Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 168
Ședința publică de la 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Niculina Țiț judecător
: - - - judecător
: - - - judecător
GREFIER:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 1384 din 21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău și înregistrată sub nr.3504 din 07.05.2007 reclamantele și au chemat în judecată Curtea de Conturi a României - pârât și Ministerul Economic și Finanțelor - chemat în garanție, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la plata de despăgubiri constând în drepturi salariale reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară conform OUG nr.24/2004, reactualizate cu indicele de inflație lunară precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă pentru perioada mai 2004 - iulie 2005.
În motivarea cererii lor, reclamantele au arătat că începând cu data de 21.07.2005 prin Decretele Prezidențiale nr.720 și 680/21.07.2005 au fost transferate de la Curtea de Conturi a României la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.
Atât procurorii financiari cât și judecătorii financiari au fost salarizați, spre deosebire de structura de control din cadrul aceleiași instituții, în baza legilor care asigurau salarizarea magistraților, prin Legea nr.50/1996, OG nr.83/2000, OUG nr. 177/2002, Legea nr.303/2004 modificată și completată prin Legea nr.89/2006, stabilindu-se egalitatea între funcțiile de procuror și judecător financiar cu cele de procuror și judecător, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia civilă nr.7818/2004).
Prin urmare, prevederile Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cât și cele ale OUG nr.24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnității publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, au instituit o stare de discriminare și față de procurorii și judecătorii financiari ai Curții de Conturi.
În dovedirea susținerilor lor, reclamantele au depus la dosar în copie cărțile de muncă și decretul nr.680/21.07.2005 și ulterior decizia nr.VI/15.01.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.26/2006, sentința civilă nr.221/2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată în același dosar la 16.04.2007.
Curtea de Conturi a României a formulat în temeiul art.60 Cod procedură civilă cerere de chemare în garanție a Ministerului Economic și Finanțelor, arătând că acesta urmează să fie obligat a asigura fondurile necesare privind plata drepturilor salariale solicitate de reclamante, având în vedere că nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu au prevederi bugetare, în temeiul dispozițiilor Legii nr.500/2002 - art.2 pct.30, 19 lit.b, 4 alin.2, art.28, art.35.
Pe fondul acțiunii, Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că, potrivit legii nr.50/1996, judecătorii și procurorii din cadrul Curții de Conturi erau salarizați cu coeficienți de multiplicare evident mai mari decât cei prevăzuți de Legea nr.50/1995, art.56 alin.6 din Legea nr.50/1996, stabilind că indemnizațiile calculate potrivit alin. 1-3 sunt unica formă de salarizare acestora.
Ulterior, și Legea nr. 154/1998 a stabilit prin art.20 că indemnizația lunară este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Reclamantele, se mai arată în întâmpinare, nu pot pretinde sporurile prevăzute de Legea nr.78/2000, OUG nr.24/2004, întrucât nu au desfășurat niciodată acte de urmărire penală și nu au judecat în cadrul instituției pârâte fapte de corupție, procurorii financiari având îndatorirea doar de a sesiza organele de urmărire penală și nu de a desfășura urmărirea penală propriu-zisă și nici nu se pot prevala în obținerea sumelor solicitate de dispozițiile unei hotărâri a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care nu are puterea unei legi, în detrimentul unor acte normative ce cuprind reglementări imperative cu privire la salarizarea procurorilor financiari.
Prin sentința civilă nr. 1384/D/2007, Tribunalul Bacăua admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, excepție invocată din oficiu și a respins acțiunea reclamantelor și - în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B.
A fost admisă acțiunea și obligată pârâta CURTEA DE CONTURI ROMÂNIEI, să plătească reclamantelor drepturi salariale reprezentând sporul de 40% din indemnizația de încadrare brută, pentru perioada 7 mai 2004 - iulie 2005 în valoarea reactualizată la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Conturi să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României și în consecință a fost obligat chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite reclamantelor datorate de pârâta Curtea de Conturi.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantele și au îndeplinit funcția de procuror financiar în cadrul Curții de Conturi a României începând cu noiembrie 1994, respectiv octombrie 1993 până în iulie 2005, când au fost numite în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău prin decret prezidențial. Salarizarea membrilor Curții de Conturi a fost reglementată prin Legea nr.50/1995, iar apoi prin Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, art.56 modificat prin OG nr.83/2000, stabilind în alin.2 că judecătorii financiari din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, precum și procurorii financiari de pe lângă camerele de conturi se salarizează cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap.A al anexei nr.l la prezenta lege, pentru funcțiile similare din cadrul curților de apel și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe.
Art.39 alin.2 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților stabilește că judecătorii financiari din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, precum și procurorii financiari de pe lângă camerele de conturi se salarizează cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap.A al anexei nr.l pentru funcțiile similare din cadrul curților de apel și al parchetelor de pe lângă aceste instanțe. Faptul că dispozițiile referitoare la salarizare sunt cuprinse în același act normativ dovedesc intenția legiuitorului de a stabili egalitatea între funcțiile de judecător și procuror, pe de o parte și cele de judecător financiar și procuror financiar pe de altă parte.
O altă dovadă în acest sens o constituie și dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004, cu modificările ulterioare, dispoziții potrivit cărora "constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.l sau magistratul asistent a îndeplinit funcțiile de. judecător financiar, procuror financiar.", precum și dispozițiile art.l din OUG nr.53/2005 potrivit cărora procurorii financiari. în funcție la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență au fost preluați de Ministerul Public, potrivit procedurii reglementate de art.5 din OUG nr.117/2003 (după examinarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege pentru ocuparea funcției de procuror, pe baza dosarului profesional, fără alte condiții).
Dată fiind această premisă, reclamantele pot susține cu temeinicie că sunt persoane supuse unei discriminări ca urmare a aplicării OUG nr. 177/2002 și a OUG nr.24/2004.
În baza dispozițiilor art.11 din OUG nr. 177/2002, intrată în vigoare începând cu 01.03.2003, OUG nr.24/2004 aprobată prin Legea nr.601/2004 - art.28 alin.5 și în conformitate cu art.24 alin.4 din Legea nr.508/2004, judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, precum și procurorii și judecătorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, beneficiază de un spor de 30%, respectiv în prezent de 40 % din indemnizația de încadrare brută lunară.
Sporurile s-au acordat începând cu 01.03.2003 conform art.11 din OUG nr. 177/2002 și cu 01.01.2005 potrivit art.24 alin.4 din Legea nr.504/2004.
Aceste texte introduc o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional între magistrații ce participă la judecarea cauzelor de corupție ori a celor în care urmărirea penală a fost efectuată de procurorii din cadrul DIICOT și ceilalți magistrați, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 alin. 1 din Constituție.
Față de dispozițiile legii fundamentale care prevăd că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări, situația creată face incidente dispozițiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit art.l alin.2 lit.i din acest act normativ principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, alineatul 3 al aceluiași articol stabilind că exercitarea drepturilor enunțate privește persoanele aflate în situații comparabile.
Art.2 din OG nr. 137/2000 definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, etc, care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
În speță, prin sporurile de 30% și apoi de 40% nu s-a făcut decât să se creeze o discriminare între magistrați după criteriul categoriei sociale. În acest sens s-a pronunțat și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 185/2005 care a constatat existența unei discriminări directe potrivit art.2 din OG nr. 137/2000 și a recomandat Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ în vederea eliminării situației de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de salariați.
Având în vedere considerentele reținute, instanța a constatat că acțiunea reclamantelor este întemeiată, în cauză fiind dovedită existența unei stări de discriminare directă și în temeiul art.21 din Legea nr. 137/2000.
În temeiul art.6 din 92/1976 pârâta Curtea de Conturi a României a fost obligată și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare acordării acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Consecință a admiterii acțiunii principale și având în vedere dispozițiile art.1 alin.(l), 2, 4 alin.(2) și (3), 19 lit. b din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de pârâta Curtea de Conturi a României și a obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantelor și datorate de pârâta Curtea de Conturi a României.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat, a formulat prezentul recurs Ministerul Finanțelor prin
Recurenta a criticat modul în care instanța a obligat-o la virarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, susținând că această soluție nu este motivată în drept, și deoarece între reclamantele intimate și recurentă nu există nici un raport juridic, nu are calitate procesuală pasivă în cauză și nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale către acestea.
Pe fondul cauzei solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Prima instanță a reținut corespunzător că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, privind finanțele publice, recurenta, ca și chemată în garanție de către pârâta Curtea de Conturi, are obligația alocării fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
De altfel, rezultă cu certitudine că cererea formulată de reclamante față de recurentă privind plata sumelor a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive în raport cu aceasta.
În consecință, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea, nefiind găsite alte motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 1384 din 21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
- - - - - -
GREFIER
Red./
Red./10.03.
Tehnored.Em./17.03.2008
Ex.2
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
