Pretentii civile. Speta. Decizia 10089/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10089
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1255/15.09.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefundat, conform motivelor expuse în întâmpinare.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata c/val. primelor de sărbători aferente sărbătorilor de Paști și celor de pe anul 2005 conform CCM actualizate cu rata inflației la data la care trebuiau plătite până la data plății efective și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată și potrivit contractului colectiv de muncă în anul 2005, trebuia să beneficieze de suplimentarea drepturilor salariale constând în prime de Paști și de C, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă pe unitate.
A arătat reclamantul că aceste drepturi nu au fost acordate, deși doar pentru anul 2003 existat precizarea că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar ulterior, prevederile art.168 din contractul colectiv de muncă au rămas în vigoare fără această mențiune.Astfel, refuzul acordării drepturilor suplimentare de Paști și C este nejustificat, față de prevederile CCM.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 1255/15 sept. 2005 admis acțiunea formulată de, cu domiciliul în comuna, județul O în contradictoriu cu pârâta: SC" " SA, cu sediul în B, Bulevardul General, nr. 11 Bis, sector 1 și obligă pârâta la plata sumei de 2l06 lei reprezentând prime de Paști și de pe anul 2005 și 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că voința părților semnatare și a actelor adiționale a fost alta decât cea invocată de pârâtă, deoarece din nota asupra precizării situației primelor reglementate de art. 168 din, comisia paritară întrunită în baza art. 9 și 10 din, în vederea adoptării unei abordări unitare a acestor dispoziții, a statuat că începând cu anul 2003 primele de C și Paști au fost incluse în salariul lunar de bază mediu/unitate al salariaților, însă din raportul de expertiză contabilă a rezultat o situație contrară. Din verificările expertului s-a reținut că în anul 2004 și ulterior a crescut doar salariul de bază mediu/unitate fără a exista vreo referire la primele de Paște și C, astfel încât expertul a concluzionat că pentru anii 2004-2007 aceste prime nu au fost incluse în salariul încasat de petenți. Astfel, ulterior anului 2004 negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază.
Din adresele pe anii 2004-2007 emise de pârâtă a rezultat că salariul de bază mediu pe societate a crescut în fiecare an, iar cu privire la prime, acestea urmau să fie acordate ulterior întregind fondurile de salarii. Din aceste adrese reiese cu certitudine că anual aveau loc negocieri cu privire la drepturile salariale iar cu privire la drepturile solicitate de petenți, acestea nu erau cuprinse în salariile de bază medii/unitate.
În ceea ce privește nota comisiei paritare din 31.08.2007, aceasta nu poate înlătura prevederile și nici concluziile raportului de expertiză, atâta timp cât nu a modificat ci doar a prezentat un mod de interpretare a acestuia, interpretare ce s-a dovedit a fi eronată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta SC SA, întemeiat pe dispoz.art.299, 3021, art.303 alin.1 și art.3041pr.civ. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că instanța de fond a rezolvat fundamental greșit cererea introductivă, că Tribunalul nu a judecat pricina și s-a înțeles greșit ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor.
Nu s-a ținut cont de apărarea diferită a, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003, și are în drept valoarea unei novații, prima din element, situat în afara salariului de bază, devine componentă în structura sa.
Nu au fost luate în considerare înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă - adrese ale Direcției Politici a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, care arată ce înseamnă includerea primelor în salariul de bază.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz.art.3041pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei cu privire la soluționarea greșită a cererii introductive nu este fondată, câtă vreme instanța de fond a soluționat legal și temeinic cauza, în condițiile în care hotărârea instanței cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, potrivit art. 261 din Codul d e procedură civilă, fiind expus raționamentul care a stat la baza soluției pronunțate. Art. 304 din Codul d e procedură civilă, reglementează în mod expres și limitativ motivele de modificare sau de casare a unei hotărâri, iar lipsa unui anumit stil de redactare neregăsindu-se definită printre motivele prevăzute la art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedură civilă.
Este nefondată și critica referitoare la faptul că prima instanță a reținut greșit ceea ce semnifică conceptual, includerea în salariul de bază a sporurilor, și că a înlăturat pe cale de consecință apărarea pârâtei și anume că primele de C și de Paști, din element situat în afara salariului de bază a devenit componentă în structura sa, câtă vreme Tribunalul a reținut în mod corect că, din înscrisurile depuse de societatea pârâtă, reiese că a avut loc o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Instanța de fond a respectat principiul contradictorialității în administrarea probatoriului, pe care l-a analizat corect raportat la textele de lege aplicabile în speță, iar înscrisurile invocate de recurentă, respectiv adrese ale Direcției Politici a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, aflate la dosarul de fond, nu sunt de natură să schimbe conținutul contractului colectiv de muncă, care reprezintă legea părților, astfel că au fost înlăturate întemeiat.
Curtea constată neîntemeiată critica recurentei cu privire la faptul că instanța de fond în mod incorect nu a observat intervenția în cauză a novației, ca modalitate de executare a obligației angajatorului de plată a primelor de C și de Paști, prin includerea lor în anul 2003 în salariul de bază, întrucât novația este o modalitate de transformare a obligațiilor. Prin novație se transformă o obligație veche în una nouă, transformarea implicând stingerea obligației vechi și înlocuirea ei cu una nouă.
Rezultă că novație este o convenție prin care, părțile unui raport juridic obligațional, de comun acord, sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație, astfel că nu se poate vorbi de executarea obligației de plată a primelor, prin includerea acestora în salariul de bază, întrucât novația este o modalitate de transformare, iar nu de stingere a unei obligații de plată.
Instanța de fond în mod corect a constatat că dreptul material la acțiune nu este prescris și, interpretând prevederile art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate, pentru anul 2004, menținute prin contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007, reținut că salariații urmau să beneficieze de primele de Paști și de C, sub forma unor suplimentări salariale.
2 al aceluiași articol, în redactarea reținută prin CCM aferent anului 2004, reține că pentru anul 2003 aceste prime urmau a se regăsi în salariul de bază.
O asemenea clauză, privind includerea respectivelor suplimentări în salariul de bază, nu s-a mai regăsit în CCM aferent anilor 2004, 2005, 2006 ori 2007, instanța de fond a apreciat corect inaplicabilitatea sa pentru perioada indicată, fiind vizat exclusiv anul 2003.
În art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,s-a prevăzut suplimentarea drepturilor salariale ale salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Totodată se constată că adresa Comisiei Paritare cuprinde o interpretare a clauzelor art.168 alin.1 și 2 CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor contractelor colective anule aferente anilor 2004, 2005, 2006, 2007, împrejurare ce contravine prevederilor art.31 din Lg.130/1999, care arată că pot fi modificate clauzelor contractului colectiv de muncă, ori de câte ori părțile convin acest lucru, în considerarea naturii juridice bilaterale a contractului, dar doar pe parcursul executării lui.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SA B, împotriva sentinței civile nr.2518 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
2 ex/
Tehn.red.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Sorin
