stimulentelor numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor, judecători cu o vechime în muncă între 0-3 ani, nu s-a făcut decât să se creeze o discriminare între categoria judecătorilor cu vechimea în muncă anterior menționată din cadrul judecătoriilor și cei care, pe de altă parte, au vechime în activitate mai mare de 3 ani și își desfășoară activitatea în cadrul tribunalelor, respectiv curților de apel.
În acest sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.15/23.01.2006, constatând existența unei discriminări indirecte potrivit art. 2, al. 2 din OG137/2000.
Instanța a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată, în sensul că în cauză s-a făcut dovada discriminării directe. În consecință, pârâții au fost obligați să plătească fiecărui reclamant o despăgubire echivalentă cu suma de bani primită de fiecare judecător de la judecătoriei cu o vechime în muncă de 0 - 3 ani.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, instanța a constatat că intervenienții și îndeplinind funcțiile de asistenți judiciari sunt remunerați cu indemnizații corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii beneficiind de aceleași drepturi ca și magistrații pe perioada mandatului lor. Prin urmare, s-a impus admiterea acțiunii formulate și în cazul asistenților magistrați pentru aceleași considerente expuse în cazul reclamanților - judecători.
În considerarea principiilor răspunderii civile contractuale aplicabile în materie, potrivit art. 269, al. 1 din Codul muncii, urmărind dezdăunarea integrală pentru prejudiciul suferit, instanța a apreciat că aceasta poate fi realizată doar în condițiile actualizării sumelor datorate cu indicele de inflație, la data efectuării plății.
Cum acțiunea civilă formulată de reclamanți izvorăște dintr-un raport juridic de muncă în care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu este parte, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia a fost admisă ca atare.
Acțiunea a fost admisă față de pârâții menționați, întrucât pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor au obligația de plată în calitate de ordonatori de credite, iar Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului de Stat pe baza Proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a bugetelor. Reținându-se calitatea de pârât a acestui minister s-a respins cererea de chemare în garanție cu aceiași motivare.
Împotriva acestei sentințe, în termen au declarat recurs MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs acest recurent a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, el nu se confundă cu salariul și depinde de o multitudine de factori, cum ar fi existența însăși a unei sume (având în vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participanții în procesul penal), obiectivele urmărite de Ministerul Justiției, la un moment dat, în politica sa de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță apreciate ca prioritare.
Subliniază recurentul că existența acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea ori neacordarea premiului îi conferă acestuia un caracter incert, imposibil de prevăzut, așa încât nu putem vorbi de un drept de creanță lichidă și exigibilă, după cum nu se poate vorbi de un drept de creanță ce urmează a fi plătit întregului personal din sistemul autorităților judecătorești în același timp.
Subliniază astfel recurentul că repartizarea stimulentelor s-a făcut în conformitate cu Normele Interne aprobate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2404/C/2004, care enumără exemplificativ criteriile ce pot fi luate în considerare la repartizarea stimulentelor concepute ca drepturi suplimentare, ordonatorii având posibilitatea de a stabili și alte criterii pe care le apreciază ca fiind necesare și utile, fără fi necesar să existe identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din țară.
Consideră că în mod greșit a fost admisă acțiunea formulată de intervenienți, care au calitatea de asistenți judiciari, tribunalul omițând să analizeze temeinicia pretențiilor acestora prin prisma statutului acestei profesii, care este diferit de statutul judecătorilor și procurorilor și nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul asistenților judiciari de a primi stimulente, nr. 1921/C/2005 fiind destinat doar anumitor categorii de personal din cadrul ministerului și din cadrul instanțelor, printre care nu se numără și asistenții judiciari.
În cele din urmă arată recurentul că în mod greșit instanța a dispus obligarea acestuia la plata drepturilor salariale actualizate cu rata inflației, întrucât potrivit art. 1088 Cod civil, la obligațiile care au obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, care nu sunt debite decât din ziua chemării în judecată.
Prin recursul declarat recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta cu consecința respingerii acțiunii.
Acesta arată că întrucât reclamanții sunt angajați ai Ministerului Justiției, raporturi juridice de muncă între aceștia fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Subliniază acest recurent faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții și nici să inclusă în bugetul anului viitor sumele necesare efectuării acestor plăți, obligație ce-i revine Ministerului Justiției, cu ocazia întocmirii proiectului bugetului propriu pentru anul viitor.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate, instanța constată următoarele:
Astfel cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în cauza dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii vizează obligarea pârâților la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1.700 lei pentru fiecare, cu titlu de stimulente, potrivit Ordinului nr. 1921/C/ 15 decembrie 2005 emis de Ministerul Justiției, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății.
Prima instanță corect a statuat faptul că Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 prin care au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, a condus la discriminarea reclamanților, constituind o încălcare a dreptului la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Discriminarea indirectă a fost constatată și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006, în care se reține că stimulentele acordate de Ministerul Justiției trebuie să aibă în vedere respectarea principiului egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, respectivă că impunerea criteriului de vechime de la 0-3 ani pentru acordarea acestor stimulente nu constituie o metodă adecvată și necesară pentru atingerea unui scop legitim.
Constatându-se așadar faptul că acordarea acestor stimulente numai unei anumite categorii de personal din cadrul MINISTERULUI JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și din cadrul instanțelor, nu are la bază nici un criteriu obiectiv, ceea ce contravine art. 16 din Constituția României și art. 14 din CEDO, instanța apreciază ca fiind nefondate criticile recurentului axate pe netemeinicia pretențiilor atât în ce-i privește pe reclamanți cât și pe intervenienți.
În ce privește netemeinicia pretențiilor intervenienților, corect a reținut instanța de fond că aceștia, îndeplinind funcțiile de asistenți judiciari, beneficiază de aceleași drepturi ca și magistrații pe perioada mandatului lor, fiind remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelelor de salarizare pentru judecătorii de la judecătorii, faptul invocat de recurent că aceștia nu beneficiază de inamovibilitate nefiind criteriu pentru acordarea stimulentelor prin Ordinul nr. 1291/C/2005 emis de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Nefondată se constată a fi și critica referitoare la dispoziția de reactualizare a sumei acordate, reactualizarea dispunându-se ca urmare devalorizării monedei naționale datorită procesului inflaționist, așa încât prin această dispoziție nu s-a urmărit altceva decât acoperirea prejudiciului efectiv suferit nu și folosului nerealizat, reactualizarea neputând fi confundată cu acordarea de daune-interese pentru executarea obligației cu întârziere, care într-adevăr se acordă de la data chemării în judecată, cu excepția situației în care debitorul a fost pus în întârziere înainte de această dată.
Nici criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu vor putea fi acceptate, eronat apreciind acesta faptul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Astfel, potrivit HG nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit ar. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată-privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice-prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, pentru pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Prin urmare, rolul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, aspecte ce-i conferă calitate procesuală în cauză.
Constatându-se așadar a fi nefondate ambele recursuri, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă vor fi respinse, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează, în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate ambele recursuri, menținând în întregime sentința recurată ca legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declaratede recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B sector 5-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O str. - nr. 3. județul B și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B sector 5-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, -, -, A, toți cu domiciliul procedural ales în O Parcul nr. 10 județul B, cu intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL Bihor, ambii cu sediul în O Parcul nr. 10 județul B, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 5 P-ța - - nr. 1-3 și cu intimații intervenienți, -, ambii cu domiciliul procedural ales în O Parcul nr. 10 județul B, împotriva sentinței civile nr. 234/LM/2008 din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: GM/05.11.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /05.11.2009
27 comunicări:
1.MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,cu sediul în B sector 5-, prin 2.DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O str. - nr. 3. județul B 3.MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR,cu sediul în B sector 5-, 4., 5., 6., 7.-, 8., 9., 10.-, 11., 12., 13.-, 14., 15.-, 16., 17.A, 18., 19., 20., 21.,toți cu domiciliul procedural ales în O Parcul nr. 10 județul B, 22. 23.CURTEA DE APEL ORADEA, 24.TRIBUNALUL Bihor,ambii cu sediul în O Parcul nr. 10 județul B, 25.CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B sector 5 P-ța - - nr. 1-3 și cu intimații intervenienți 26., 27.-,ambii cu domiciliul procedural ales în O Parcul nr. 10 județul B, |
Judecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Toader Felicia
