Drepturi salariale (banesti). Decizia 1421/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1421
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Simona Elena Lăzăr
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței civile nr.1128 din data de 7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, și intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei Și Finanțelor Publice - prin P, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul De Pe Lângă Curtea De APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI prin consilier juridic, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimații-reclamanți -, intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicită admiterea recursului formulat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrata la nr-, pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții - având funcții de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, au chemat în judecată pe pârâții Statul R - reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (), Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună înlăturarea pentru viitor a discriminării la care au fost supuși ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți magistrați, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului, discriminare ce nu poate fi înlăturată decât prin acordarea majorărilor salariale de 5% începând cu luna ianuarie 2007 în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, majorări de altfel egale cu cele acordate prin art.1,2,3 și 4 din Ordonanța Guvernului nr.10/31.01.2007, tuturor demnitarilor aleși sau numiți, judecătorilor ICCJ, Procurorului General al Parchetului de pe lângă ICCJ și adjuncților săi, judecătorilor Curții Constituționale, tuturor funcționarilor publici și tuturor salariaților contractuali ai statului, repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu luna ianuarie 2007, de 2% începând cu 01.04.2007 și de 11% începând cu 01.10.2007, obligarea pârâților la plata dobânzilor legale, conform art.3 al.3 din OG nr.9/2000 pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății, obligarea pârâților la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație începând cu momentul nașterii dreptului - 01.01.2007 și până la momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării, obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, au fost și sunt discriminați în raport cu ceilalți funcționari publici și demnitari, chiar și în raport cu personalul auxiliar de specialitate din parchete, deoarece tuturor acestora, Statul R, la începutul anului 2007, le-a majorat salariile sau indemnizațiile cu 5% începând cu luna ianuarie 2007 în raport cu nivelul luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți că, Statul Român și ceilalți pârâți, refuzând să le recunoască drepturile salariale ca și celorlalți demnitari și funcționari publici și să le mărească indemnizațiile cu același procent ca și celorlalți salariați, începând cu 01 ianuarie 2007, au încălcat disp.art.1 al.2 lit.e pct.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cât și dispozițiile Protocolului nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței de judecată și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, întrucât, potrivit dispozițiilor OG nr.27/2006- privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, valoarea de referință sectorială este indexată - periodic, legiuitorul elaborând acte normative speciale de salarizare distincte pentru toate categoriile de personal.
La rândul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătându-se că nu trebuie confundat cu Statul Român ci cu bugetul de stat, fiind doar ordonator principal de credite.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1128 din 7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată prin întâmpinare, s-a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins ca fiind neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare, s-a admis acțiunea, au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamanți majorărilor salariale de 5% cu începere de la 01 ianuarie 2007 (raportat la salariul din luna decembrie 2006), de 2% cu începere de la 01 aprilie 2007 ( raportat la salariul din luna martie 2007) și de 11% de la 01.octombrie 2007 ( raportat la salariul din luna septembrie 2007), sume ce urmează a fi indexate în raport de indicele de inflație, începând cu luna ianuarie 2007 până la data pronunțării prezentei hotărâri, precum și la plata dobânzilor legale aferente sumelor reprezentând majorări salariale de 5% și 2% conform OG nr.9/2000 modificată și completată, începând cu data pronunțării hotărârii - 07.09.2007 și până la data efectuării plății, a fost bligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de acesta prin întâmpinare, că acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt ordonatori principali de credite - cum este cazul Ministerului Public - și nu repartizează sume de la buget acestora, sumele fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat.
Totodată, a apreciat instanța de fond, că împrejurarea că ordonatorul principal de credite, în speță - Ministerul Public nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamanților nu poate conduce la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
În ceea ce privește excepția de necompetență materială a instanței de judecată invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat instanței satisfacerea unor petiții pecuniare, acțiunea constituindu-se într-un litigiu de muncă, care părți nu pot fi potrivit art.282 din Codul muncii, decât salariații, angajații, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin OG nr.10/31.01.2007 s-a stabilit că în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998, să se majoreze în 3 etape, respectiv 01.01.2007 raportat la nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 raportat la nivelul din luna martie 2007 și în final cu 11 % începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceleași majorări salariale au fost prevăzute prin OG nr.27/31.01.2007 pentru controlorii financiari din cadrul Curții de conturi, precum și pentru personalul din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, prin OG nr.16 din aceeași dată.
Așa cum rezultă din anexa 2/2 la Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, respectiv și judecătorii ICCJ, cei ai Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ și adjuncții acestuia.
Ori, singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale sus-amintite, sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, printre aceștia din urmă numărându-se și reclamanții din prezenta cauză - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Faptul că de majorarea salariilor au beneficiat numai anumiți magistrați, conduce la existența discriminării în cadrul acelorași categorii profesionale, aducându-se astfel atingere principiului pentru muncă egală, plată egală și al egalitații în fața legii.
Prin urmare, tribunalul a constatat și a reținut tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceeași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcuta de legiuitor încalcă drepturile consfințite de art.1 al.3 din OG nr.137/2000 și, pe de altă parte, raportând definiția discriminării la efectele OG nr.10,16 și 27/31.01.2007, așa cum este reglementată de art.2 din OG nr.137/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a reținut că numai anumite categorii de salariați bugetari au beneficiat de majorarea sau indexarea salariilor, celorlalți salariați din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor, precum și procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ, curți de apel, tribunale și judecătorii, aducându-li-se atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute prin art.6 lit.c din același act normativ, care prevede că " discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumite. categorii sociale. într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată prin acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Tribunalul, a concluzionat că, majorarea sau indexarea veniturilor numai anumitor categorii de salariați bugetari, contravin și art.16 al.1 din Constituție și art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora " toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii" și de asemenea, " legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminări. întemeiată pe orice altă împrejurare" și a admis în parte acțiunea.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata dobânzii legale pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății, instanța de fond a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească dobânzile legale aferente sumelor reprezentând majorările salariale de 5 și 2%, iar cu privire la cele reprezentând majorările de 11%, instanța de fond a reținut că acestea nu îndeplinesc condiția exigibilității și nici a lichidității, reclamanții putându-le solicita abia începând cu data de 01.11.2007, în cazul în care pârâții, începând cu data de 01.10.2007, vor refuza plata majorării salariale astfel cum s-a stabilit prin sentință.
Cu privire la capetele de cerere privind constatarea discriminării în raport cu judecătorii ICCJ, cei ai Curții Constituționale, procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ și adjuncții săi, constatarea că fiecare dintre reclamanți a fost prejudiciat cu sumele aferente creșterii salariale și înlăturarea pe viitor a acestei discriminări, față de ceilalți magistrați, demnitari, funcționari publici și salariați contractuali ai statului, instanța de fond a apreciat, că prin aceste solicitări, reclamanții tind la constatarea existenței unor stări de fapt care sunt inadmisibile față de prevederile art.111 Cod procedură civilă, conform cărora " partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență următoarele:
- hotărârea este nelegală pentru că s-a pronunțat cu încălcarea competenței altei instanțe în raport de art. 27 alin.1 din OG 137/2000, sens în care cauza trebuia să fie soluționată potrivit dreptului comun de judecătorie;
- instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești în situația în care obligarea la plata acestor despăgubiri s-a realizat în afara sistemului de salarizare a magistraților stabilit prin OG nr. 27/2006;
- nu se poate aprecia ca discriminatoriu faptul că nu s-au acordat creșteri salariale magistraților ci numai funcționarilor întrucât atributul de modificare a sistemului de salarizare aparține legiuitorului, iar nu instanței de judecată.
Pentru aceste considerente și în raport de disp.art. 304 pct. 3,4,7 și 9 și art. 304 cod pr.civilă s-a solicitat admiterea recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește critica privind necompetența materială a primei instanțe curtea reține că nu este întemeiată, întrucât în raport de obiectul dedus judecății - plata unor drepturi salariale și calitatea părților - angajator și salariat, se reține incidența disp.art. 282 din Codul muncii, fapt care atrage competența în prima instanță a tribunalului, aspect corect reținut și de prima instanță.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că reclamanții fac trimitere prin acțiunea promovată la disp. G 10/2007 care vizează creșterile salariale ce se acorda personalului bugetar salarizat conf. OUG 24/2000 si Legii 154/1998, conf. OG 16/2007, OG 6/2007 si OG 27/2006.
Prevederea unor drepturi in beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau prevederea in alt cuantum in beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin decizia nr. 818/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere considerentele mai sus-reținute, Curtea privește recursul ca fondat, sens în care în conformitate cu disp.art. 312 cod pr.civilă îl va admite, va modifica în parte sentința și pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței civile nr.1128 din data de 7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, și intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei Și Finanțelor Publice - prin P, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul De Pe Lângă Curtea De APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința, și pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Simona Elena Lăzăr
- - - - - - - -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de prezenta se semnează de
PREȘEDINTE INSTANȚA PREȘEDINTE INSTANȚA
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./ 9.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Simona Elena Lăzăr
