Drepturi salariale (banesti). Decizia 169/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 169
Ședința publică de la 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Niculina Țiț judecător
: - - - judecător
: - - - judecător
GREFIER:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 902 din 26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Față de împrejurarea că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului neamț, sub nr. 4232/103 din 15.08.2007, reclamanții, și, în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Tg. N, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante, reprezentând îndemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1 august 2004 - 1 august 2007, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective a acestora;
- acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea pentru tot personalul auxiliar de specialitate;
- obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de cei trei pârâți pentru perioadele menționate;
- cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Tg. N și că acordarea de către legiuitor îndemnizației lunare de 10% numai unor categorii de grefieri, a creat o discriminare între cele două categorii de grefieri, încălcându-se art. 6 din Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și a art. 20 din Constituția României.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii întrucât, conform Legii nr. 50/1996, de aceste drepturi salariale beneficiază numai o parte personalului auxiliar expres prevăzut de lege și numai pentru timpul efectiv lucrat.
Prin sentința civilă nr. 902/26 oct.2007, Tribunalul Neamța respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și:
A admis acțiunea obligând pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț să plătească reclamantelor, drepturile salariale reprezentând îndemnizația de 10% lunară prevăzută de dispozițiile art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată cu modificările ulterioare, din salariul brut cuvenit acestora, aferent perioadei 1.08.2004 - 26.10.2007, precum și în continuare până la prevederea acestui drept pentru întreg personalul auxiliar de specialitate, cu excepția lunilor în care aceste reclamante au încasat îndemnizația de mai sus,în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată admis acțiunea obligând pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând îndemnizația de 10% lunară prevăzută de aceleași acte normative, din salariul brut cuvenit, aferent perioadei 01.01.2005 - 01.01.2006 și perioadei 01.08.2007 - 26.10.2007, precum și în continuare până la prevederea acestui drept pentru întreg personalul auxiliar de specialitate, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B să aloce și să vireze în bugetul pârâtului Ministerul Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantelor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În raport de dispozițiile art.1 din nr.OUG22/2002, art.15 din HG nr.83/2005, art.118 din Legea nr.304/2004, art.19 din Legea nr.500/2002, precum și art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, s-a reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei s-a reținut că în baza dispozițiilor art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 cu modificările ulterioare, "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Aceste prevederi introduc o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional între personalul auxiliar de specialitate care desfășoară activități din cele enumerate mai sus și ceilalți grefieri (care în fapt au aceeași pregătire profesională), fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 alin.1 din Constituție.
Situația creată face incidente dispozițiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 lit.i din OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Aliniatul 3 al art. 1 din actul normativ menționat prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
În art.2, OG nr. 137/2000 definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen etc. care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
În speță, prin indemnizația lunară de 10% din salariul brut acordată, nu s-a făcut decât să se creeze o discriminare între persoanele cu aceeași pregătire profesională. Ca atare, având în vedere principiul nondiscriminării persoanelor care au aceleași obligații și interdicții profesionale, se apreciază că reclamanții nu pot fi tratați diferit, având dreptul sale fie recunoscute toate drepturile salariale aferente profesiei.
În conformitate cu Directiva nr.2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile, nu neapărat similare. Ori, în speță - reclamanții se află într-o situație mai mult decât comparabilă, chiar similară sub aspectul obligațiilor profesionale. De asemenea, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile art.7 și ale art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, ale art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această convenție, ale art.6, 8, 39(1) lit."a", 40(2) lit."c" și "f" și ale art.155 din Codul muncii și ale art.20, art. 16(1) și art.41 din Constituție.
S-a apreciat, astfel că indemnizația solicitată a fost acordată discriminatoriu numai pentru personalul auxiliar de specialitate care desfășoară activitatea într-un anumit loc de muncă, această situație diferențiind clar și injust personalul auxiliar, prin aceasta introducându-se o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv, rațional și rezonabil.
În considerarea reparării integrale a prejudiciului se impune actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs Ministerul Justiției, care, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motivează că sentința este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, a art.38 alin. (2), art.42 alin.2 și art.48 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005, potrivit cărora numai persoanele care au stabilite atribuții prin fișa postului dintre cele menționate la art.19 al.3 Legea 50/1996 și numai în raport de timpul efectiv lucrat rezultat dintr-un referat, confirmat de superior și în baza căruia se completează pontajul lunar.
Având în vedere situația concretă de fapt descrisă anterior, se motivează că nu poate fi vorba despre existența vreunei "comparabilități" sau analogii așa cum s-a statuat în jurisprudența
Se mai invocă și lipsa culpei Ministerului Justiției față de faptul că activitatea de legiferare aparține Parlamentului și solicită să se aibă în vedere și Hotărârea nr.333/18.2007 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care s-a pronunțat în sensul că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare.
Recurentul critică sentința și sub aspectul acordării pe viitor a sporului de 10%, fiind un drept care nu s-a născut încă, astfel că reclamanții nu justifică un interes actual, drepturile solicitate nefiind prevăzute de legislația în vigoare.
Se solicită judecata în lipsă și admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii.
Curtea examinând criticile formulate, constată următoarele:
Statutul personalului auxiliar din sistemul autorității judecătorești, precum și drepturile de care beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale.
În mod constant legiuitorul a stabilit pentru această categorie de personal drepturi și îndatoriri prevăzute în actele normative (Legea nr.50/1996, Legea nr.567/2004, nr.OG8/2007), având în același timp un regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
Într-adevăr, conform dispozițiilor generale în materia dreptului muncii, art.154 - pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani, ce cuprinde potrivit art.155, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Însă adaosurile și sporurile (ca și indemnizațiile în viziunea Codului muncii ), formează partea variabilă a salariului deoarece se plătesc numai în raport cu performanțele individuale, și respectiv pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții.
În Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, ce constituie actul normativ aplicabil în perioada de referință și în nr.OG8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate, acte normative speciale, pentru această categorie de personal este prevăzută indemnizația de 10% din salariul brut pentru anumite activități nominalizate expres, desfășurate de grefieri, calculată în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Regulamentul de ordine interioară a instanțelor aprobat prin Hotărârea nr.378/2005 (art.55, 57, art.109 alin.2, 7) unde se enumeră responsabilitățile, complexitatea atribuțiilor de serviciu și volumul de muncă specifice grefierilor delegați cu punerea în executare a hotărârilor judecătorești în materie civilă și penală, ori în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, pentru care legea prevede expres un spor de 10% la salariul de bază.
În consecință se stabilesc două criterii, diferite pentru acest personal, față de celălalt personal având aceiași funcție de grefieri, însă aceasta nu poate constitui așa cum susțin reclamanții și stabilit și de prima instanță, ca fiind o discriminare a celor din urmă.
Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar, unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare.
Legiuitorul a stabilit, pornind de la principiile generale ale dreptului muncii, în funcție de niște situații concrete, reglementate ca atare, categoriile de persoane care, au vocația prin specificul activității și timpului de lucru, la adaosurile respective.
Și în jurisprudența, s-a statuat în mod constant, că, pentru a putea vorbi de o discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile -adică persoane aflate în situații analoge sau comparabile, în materie, să beneficieze de un tratament preferențial. Mai mult chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a statuat că este permisă, distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă sau, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Relevantă în cauză este și Hotărârea nr.333/8.2007 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care soluționând o cerere formulată de personalul auxiliar de specialitate, precum în cauza de față, a hotărât că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare, concluzionând că "situația deosebită în care se află diferite categorii de persoane, în speță grefierii care participă la actele privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, justifică instituirea de tratamente juridice diferențiate, fără ca acestea să constituie privilegii pentru unii și discriminări pentru alții".
Pentru argumentele expuse, nu pot fi reținute susținerile reclamantelor intimate referitoare la ivirea unei situații de discriminare, astfel că recursul Ministerul Justiției urmează a fi admis, în considerarea temeiurilor prevăzute la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În consecință în baza art. 312 al. (1) (2) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată și rejudecând cauza în fond, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Se va menține dispoziția referitoare la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
PENTRU ACERSTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul civil promovat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 902 din 26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că;
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
- - - - - -
GREFIER
Red./
Red.El./28.02.
Tehnored.Em./28.02.
Ex. 3
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
