Drepturi salariale (banesti). Decizia 137/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 137
Ședința publică de la 21 2008
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi Mădălina Maroga
Asistent judiciar: - -
Asistent judiciar:
Grefier:
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de reclamanții, și G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești - acordare stimulente financiare.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că prin serviciul registratură pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinția depus precizările solicitate.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față;
Prin acțiunea formulată la data de 25 04 2008,reclamanții, și G au chemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 1.700 lei,cu titlu de despăgubiri.
În motivarea acțiunii au susținut că la data de 15 12 2005,Ministerul Justiției a emis Ordinul nr.1921/C/15 decembrie 2005 prin care au fost acordate stimulente financiare judecătorilor și procurorilor cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani în sumă de 1 700 lei la sfârșitul anului 2005.
Prin Hotărârea nr.15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că s-a creat o discriminare indirectă potrivit art.2 alin.1 și 2,art.3 lit.c,art.8 alin.3,art.9 alin.4 din OG.nr.137/2000 prin acordarea acestor stimulente financiare numai unor categorii de procurori și judecători.S-a creat astfel o situație discriminatorie între acești procurori și judecători și ceilalți cu vechime mai M în funcție.
În drept au invocat dispozițiile art.1 alin.2 lit.e pct.1 din OUG nr.137/2000.
La data de 26 05 2008 pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondată.
La data de 30 05 2008,pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În motivare au susținut că art.131 din Legea nr.304 /2004,republicată,privind organizarea instanțelor,stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat astfel că rolul acestuia este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite,precum și de proiectele de rectificare a bugetului.
A mai susținut că este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.Din aceste motive,în situația în care acțiunea reclamanților va fi admisă, Ministerul Public, în calitatea sa de ordonator principal de credite,va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2008,în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în cauză.
În drept a invocat dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Publica formulat întâmpinare în cauză în care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
Pârâtul a invocat exceptia necompetenței materiale a instanței deoarece învocând dispozițiile art.27 alin.1 din OUG.nr.137/2000,competența de soluționare aparține judecătoriei.
Cu privire la fondul cauzei,pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă deoarece nu poate exista nici un fel de discriminare decât în condițiile în care,în baza acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ,două persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe,primesc un tratament juridic diferit,iar diferența nu poate fi susținută cu argumente obiective iar în cazul de față ordinul Ministrului Justiției nu are forța probantă a unui act normativ ci este un veritabil act administrativ emis de un ordonator principal de credite.
La data de 30 06 2008, Tribunalul Dolja dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de Apel,pentru competentă soluționare în conformitate cu art.II pct.2 din OUG.nr.75/2008.
Din actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția necompetenței materiale,instanța reține că este nefondată deoarece reclamantii solicită repararea unui prejudiciu produs de angajator,în derularea raporturilor de muncă astfel că este competent să soluționeze cauza,în primă instanță,curtea de apel în conformitate cu OUG.75/2008.
Și exceptia inadmisibilității este nefondată deoarece un angajat,atunci când angajatorul îi aplică un tratament diferit în raport cu alt salariat, fără o justificare obiectivă,are dreptul să se adreseze instanței pentru a constata această discriminare si a se dispune repararea prejudiciului produs.
Cu privire la fondul cauzei,instanța reține următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr. 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921 /C/2005.
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 al Ordinului nr. 1921 /C/2005, "stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art. 4 alin. 1 și 3 din Normele interne".
Deși Ordinul nr. 1921 /C/2005 se întemeiază pe art. 4 alin. 1 din Normele interne, introducerea criteriului vechimii în magistratură nu este motivată.
Cu toate acestea, în cazul judecătorilor și procurorilor, singurul criteriu de acordare a stimulentelor a fost vechimea.
Potrivi dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de le ge, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, acordarea stimulentelor salariale judecătorilor și procurorilor având o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani reprezintă o faptă de discriminare indirectă, bazată pe un criteriu aparent neutru (criteriul vechimii de 0-3 ani), dezavantajând judecătorii și procurorii cu o vechime mai M de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de dreptul la stimulente.
Instanța constată că introducerea acestui criteriu nu poate fi justificată de un scop legitim, metoda utilizată nefiind adecvată și necesară.
Acțiunea formulată de reclamantul G este nefondată deoarece la data de 15 12 2008 când s-au acordat aceste stimulente nu avea functia de procuror astfel că nu se afla în situație comparabilă cu judecătorii și procurorii cu o vechime în funcție de 0-3 ani vizati de Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1921/C/15 decembrie 2005.A fost numit în funcția de procuror la data de 15 05 2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria V
Cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice,instanța constată că este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă deoarece siuația discriminatorie a fost creată de Ministerul Justitiei și numai acesta poate fi obligat la repararea prejudiciului creat ca urmare a instituirii unui tratament diferit fară o justificare obiectivă.
Cu privire la cererea de chemare în garanție,instanța reține următoarele:
Art.60 Cod procedură civilă prevede că partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Prin urmare,chemarea în garanție poate fi definită ca acea formă de participarea terților la activitatea judiciară care conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul.
Această condiție nu este îndeplinită în cauză atâta timp cât și pârâtul și chematul în garanție sunt ordonatori principali de credite iar Ministerul Finanțelor nu datorează garanție Ministerului Public.
Mai mult prin OUG.nr.37/2008,în art. 25, s-a prevăzut că ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări.
În raport de aceste considerente,instanța urmează să admită în parte acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, având ca obiect drepturi bănești - acordare stimulente financiare.
Va obliga pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata sumei nete de 1700 lei, reprezentând stimulente.
Va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești - acordare stimulente financiare.
Obligă pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata sumei nete de 1700 lei, reprezentând stimulente.
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
Red.jud.
09 12 2008.
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi Mădălina Maroga
