Drepturi salariale (banesti). Decizia 1688/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1688/R-CM
Ședința publică din 16 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în Pitești,--6, județul A, în numele membrilor de sindicat, și, împotriva sentinței civile nr. 1051/CM din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele membrilor de sindicat, și, lipsind intimații-pârâți Școala, Comuna -prin primar, Inspectorul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 23.12.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru membrii de sindicat și, a chemat în judecată pe pârâții Școala, Comuna, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației Cercetării și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pentru perioada 2001-2008 și pe viitor, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză, iar pârâta Școala să fie obligată și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în vederea aplicării principiului egalității de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2007, potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, referitoare la statutul funcționarului public.
S-a făcut trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/05.02.2007 și nr.LXXVII/05.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamantele au apreciat că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ele desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Au mai arătat reclamantele că drepturile salariale privind prima de vacanță pentru perioada 2001-2006 nu sunt prescrise, termenul de prescripție fiind întrerupt prin nr.OUG146/2007.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Aai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că acest pârât nu are obligații cu privire la salarizarea cadrelor didactice și nici calitate de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Prin aceeași întâmpinare, pârâtul a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 din Legea nr.53/2003.
Pe fondul cauzei, a susținut că acțiunea este neîntemeiată, întrucât personalul didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ este salarizat potrivit Legii nr.128/1997, normele legale invocate de reclamante, respectiv Legea nr.188/1999, neaplicându-se personalului din învățământ.
La data de 27.04.2009 Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus la dosarul cauzei o completare a motivelor cererii de chemare în judecată, arătând că salarizarea personalului din învățământ este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997, care se completează cu prevederile contractelor colective de muncă unice la nivel de ramură învățământ, din care rezultă că personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță, iar potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta comuna a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantelor - membre de sindicat pentru perioada 2001 - 2005. În acest sens se arată că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia nr.OUG146/2007 a întrerupt cursul prescripției.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că nu poate fi obligată la asigurarea sumelor solicitate, întrucât prin consiliul local se derulează doar fondurile aprobate de Ministerul Educației Cercetării și pentru plata oricăror drepturi de această natură.
În plus, reclamantele nu sunt îndreptățite la prima solicitată, întrucât nu au calitatea de funcționar public.
În ședința publică din data de 18.06.2009 tribunalul a dispus, în temeiul art.137 alin.2 Cod procedură civilă, unirea tuturor excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinări cu fondul cauzei.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1051/CM din 22 iunie 2009, admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean A și în consecință, a respins acțiunea reclamanților față de acesta.
A admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantelor pentru perioada 2001 - 22.12.2005 și în consecință, a respins solicitarea reclamantelor în acest sens.
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta Școala să calculeze și să plătească reclamantelor prima de vacanță corespunzătoare perioadei 23.12.2005 - 31.12.2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamante, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâta Comuna să vireze pârâtei Comuna fondurile necesare achitării drepturilor salariale de mai sus.
A respins acțiunea față de Ministerul Educației, Cercetării și, precum și cererea Sindicatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că xcepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantelor - membre de sindicat pentru perioada 2001 - 22.12.2005 este întemeiată, întrucât, potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
S-a constatat că acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OUG146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2005.
Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, s-a apreciat că nu se poate vorbi nici de o întrerupere a cursului prescripției extinctive, așa încât, potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, excepția a fost admisă, iar solicitările reclamanților privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001 - 22.12.2005 respinse.
Întrucât între reclamanți și Inspectoratul Școlar Județean A nu există raporturi juridice de muncă, acest pârât neavând nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean A și, în consecință, respinsă acțiunea reclamanților față de acesta.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nicio situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Ulterior, aceștia și-au completat motivele inițiale, susținând în esență că dreptul la prima de vacanță rezultă din prevederile Legii nr.128/1997, care se completează cu prevederile contractelor colective de muncă unice la nivel de ramură învățământ.
În raport de aceste precizări, prima instanță a reținut că, potrivit art.241 alin.1 lit.c) din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță, ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
S-a reținut că în cauză nu a intervenit nicio clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță.
În consecință, a fost admisă în parte acțiunea conform celor arătate, actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective fiind dispusă în baza art.161 alin.4 din Codul muncii.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate prin acțiune.
Întrucât între reclamanți și Ministerul Educației, Cercetării și nu există raporturi juridice de muncă, acest minister neavând nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, deoarece potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost respinsă acțiunea reclamantelor față de acest pârât.
Deoarece la dosar nu s-au găsit dovezi privind efectuarea unor cheltuieli în prezenta cauză, a fost respinsă cererea Sindicatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", în numele membrilor de sindicat și.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât, deși s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, care a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, instanța nu a admis și acest capăt de cerere.
Față de acest motiv se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul acordării și a cheltuielilor de judecată, care vor fi dovedite cu înscrisuri noi depuse la dosar.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, prin sentința civilă atacată instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de recurent, în numele și pentru reclamantele membre de sindicat, obligând pârâtele la plata primei de vacanță corespunzătoare perioadei 23.12.2005 - 31.12.2008.
În sentință s-a precizat expres că la dosar nu s-au găsit dovezi de achitare a cheltuielilor de judecată, situație în care s-a respins acest capăt de cerere.
Analizând aceasta se constată că, potrivit art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Instanța nu putea admite plata acestor cheltuieli atâta vreme cât reclamantul nu a făcut dovada cu acte în sensul că ar fi efectuat cheltuieli de judecată pentru soluționarea dosarului, cheltuieli ce ar consta în taxe timbru sau onorariu de avocat.
Cum acțiunea formulată de reclamant este scutită de taxă de timbru, fiind vorba de un conflict de muncă pentru acordarea de drepturi salariale, iar reclamantul nu a avut angajat apărător pentru susținerea acțiunii și căruia să-i fi achitat onorariu, acesta nedepunând la dosar niciun fel de dovezi în acest sens, în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
De altfel, recurentul arată în recursul formulat că urmează a depune înscrisuri noi cu care să dovedească efectuarea cheltuielilor de judecată, înscrisuri ce nu au fost depuse nici după formularea recursului.
Sentința pronunțată de instanța de fond este astfel legală și temeinică, neexistând motive de casare față de prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, situație în care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în Pitești,--6, județul A, în numele membrilor de sindicat, și, împotriva sentinței civile nr.1051/CM din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții ȘCOALA, cu sediul în comuna, județul A, COMUNA - prin primar, cu sediul în comuna, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, cu sediul în Pitești,--6, județul și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /Tehnored. /7 ex./23.11.2009
Jud. fond: /
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
