Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1420/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1420
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Simona Elena
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, - -, -, - I, și, toți cu domiciliul ales la udecătoria Câmpina, cu sediul în Câmpina, str. 1 - 2. județul P, împotriva sentinței civile nr. 1283 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și intimații-pârâți Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții-reclamanți, - -, -, - I, intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, intimații-pârâți Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, - -, -, - I, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării Ministerul Economiei Și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună înlăturarea discriminării la care au fost supuși ca urmare a neacordării unor indemnizații egale cu ale procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism; repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat ca urmare a acestei discriminări prin neacordarea acelorași indemnizații începând cu 01.01.2005 (în cazul reclamantelor și - I - 15 august 2005, - 2.04.2007 și - 04.09.2007).
Au mai solicitat reclamantele ca indemnizațiile acestora să fie egale cu cele acordate procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, urmând ca pârâții să fie obligați la plata unor indemnizații corespunzătoare coeficientului de multiplicare, conform anexei II a OUG 27/2006 pentru funcțiile de prim - procuror și procuror de execuție.
Totodată, reclamantele au solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculate conform art.3 alin.3 din OG 9/2000 pentru fiecare sumă lunară aferentă diferenței dintre indemnizația încasată și cea la care erau îndreptățiți; obligarea pârâților la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație începând din momentul nașterii dreptului 01.01.2005 și până la data efectuării plății cât și efectuarea mențiunilor acestor drepturi în cărțile de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin Legea 508/2004 a fost creată Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ ce are în teritoriu servicii - în localitatea în care funcționează curțile de apel - și birouri în toate reședințele de județ unde funcționează tribunale.
Au mai arătat reclamantele, că procurorii DIICOT indiferent de nivelul structurilor la care activează, conform dispozițiilor legale, trebuie să se adreseze instanțelor de judecată competente care hotărăsc asupra cererilor aduse spre soluționare, situație față de care consideră că atât judecătorii de la judecătorii, tribunale și curți de apel, cât și procurorii de pe lângă aceste instanțe sunt discriminați, întrucât pentru aceeași muncă și competență, au salarii mult inferioare, pârâții neasigurând acestora pentru muncă egală, un salariu egal, încălcându-le astfel dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
În opinia reclamantelor, prin modul de tratare a judecătorilor care decid în cele mai importante acte ale procesului penal, soluționând și cauze de natură civilă, comercială, statul precum și ceilalți pârâți au încălcat grav principiul egalității între cetățeni și al excluderii discriminărilor în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală și la o remunerație echitabilă conform prevederilor OG 137/2000 și Protocolului 12 la CEDO.
În drept, reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe prevederile Constituției României, art.2 alin.3 din Legea 508/2004, OG 137/2000 și OUG 27/2006, solicitând judecata în lipsă.
Pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova și DGFP P, în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor au depus întâmpinări,
invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor - pârâtul MEF și solicitând pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe linia excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, reprezentantul acestuia DGFP Paa rătat că acțiunea reclamantelor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale este un litigiu de muncă în care conform art.282 din Codul muncii, pot fi părți salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale codului d e procedură civilă și nicidecum Ministerului Economiei și Finanțelor care este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantelor și nici raporturi de muncă cu acestea.
Pe de altă parte, pârâtul a arătat că nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este cazul Ministerului Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiindu-le alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat.
Prin întâmpinările formulate, Ministerul Justiției și Tribunalul Prahova au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, precizând că în calitatea pe care o au reclamantele sunt salarizate conform OG nr.27/2006 ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, cât și de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
S-a mai arătat că pentru munca depusă, reclamantele au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, prev de art.86 din Legea 303/2004 republicată, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din această ordonanță, bucurându-se și de un spor de fidelitate, de vechime în muncă, condiții grele sau vătămătoare, neputându-se astfel pune problema unei discriminări față de procurorii DIICOT care, conform legii au competențe diferite.
De asemenea, s-a susținut că principiul egalității în fața legii, invocat de reclamante, nu presupune uniformitate, iar stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu este o discriminare, fapt confirmat și prin Decizia nr.447/2005 a Curții Constituționale, conform căreia, legiuitorul este singurul în drept să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizației sau a sporurilor personalului retribuit de la bugetul de stat.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1283 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice P, s-a respins acțiunea reclamanților față de Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, că aceasta este întemeiata întrucât acțiunea reclamanților are ca obiect satisfacerea unor pretenții pecuniare, fiind un litigiu de muncă în care părți nu pot fi potrivit art.282 din Codul muncii, decât salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice cu această vocație, în temeiul legilor speciale sau ale codului d e procedură civilă și nicidecum Ministerul Economiei și Finanțelor (MEF) care este terț si nu poate avea atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu aceștia.
Dintr-un alt punct de vedere, MEF nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere ce la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, așa cum este Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiindu-le alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
In ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată întrucât principiul egalității în fața legii invocat de aceștia, nu presupune uniformitate, iar stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite, nu poate constitui o discriminare.
Ministerul Justiției ca organ cu inițiativă legislativă, elaborează proiecte de acte normative care să reglementeze problema salarizării personalului din justiție.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr.447/2005 a statuat că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizației sau al sporurilor personalului salarizat de la bugetul de stat.
In atari condiții, judecătorul nu poate modifica sau completa un act normativ și numai să interpreteze și să aplice legea în vigoare.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte ce țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
In măsura în care reclamanții apreciază că o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu disp.art.16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu aflat în curs de soluționare, cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate, a acelor prevederi legale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică potrivit disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pe considerentul că principiul egalității în fața legii presupune dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, iar în cauză nu este vorba de categorii profesionale diferite deoarece atât procurorii cât și judecătorii sunt magistrați și îndeplinesc atribuții de serviciu referitoare la infracțiunile de criminalitate organizată și terorism astfel încât este necesar același tip de salarizare atât pentru procurorii DIICOT cât și pentru JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Simona Elena
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citați intimații au formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Principiul egalității în fața legii invocat de recurenți, nu presupune uniformitate, iar stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite, nu poate constitui o discriminare.
Ministerul Justiției ca organ cu inițiativă legislativă, elaborează proiecte de acte normative care să reglementeze problema salarizării personalului din justiție.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr.447/2005 a statuat că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizației sau al sporurilor personalului salarizat de la bugetul de stat.
In atari condiții, judecătorul nu poate modifica sau completa un act normativ și numai să interpreteze și să aplice legea în vigoare.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte ce țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
rin decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată din țară, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art. 2 alin.3 și ale art. 27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
In măsura în care reclamanții apreciază că o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu disp.art.16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu aflat în curs de soluționare, cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate, a acelor prevederi legale.
În consecință, văzând și disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefundat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, - -, -, - I, și, toți cu domiciliul ales la udecătoria Câmpina, cu sediul în Câmpina, str. 1 - 2. județul P, împotriva sentinței civile nr. 1283 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și intimații-pârâți Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Simona Elena
- - - - - - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./16.07.2009
dosar fond-- Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Simona Elena
